Am stat și am văzut și eu cele trei ore de imagini montate de oamenii Recorder : “30 de ani de democrație”. Mi se reproșase că am zis că nu văd rostul unui film documentar de trei ore despre cele trei decenii de după Revoluție, film despre care aflasem că ignoră, sau lasă deoparte, cu totul perioada USL, și anume uniunea monstruoasă, începând din 2012, dintre PNL și PSD, care a distrus România acestui deceniu.
Dar pentru că mi s-a reproșat că vorbesc așa fără să-l văd, am stat să mă uit, complet, la cele trei ore, ba chiar am și revăzut apoi câteva secvențe. Așa că iată ce am de zis :
-
E un reportaj dezlânat, părtinitor și deformant
Este un reportaj de tip TV, așadar, nu un film documentar. E un discurs politic ilustrat cu imagini, unde vocea care citește comentariul ne spune ce să credem și să înțelegem.
Are uluitoare scăpări și șocante și insultătoare modalități de a trata realitatea. Sigur, fiecare și-a găsit ceva ce lipsește acolo: Regele Mihai, sau mizanscena criminală care căuta să provoace ură etnică la Târgu Mureș, sau protestele cu Roșia Montana. Toate acestea lipsesc, deși au fost evenimente importante. Dincolo de asta are însă alte lucruri total scandaloase:
Este inacceptabil să-l faci pe Petre Roman narator al unei bune părți din film fără să spui cine a fost Petre Roman, primul prim ministru al noii Românii, care a fost rolul lui nefast și în ce fel el era ceea ce Le Monde numea chiar atunci, la Revoluție, în decembrie 1989: “Un marxist gorbaciovian“, un om „tipic pentru acele generații de intelectuali crescuți în seraiul marxist și care, în ciuda decăderii regimurilor din est, au continuat să creadă că o a treia cale este posibilă”. Petre Roman, împreună cu Ion Iliescu și Virgil Măgureanu și alții care azi nu mai sunt printre noi au organizat asasinarea rapidă a lui Ceaușescu pentru a-i închide gura și a prelua ei puterea.
Fără asta tânărul spectator nu înțelege că Frontul Salvării Naționale al lui Iliescu, care avea să ducă la PSD-ul lui Năstase și Dragnea, a fost doar continuatorul structurilor Partidului Comunist combinate cu cele ale Securității.
Or, ce vedem în film? Petre Roman e narator, intervievat bonom de la început până la sfârșit, fără ca tânărul spectator să știe ceva din toate astea, dar la minutul 37 apare chiar Virgil Măgureanu însuși, care ne spune, de pildă, că destui ofițeri de Securitate au devenit oameni de afaceri, când el, Măgureanu, a devenit șeful Securității în virtutea faptului că a fost unul dintre cei care l-au omorât pe Ceaușescu. Și că el era șeful securității când au fost aduși minerii și când s-au organizat ciocnirile interetnice regizate de la Târgu Mureș (absente din film).
Ni se spune să admirăm filmul ăsta pentru că deschide ochii tinerilor asupra a ceea ce s-a întâmplat de atunci încoace, când de fapt trei dintre cei care l-au omorât expeditiv pe Ceaușescu: Iliescu, Roman și Măgureanu apar în film doar ca figuri istorice sau naratori!
Despre Iliescu aflăm, începând de la min. 7, doar că el a ieșit dintr-un fel de confuzie și „a preluat conducerea țării”. Dar Iliescu nu a “ieșit din deșert” și nu a „preluat conducerea țării profitând de lipsa de repere”, cum ni se spune. Filmul așadar demarează pe o confuzie, o minciună, sau o mare naivitate.
La fel, la min. 9.30 aflăm că Iliescu ar fi căutat de la inceput o poziționare față de Moscova si vedem o poza cu el si Gorbaciov, dar nu ni se spune că Iliescu a fost coleg de facultate cu Gorbaciov la institutul Molotov în anii 1950 și că Ceaușescu nu s-a atins de el pentru că el, Iliescu, era omul lui Gorbaciov în România. Nici că tatăl lui Petre Roman, Walter, a petrecut războiul la Moscova. Oamenii aceștia par, în acest film de trei ore, a fi ieșit din senin, iar Petre Roman e chiar fir conducător o bună parte din film.
