Revelație: Florin Salam nu știe să danseze.

— Vous connaissez Florin Salam? m-a întrebat radiind de speranță barmanița libaneză din cafeneaua asta din Saint-Josse, Bruxelles.

— Da, sigur, am răspuns un pic surprins.

— Vã-ntreb pentru că sunteți român. Hai să vă arăt piesa mea preferată, mi-a aruncat ea radioasă, îndreptând telecomanda ca pe o baghetă magică spre plasma din perete…

… unde începe unduit un clip video cu cu Salam în costum albastru și cravată roșie, într-un montaj de chef nupțial intitulat “Saint Tropez”. Am urmărit, barmanița dând ușor din șolduri, fascinată de muzică, iar eu zguduit de o revelație: Florin Salam nu știe să danseze. Doar rotește un pic încheieturile mâinii cântând “Saint Tropez”, aproape timid.

Îți mulțumesc, Florin, dacă tu ai izbutit cu atâta stângăcie suavă, atunci calea spre stele nu e anevoioasă. Frumoasă lecție am primit, într-o cafenea ținută de-un albanez din Macedonia in Bruxelles, unde în toaleta de la subsol inca mai dai de un afiș îngălbenit din 1939 care avertizează, în franceză și flamandă: “Répression de l’ivresse publique” / “Beteugeling van de openbare dronkenschap”.

Acum, chibzuind toate astea mi- venit iar un val de reflecții asupra manelelor. Am mai scris cum bulgarii nu doar că au găsit cea mai bună definiție a manelelor („Bluesul e atunci când un gagiu mișto dă de rău – maneaua e când un nasol dă de bine”), dar au și umor în ele.

Ba chiar, manelele bulgărești (чалга, cealga) conțin elemente de mistică musulmană de tip sufi, pe un ton umoristic, pentru că practic toți romii balcanici, mai puțin cei din Croația și nordul Serbiei, sunt musulmani.

În binecunoscutul hit al lui Florin Salam Saint-Tropez (59 de milioane de views), furat de la țiganul manelist bulgar provocator Azis, care se pretinde gay, Salam cântă următoarele, fără să fi înțeles ceva din original:

Voi oameni bogați
Hai sa va distrați
Hai sa va distrați
Of, ah lele, ah lelele

Banale versuri, da, da? Hai să urmărim acum originalul.

Melodia și versurile originale aparțin, cum spuneam, acestui Azis, un rom bulgar pretins gay care e un fel de Lady Gaga masculin al Bulgariei. Piesa: Sen Trope (Сен Тропе, Saint-Tropez, 63 milioane de views față de 59 ale lui Salam, dar Bulgaria e mai mică) are versurile, nepricepute de Salam, care a pus acolo altele:

Супер абонати – само тарикати, 
лъскави магнати… Ооо… 
Супер абонати – само тарикати, 
лъскави магнати… Ооо… 
Алелей… пак… Алелей… пак… 
Алелей… пак… Алелей… пак…

Super abonati – samo tarikati
Lăskavi magnati.

Ceea ce Salam a tradus prin oameni bogați e în bulgară: tarikati. Acum, ce căutam să spun cu mistica musulmană? Ei bine, majoritatea romilor din Balcani aparțin unor confrerii musulmane mistice care se numesc tarikat.

Istoric, personajul reprezentativ al acestul gen de mistică este Nasreddin (pe care noi îl numim Nastratin) Hogea și care nu e câtuși de puțin un personaj din folclorul românesc, ci provine din cultura populară turco-persană, fiind prezent în legende și snoave din Balcani până în Afganistan.

Nastratin Hogea (Mulla Nasreddin) e tipul clasic al dervișului rătăcitor și descurcăreț, care poate deveni și bogat, dacă așa îi vine fantezia, pentru că el e dincolo de regulile morale, iar de aici a intrat în argoul bulgăresc termenul de tarikat, care desemna (și desemnează) o confrerie mistică musulmană, dar care în limbajul cotidian e un “golan isteț”, un Dharma Bum (precum în romanul celebru al lui Kerouac), un șmecher și un smardoi deștept și cu bani.

