Când eram adolescent in România lui Ceaușescu și am citit “Poștașul sună de două ori“, romanul lui James M. Cain despre cuplul criminal în anii Marii Depresii din SUA, îmi amintesc ce surprins am fost atunci de dialogul în care ea se plângea amantului care avea s-o ajute în crimă, zicându-i cât de mult ar vrea să scape din lumea aia in care ea servea la un motel alături de un bărbat odios și să aibă pe masă altceva decât cârnați și bere de motel.

— “Sunt așa de sătulă de hot dogs și bere și ștrudel cu brânză că aș zvârli totul în gârlă.”

(– “I’m so sick of hot dogs and beer and apple pie with cheese on the side I could heave it all in the river.”)

Hot dogs și bere și ștrudel cu mere și brânză?!…

Fiind vorba de lucruri care la noi în sat lipseau cel mai adesea cu desăvârșire, am fost uluit că cineva și-ar putea dori și altceva, pentru eternitate, în afară de acele minunății.

.

PS. Snobi afectați au să sară imediat că “apple pie” nu e “ștrudel” și alte asemenea preocupări metafizice, chit că textul nu e despre asta. Știți genul: ăia cu dicționarul în mână și la cinema, dar care altminteri nu văd o problemă când în dialoguri “Fuck!” e tradus “La naiba”.

78220970_2502246643163963_434892406819651584_n