Ansamblul pare chiar a contribui la o întreagă ofensivă de reabilitare a lui Petre Roman, căci el mai apare, narator surâzător, și într-un recent documentar franțuzesc despre Revoluție și căderea lui Ceaușescu: “LE PROCÈS DES CEAUSESCU: UNE RÉVOLUTION VOLÉE” (documentar de Vincent De Cointet, 2019). Acolo filmul începe de asemenea cu un interviu cu Petre Roman, după care trece la mărturia celor care ne sunt prezentați ca opozanți (!): Stelian Tănase și Gelu Voican Voiculescu (!!!).
Să zicem că francezii nu știau toate astea. Dar e inadmisibil ca într-un film românesc de trei ore care începe cu răsturnarea lui Ceaușescu, în condiții tulburi, de către Securitate, Petre Roman să apară ca un cavaler alb și un martor neutru, de-a lungul filmului.
Să-l pui acolo pe Petre Roman este deja o insultă, dar să-l lași, la min. 20, să se laude că el l-a salvat pe Corneliu Coposu de la linșarea organizată tot de Securitatea lui Roman și Iliescu și Măgureanu este iarăși o insultă pentru privitor.
Și la fel, e o insultă pentru privitor să-i lași pe cei tineri să creadă că Adrian Năstase ar fi încercsat nobil să se sinucidă, când de fapt totul a fost o mascaradă, cu complicitatea unor doctori apropiați PSD și ulterior puși sub acuzare pentru asta, ca să-l facă pe el să scape de o meritată închisoare.
La fel de nejustificat este firul narativ pițigăiat și părtinitor al lui Cristian Tudor Popescu, mult prea prezent și gol în spuse. Dar manipularea ideologică (sau părtinirea naivă) devine flagrantă când vedem că autorii filmului trec cu totul sub tăcere rolul nefast al PNL-ului, al partidului National Liberal, începând din 2012.
Da, este inadmisibil să te întinzi pe bișnițăreala lui Vanghelie și pe interviuri vechi cu S.O. Vîntu și să nu spui că PNL-ul lui Orban și Iohannis s-a aliat cu PSD-ul lui Dragnea și Ponta pentru a distruge statul de drept in 2012.
La fel, e inadmisibil ca vocea crainicului să spună, neutru și tern : “Traian Băsescu a reușit să risipească toate speranțele pe care românii si le puneau in el’’ trecând cu totul sub tăcere faptul că alianța PNL cu PSD era în acel moment rușinea Europei si că Romania a fost discutată pentru asta in Parlamentul European, unde Victor Ponta nu era primit… sau că impostorul șef PNL Crin Antonescu și-a realizat scurtă vreme visul care îl istovea de a fi președintele uzurpator al României, marionetă ridicolă și dezarticulată în fața misiunii FMI-ului.
Așa încât nu e valabil argumentul, în apărarea acestui „obiect vizual” al Recorder, sau acest „lucru montat”, să spui că este un produs didactic și că îi învață pe tineri cum au fost cele trei decenii. Îi învață o perspectivă deformată și falsă, îi învață că Petre Roman și Virgil Măgureanu sunt persoane decente și oneste care pot fi intervievate (dar nu aflăm că ei l-au omorât pe Ceaușescu), că Băsescu era rău (dar nu știm de ce), însă nu aflăm că PNL s-a aliat cu Dragnea și Ponta, șubrezind statul de drept în România.