Bulgaria mai este și “tărîmul mutrelor”… Banc: o “mutră” (asa sînt numiti in Bulgaria gangsterii aparuti dupa caderea comunismului) isi cumpără un Mercedes. Cateva zile mai tarziu “mutra” se intoarce la acelasi salon auto si comanda inca o limuzina Mercedes. “Imi trebuie una nouă. Scrumierele din aia de saptamana trecuta sînt deja pline”, ii explică el vanzatorului mirat.

O anecdotă care sintetizeaza schimbarile aparute in mentalitatea populara in ultimele doua decenii in Bulgaria, pe fundalul unui amestec de saracie din ce in ce mai mare pentru unii si de imbogatire rapida pentru altii. În Bulgaria, mai mult chiar decat la români, între politicienii bogați, îmbogățiți după caderea comunismului, pe de o parte, si populatia sărăcită pe de alta se află doar pătura așa-numiților mutre și tarikati, iar bulgarii își definesc deseori țara ca fiind “tărîmul mutrelor”. Populația are insa o atitudine ambiguă față de mutre și tarikati, un hibrid între mafie balcanică si cei ce in România sînt numiți “cocalari”.

In masura in care in Bulgaria politicienii sunt corupti prin definitie, iar puterea nu propune niciun fel de ideologie, “tarikati” ofera o structura prin care societatea poate functiona la nivel local, cel putin in aparență.

Un tarikat sau o mutră are bani si Rolex, merge la biserică sau la moschee si e obsedat de sex, ascultă manele (cealga în bulgară), are un smartphone de ultimul tip ținut in permanență în mînă și o fată arătoasă si cat mai dezbracată agățată de braț. Pentru aceste două din urma accesorii, folclorul urban a inventat termenii de “mutrafon” pentru un telefon scump si “mutresă” pentru metresa unei mutre.

Dar să revenim la Saint-Tropez…

Oricum, mie mi-e drag de el de când odată, în 2017, i s-au confiscat 100.000 dolari în cash la aeroportul J.F.K din New York, pentru că n-a știut să le explice proveniența.

Era într-o vineri și așa s-a confirmat versul celebru din blues: “The eagle flies on Friday.”

Doar că în cazul lui era altă pasăre.

Preluând însă piesa Saint-Tropez de la Azis, Florin Salam a tradus plat versurile care făceau toată frumuseța, umorul și violența exotică și pretins homosexuală a originalului. Căci a traduce acei tarikati prin banalul și platul oameni bogați se pierde exact ceea ce făcea interesul întregii construcții (sub-)culturale și muzicale.

Despre aceste tarikati, confrerii musulmane sufi din Balcani, am făcut eu filmul Iubiții Domnului, despre dervișii din Balcani, membri în aceste tarikati, care le ofereau un substitut de ascensiune socială, termenul alunecând până la cel de tarikati din melodia lui Azis.

Info: este disponibila subtitrarea in limba romana, activarea se face din meniul Settings.

În româneasca lui Salam din Saint-Tropez se pierde așadar orice aluzie din original la tarikati și mistica musulmană. Tarikati nu sunt doar smardoii cu bani, dar și dervișii din confreriile acelea, tarikat, musulmani cu ritualuri colective şi tehnici arhaice ale extazului.

Dervişii în a căror confrerie se petrece filmul meu, și pe care Azis îi cunoaște prea bine, practică un fel de yoga islamică violentă, în care membrii îşi străpung corpul şi faţa cu săbii, cuţite şi cuie, fără să curgă vreo picătură de sânge și fără a-și provoca vreun pic de durere fizică. Și dansează. După vizionarea filmului meu, întreaga piesă a lui Azis va lua o altă dimensiune.

În realitate, în istoria culturii române, o singură persoană a știut să redea ambiguitatea dervișilor și a lui Nastratin Hogea: poetul Ion Barbu, în acel înspăimântător poem Isarlîk:

“Isarlîk” : Ion Barbu și violența sufismului rătăcitor (sau cum Călinescu nu a înțeles nimic din umorul mistic al lui Barbilian)

https://cabalinkabul.com/2013/11/09/isarlik-ion-barbu-si-violenta-sufismului-ratacitor-sau-cum-calinescu-nu-a-inteles-nimic-din-umorul-mistic-al-lui-barbilian/

și

Sfîntul derviș din Babadag…

https://cabalinkabul.com/2013/04/15/sfintul-dervis-din-babadag/