Ar fi fost foarte important să aflăm, în a treia oră a filmului, că acest al treilea deceniu, începând din 2011-2012, a fost dominat de procesul destabilizării României declanșat de alianța împotriva firii a unui partid presupus de dreapta — PNL– cu mafia populistă, presupusă de stânga — PSD — și că împreună ei au declanșat atunci un eșuat puci parlamentar, ceea ce a dus vreme îndelungată la izolarea României în Europa, înainte ca alianța lor — USL — să se rupă, din motive de împărțire a puterii, făcând ca PNL să se acopere apoi cu zdrențele virtuoase ale “opoziției”.
La fel de important ar fi fost să aflăm că PNL nu și-a făcut niciodată mea culpa pentru alianța cu Dragnea și Ponta împotriva instituțiilor statului, ba chiar, atunci în 2012, împotriva instituțiilor europene, care au apărat din afară ordinea și legea în România, șubrezite în interior de partidul lui Antonescu, Orban și Iohannis.
-
Estetica „filmului”
De aici pornisem, de la faptul că inițial nici nu voiam să-l văd, aflând că durează trei ore și că PNL-ul nici măcar nu e menționat. Spuneam așa:
Trei ore înseamnă că filmul are în el cel puțin o oră și jumătate de balast, de încărcătură inutilă. Faptul că acoperă 30 de ani (si, cum am văzut, nici măcar nu o face corect) nu este o justificare. Un film despre secolul XX n-ar trebui să dureze 10 ore pentru că acoperă 100 de ani. Trei ore înseamnă că filmul e făcut fără un plan și că fie nu are nimic de dovedit, nu prezintă o structură și o idee precisă în spate, fie pretinde că-l lasă pe spectator să-și facă o idee, dar atunci n-am nevoie de selecția lor. Găsim alte zeci de ore de imagini în alte părți.
De altfel, bună parte din cele trei ore e compusă din inutile și repetitive intervenții ale unor personaje neinteresante pentru construcția și structura filmului: nu aveam nevoie să auzim opiniile neinteresante, sau rău formulate, sau fără legătură cu firul narativ, ale lui Văcăroiu, Stolojan, Liiceanu, Andrea Esca sau Alison Mutler și alți jurnaliști cu care se umple, pe fond negru, spațiul dintre secvențele de arhivă.
Un documentar rămâne tot un film, ca și o ficțiune, și ar trebui să aibă o estetică și o rigoare structurală și narativă, dincolo de eventuala teză sau idee din spate. Un documentar deschide o temă și lansează o reflecție, după care spectatorul continuă singur cugetarea estetică sau politică. El nu te îndoapă cu o masă de informații si imagini și bucăți de interviuri, ca cele conținute aici în trei ore, cantitate ce nu poate fi reținută de spectator, ceea ce înseamnă că ea n-a fost structurată și că doar îmi e prezentată în vrac, cronologic sau cum a ieșit la montaj. Cu un program politic definit, cum am văzut, prin ocultarea totala a PNL-ului.
Dacă se argumentează că asta au găsit semnificativ să păstreze autorii, trei ore din miile de ore de imagini ce acoperă 30 de ani, atunci se poate argumenta că puteau reține doar o oră, sau 30 de minute, scoșțnd interviurile inutile și întărind structura narativă, ceea ce se pare că n-a fost cazul. Dar puteau totuși să ne spună că unii din cei intervievați, care ne explică ce pretind ei că s-a petrecut, sunt de fapt cei care l-au omorât pe Ceaușescu și care au condus ulterior țara, prefăcându-se că au “emanat” din “Revoluție”.
-
Nu sunt mulțumit să văd că aveam dreptate
Nu sunt mulțumit deloc să văd că aveam dreptate. Cu totul altceva este când ai de-a face cu un film cum a fost Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu al lui Andrei Ujică, unde avem o structură și o estetică și un tratament tematic coerent al imaginilor. Aici descopăr doar o magmă vag cronologică, părtinitoare, dezlânată și lungă, din care lipsesc hălci esențiale de realitate istorică. Nu, tinerii nu învață adevărul din filmul ăsta. Învață ce vor să audă politicienii din PNL, învață că Petre Roman și Virgil Măgureanu sunt persoane onorabile, învață că Iliescu a ieșit din neant si a preluat puterea rezultată din “haos”.
Despre lupta din serviciile secrete avem doar niște aluzii, privind unii marginali care s-au îmbogățit și până la urmă au pierdut, dar nu despre felul în care oamenii serviciilor au infiltrat toate partidele și că mafia lemnelor și a defrișărilor, de pildă, a funcționat sub toate guvernările..
Tehnic, așadar – filmul e școlăresc, demonstrativ și chiar rău făcut. Nici nu este de fapt un film, termenul de “film” e abuziv aici, este un discurs sprijinit cu imagini. Iar informația din el e părtinitoare si deformată.
Și pornind de aici, iarăși – acest obiect vizual nu își justifică lungimea.
Din nou amintesc vorba de duh a bătrânului producător evreu Meyer (sau poate era Goldwyn, nu mai știu, din duo-ul Goldwyn-Meyer), care, când a fost întrebat de durata ideală a unui film a spus: — „Durata ideală a unui film e durata rezistenței bășicii umane.”
Dar măcar să fi fost trei ore de montaj neutru și onest și corect informativ.
28 Responses to Recorder: “30 de ani de democrație” sau ce este un documentar
Doar o corectie: pe la sfarsit ati scris Viorel si Virgil Ardeleanu
Din indignare, probabil… Corectat, mulțumesc.
In întărirea celor spuse de dumneavoastră, adaug că în film nu apar incă trei momente pe care le consider relevante, cu semnificațiile lor : moartea procurorului Panait, moartea regelui Mihai I și momentul 10 august.
Intr-adevăr, filmul prezintă mai degrabă perspectiva liberală asupra ultimilor 30 de ani. Ar fi fost cinstit ca lucrul acesta să nu fie ocultat de realizatori.
Imi permit să vă urez sărbători fericite.
Mulțumesc mult de tot. La fel.
E o iluzie sa creada cineva ca daca oamenilor acelora li se da drept sa vorbeasca mai mult sau mai putin in documentar, ei sunt sustinuti ca fiind personaje decente :)) Inseamna ca s-a ratat esentialul: si anume ca demagogii sunt peste tot si adopta fel de fel de masti pe care ar fi mai bine sa le identificam si sa ne ferim de ele, decat sa le tratam cu trivialitate.
Eu cred că este o iluzie să-ți închipui că tinerii nu cred ceea ce le este prezentat, mai ales când nu le arată cine sunt demagogii şi ce măşti pot ei să poarte. Aşteptând ca ei să intuiască asta într-un “film?” ce se vrea istoric şi educativ, este clar ilogic.
Reblogged this on Curaj.TV – media alternativă and commented:
Se pare că filmul mult-lăudat e chiar bun de criticat. Deci, priviţi-l sceptic…
Deci mai avem de așteptat după un film care să fie “reperul”. Poate o să îl facă cei care-l critică acum pe ăsta… Sau poate nu, pt că le e teamă că vor fi criticați la rândul lor.
1 – PSD nu este un partid de stânga. Nu vă luați după nume, ci după politicile făcute atunci când erau la guvernare. Este mai degrabă de centru, cu mici derapaje – când spre dreapta, când spre stânga. Într-o țară cu un nivel de sărăcie de 40 %, cu o redistribuire net în favoarea capitalului (cel puțin 60% – invers față de realitatea din țările europene dezvoltate și față de valorile clamate de UE), cu un procent nepermis de mare de working-poors și în care țapii ispășitori sunt tot săracii, aruncându-se ca argument acea narațiune falsă și ticăloasă cu asistații sociali care sug sângele poporului producător de excel-uri și ppt-uri (probabil că știți, n-aveți cum să nu știți, că asistența socială de fapt e subfinanțată în România, e cam la jumătate din media EU), într-o astfel de țară așadar chiar este cerere de partide de stânga, nu PSD, nu Pro-România, nu alte construcții securist – oportuniste.
2 – De ce uniunea PSD – PNL a fost monstruoasă? Pentru că a fost criticată de majoritatea PPE din Parlamentul European? Pe lângă faptul că la acel moment ambele partide făceau parte din familii politice europene adversare ale PPE, ceea ce explică ura conservatorilor creștini și democrați, vedem că astfel de alianțe așa zis contra-naturii sunt acceptabile în alte țări, ba chiar bine-venite, fostele alianțe CDU-SPD, PSD-PDL și ce a cvasi-fasciștilor cu marxiștii din Italia fiind doar exemplele la îndemână în acest moment. Să fim serioși: nici PNL nu era chiar de dreapta (să ne amintim guvernul Tăriceanu), nici PSD nu era chiar de stânga și chiar dacă ar fi fost, unde e problema? Că erau împotriva lui Băsescu de la PPE? Alianțele pentru guvernare se fac pe criterii de oportunitate, nu ideologice, oriunde în lume. Și dacă tot rulăm concepte perimate de tip stânga – dreapta, istoria politică consemnează faptul că multe partide liberale au fost inițial de stânga (chiar și PNL-ul nostru interbelic), iar altele încă mai sunt (liberalii din SUA). A trebuit să apară socialiștii pentru ca liberalii să fie de dreapta.
3 – Băsescu chiar a viciat mediul economic, politic, social și cultural, chiar dacă nu reiese din film. În plus, e un personaj de o calitate umană îndoielnică, dar simpatic în comparație cu băsiștii. Dar nu e singurul, avem destui, doar că el nu va face închisoare.
Sorine, tu vrei sa ma cpnvingi ca Obama si Trump, pe criterii de oportunitate ar gi gata sa faca o alianta?! Nu ai reusit! Dar ai reusit sa ma convingi ca nu esti decat, pe criterii de oportunitate, un uselist oportinist!
Asta ai găsit să comentezi despre toată critica lui la adresa unui film ce se vrea o descriere istorică a revoluției şi cei 30 de ani ce i-au urmat?
Am şi eu o corecţie: caracterul funest al PNL s-a manifestat mai devreme de anul 2012. Chiar mai înainte ca Radu Câmpeanu să fi propus ca Regele Mihai să candideze la preşedinţia României.
Filmul este exact ca și cărțile de istorie folosite azi în școală: dezlânat, părtinitor, incomplet; nu este un punct terminus, ci doar un început pentru documentare ulterioară a celui care consumă materialul respectiv. Judecați prea aspru un documentar de uz general, cum sunt toate „documentarele” Recorder – audiența lor nu e formată din experți în estetica documentarelor, ci din oamenii pe care-i vedem pe stradă în nenumăratele scene de arhivă. Pentru ei e destul, alt documentar mai bun care sumarizează cei 30 de ani eu nu știu să fie (rog să fiu corectat). Cât despre tineri, până când justiția nu-și termină treaba vizavi de ce a fost la Revoluție, ei vor avea oricum o imagine deformată și incompletă despre ce a fost. Exact ca și mine și ca 95% din oamenii din țara asta.
Eu cred ca filmul reprezinta un efort de sinteza interesant si util. Evident, imperfect. Dar nicidecum de nevazut. De altfel va contraziceti intre punctele 1 si 2: pe de o parte spuneti ca filmul omite momente importante, cum ar fi Tg. Mures martie 1990, Rosia Montana sau puciul USL din 2012. Pe de alta parte va plangeti ca e prea lung si că orice film, chiar documentar, trebuie sa opereze niste selectii ca altfel privitorul vrea la toaleta.
Daca tot dati exemplu filmele d-lui Ujica, si Autobiografia lui Nicolae Ceausescu dureaza 3 ore si pe alocuri este plictisitor. Chiar daca per ansamblu e revelator si interesant, are momente in care iti vine sa casti sau sa pui pauza sa mergi pana la baie. În cazul Recorder, ei nu fac documentare de festival, cu pretenții. Avantajul lor e că acest tip de produs media e destinat in principal si primordial internetului: poti oricand pune pauza sau sari bucati, sau reveni la unele momente. Și îl poți da mai departe să-l vadă prietenii. Ceea ce-i asigură mai multe vizionări în final, și poate mai “cinstite”.
Baietii de la Recorder nu si-au arogat aere de cinema ‘de autor’ nici nu cred ca au urmarit considerente estetice asa cum le reprosati. Ei fac munca de informare, de jurnalism. Au alte filmulete despre mafia padurilor in care spun exact ceea ce le reprosati: ca taierile ilegale s-au facut si se fac sub toate guvernarile, transpartinic. Mai scandalos, ele alimenteaza conturile partidelor si ale politicienilor.
E mult de discutat, dar cred că filmul răspunde unei nevoi de sinteză la 30 de ani de la revoluție și unei nevoi și mai importante de a le prezenta celor tineri o variantă digerabilă a istoriei recente pe care mulți o ignoră, din păcate. Că dă naștere unei dezbateri despre rolul unor personaje ca Virgil Măgureanu sau Petre Roman, sau duplicitatea PNL e un efect secundar binevenit.
Corect, sunt de acord!
Bravo
[…] Încă de când Lucasfilms a fost cumpărat de Disney în 2012, regula absolută a devenit : « Dați fanilor ce doresc ». O lecție pentru toți cei care doresc să facă cinema, fie și documentar. […]
Mutler Courage!🙂
Cronica e bună. Autorul a încercat să fie cât se poate de succint.
Filmul e o însăilare stângace; prea mulți s-au grăbit să-l laude. Ba chiar să-l aclame! Asta arată încă o dată lipsa crasă de discernământ chiar și a publicului românesc mai răsărit…
In loc de 3 ore, documentarul putea fi si de 30 de ore sau chiar si un fel de serial de “Tanar si nelinistit”, si tot ar mai fi scapat cate ceva de spus.
Imi place ca romanul este super tare la dat cu parerea si mai putin la fapte concrete si mai ales, constructive, pozitive.
Desigur ca initiatorul articolului ideii de mai sus, are si el dreptate, in felul lui, asa dupa cum are dreptate si Petre Roman, Vacaroiu, Iliescu, S.O.V.-ul sau alte personaje dubioase in interventiile lor din documentar.
Presupun ca e necesar ca si privitorul sa aiba o oarecare cultura si perceptie a realului, un oarecare discernamant, pentru a intrezarii adevarul, si pentru pentru a discerne esentialul.
De cand e lumea si pamantul, exista tactica de a imbraca minciuna si inselaciunea, ca acestea sa devina credibile, intr-un strat substantial de adevar. astfel incat in timp, aproape sigur se dilueaza perceptia realitatii. Si iata cum istoria este rescrisa de invingatori.
Recorder = PSD = PNL
Si eu m-am uitat la alea 3 ore … ca sa am acelasi gust amar cum l-am avut cand or scuipat pe USR inainte de alegeri acest Recorder de 2 bani…. Cum sa promovezi ma pe Petre Roman, Nastase, Voiculescu, Ponta, sau ala scarbos ce-i in puscarie …???? Mai bine puneau alea 3 ore tot ce so filmat cand Basescu a condamnat comunismul si aia faceau mai rau ca animalele… AIA ERA CEVA INTERESANT DE VAZUT!!!! Sa fi facut o lista cu toti jegosii aia!!!! Sau cu aia care canta in campania pt PSD!!!! Gen Tudor Gheorghe …. sa nu vorbesti tu deloc despre USR ….sa nu bagi secventa cu iliescu cand multumeste minerilor ca ne-au OMORAT din oameni cu cultura???? si cate si mai cate si nu sunt jurnalist….rusine
Imi cer scuze pt inceput, acum mi-am dat seama ca cei de la “rise project” or scuipat spre USR inainte de alegeri si nu “recorder”… ceea ce e trist ca ambele is psd-iste/pnl-iste … care tot aia e…
Până la urmă cum poți acoperi 30 ani in 3 ore? E normal sa mai fie si scăpări. Doar despre defrișări ilegale ar trebui un documentar de 30 ore… E o sinteză. Per ansamblu e bun documentarul dacă a stârnit atâtea polemici. Dacă nu era bun sigur îl ignorai. Acum doar te dai răzgâiat.
Puteau sa vina mama pinguinilor si politicienilor, daca poporul era educat aleageau cu cap. Asa au fost tinuti intr-o betie perpetua confunzand democratia cu economia. Saracii isi numarau mortii si monezile primite rest in timp ce dansau hora in prag electoral. Si aia destepti…aia au primit educatie, stiau sa conduca turma. Pacat. Degeaba ne uitam in urma daca nu invatam nimic. Ziua de maine va aduce tot istorie. Inca un documentar.
Nu ni se spune că Iliescu a fost coleg de facultate cu Gorbaciov la institutul Molotov dintr-un motiv foarte simplu: NU au fost colegi. Iliescu studia ingineria, Gorbaciov dreptul sau economia, nu știu exact.
Într-un centru universitar ca Timișoara, dacă am studiat ingineria n-am nici un fel de tangență cu cei care au studiat dreptul sau economia. Cu atît mai mult într-un centru universitar ca Moscova, care e nițel mai mare decît Timișoara.
Cînd se vorbește despre marile minciuni legate de revoluția din 1989 trebuie pomenită și minciuna lui Dan Alexe că Iliescu ar fi fost coleg cu Gorbaciov la facultate.
Bine punctat!
Sunt de acord cu ce ați spus la partea legată de Petre Roman: el apare în documentar ca un comentator neutru, credibil, de bună credință. Dacă voiau să îi dea un cuvânt, trebuia să le dea un cuvânt și celor din aripa Iliescu din ’90-’92.
Virgil Măgureanu nu aș spune că pare un om onest în documentar. Ca șef al serviciilor să spună că era în măsură să înțeleagă care partid merita mai mult să fie votat și de aceea a intervenit în alegeri cu un mesaj direct către populație, mie mi se pare inadmisibil și arată clar cât de nociv era.
Cât despre Iliescu documentarul nu susține că a venit de nicăieri, dar oferă informații incomplete. Au acele imagini la început în care arată că fusese unul dintre oamenii cu putere în PCR, inițial apropiat cercului conducerii. Dar documentarul nu spune că era văzut de unii (Tismăneanu) chiar înainte de revoluție ca fiind cel care cel mai probabil va prelua puterea în cazul răsturnării lui Ceaușescu.
Documentarul este părtinitor spre dreapta (PNL nu este criticat).
Apreciez totuși că au zis de exemplu despre DNA că deși au avut curajul să ancheteze mari politicieni, uneori au orchestrat spectacole mediatice și că nu i-au anchetat o bucată de timp pe apropiații lui Băsescu. Sau faptul că au zis despre Kovesi că a făcut rău situându-se uneori în compania unor politicieni.
Și într-adevăr documentarul nu vorbește decât minimal despre suferința oamenilor în urma valului de disponibilizări, fabrici și mine închise și despre inegalitatea de astăzi și sărăcia care persistă în rândul celor cu educație mai puțină care nu au plecat din țară.
Aici, Mihail Gorbaciov explicînd că nu l-a întîlnit pe Iliescu mai înainte de sfîrșitul anului 1990. https://mariusmioc.wordpress.com/2019/11/26/mihail-gorbaciov-ceausescu-era-un-interlocutor-dificil-dar-totusi-noi-ne-intelegeam-bine-vi-l-amintiti-pe-silviu-brucan-nu-cine-e-l-am-cuno/
Cu respect, nu vă împiedică nimic să faceți dumneavoastră altul, sau în completarea acestuia, sau pentru corectarea acestuia. L-am văzut, am rezervele mele, multe similare cu ale dumneavoastră, dar este un inceput, cert mai bun decât nimic.