Banned on the Run – cenzura Facebook, “castorii lăbărțați” și atomizarea virtuală

In Breakfast of Champions al lui Vonnegut, personajul Kilgore Trout (care îl reprezintă transparent pe primul pornograf al literaturii SF, Philip José Farmer) își vinde cărțile sub plastic anunțând pe copertă că in carte sunt poze cu “wide-open beavers” – “castori lăbărțați”.

Acum, un castor lăbărțat, a “wide-open beaver”, este o poză cu o femeie într-o postură îmbietoare, din perioada de dinaintea obsesiei cu epilarea integrală, când trupul de femeie goală nu sugera o păpușă de ceară, sau o moartă lăcuită.

“Wide-open beavers” pe copertă, chiar dacă în interior sunt studii despre Platon și Kojève, așa atragi mai sigur, indiferent de conținut, dar scapi și de cenzurarea conținutului autentic, cel serios.

De ce povestesc asta? Pentru că sâmbătă 6 octombrie, în prima zi de referendum fusesem iar condamnat, banned, 30 de zile pentru postarea unui articol din VICE despre homofobia BOR și a societății românești.

Raportat, desigur, nu pentru conținutul articolului, ci pentru scurta prezentare a postării din VICE, aceasta:

Victorie!… Pentru prima oară FB te lasă să protestezi pe loc, așa că am cerut o revizuire, mi s-au cerut detalii, am explicat, nici măcar viclean, că e vorba de LGBT (LGBT, Dumnezeule!), iar cum FB nu poate fi decât total pentru m-am trezit dimineața, după nici măcar 24 h., cu acest mesaj plăcut:

Your post is back on FB! Și sunt iar liber.

Asta nu schimbă însă nimic din faptul că de un an de zile, am fost așa de pedepsit de Facebook, în permanență, că mi se părea ciudat când puteam să scriu ceva direct de pe profilul meu obișnuit, așa că am tot funcționat numai datorită paginii Dan Alexe.

Asta înseamnă că, precum personajul lui Vonnegut, va trebui de acum sistematic, vânat în permanență, să postez prudent pe blogul meu Cabal in Kabul, preluând apoi pe pagina de autor, iar de acolo prin tag pe profilul FB obișnuit, cel vechi și cunoscut (complicat? complicat, da, obositor și mare pierdere de timp). Acolo voi anunța așadar că articolul respectiv de pe blog conține “castori lăbărțați” /”wide-open beavers”… pentru conținut va trebui însă dat click și mers  pe pagina de autor sau pe blog.

Cenzura FB

Am fost închis pe profilul meu FB, aproape fără întrerupere, din octombrie 2017 până în august 2018, cu câte 2-3 zile între cele 30 regulamentare de temniță. Se face aproape un an de zile, poate e un record mondial pentru Guinness Book, doar că la sfârșitul lui august m-au slobozit o lună. Văd că acum, cu referendumul, o luăm de la capăt.

Înțeleg că postările sunt șterse și paginile închise fie prin turnătorii concentrate, prin mai multe plângeri simultane, fie prin algoritmi stupizi, care caută cuvinte scoate din context.

Iată un exemplu de comentariu, pe care îl făcusem pe postarea altcuiva, dar pentru care am fost închis 30 zile:

Era vorba de cineva care insista absurd ca romii să fie forțați să-și zică țigani, pentru că a auzit el romi care se înjurau așa între ei. La care i-am răspuns:

— Aiurea, își zic țigani așa cum negrii de pe plantații își ziceau niggers… Asta nu-i un argument.

Fără să priceapă contextul, mașinăria FB m-a închis imediat 30 zile pentru cuvântul nigger.

Postările cu satiră politică

Critic fiind eu față de mafia prădătoare aflată la putere, sigur că sunt supravegheat în permanență. Am fost închis de două ori câte o lună pentru următoarele postări:

A căuta să explici mașinăriei FB că e vorba de umor sau de cuvinte scoase din context este inutil. Aici mi-au fost grupate și șterse simultan două postări similare:

Arbitrarul e împins foarte departe. Am fost închis și fără să mi se dea vreun motiv, sau raportat că aș avea o identitate falsă. Iată:

Am fost închis, fără nici o explicație, și pentru cronici de film preluate de pe blog. E drept că nu precizasem acolo că textul conține castori lăbărțați, ci spusesem:

Nici nu mai știu despre ce film era vorba.

Am fost apoi închis pentru următorul articol de pe blog:

Conchita Wurst: o anchetă despre sufocanta Austrie…

Nu știu de ce, articolul e acolo, accesibil oricui, am pus linkul mai sus.

De ce mă afectează blocările repetate pe Facebook? 

Pentru mine, Facebook e în primul rând un instrument de lucru. Acolo îmi preiau articolele din presă. Grație unor povestiri pe care le-am postat mai întâi pe FB, înainte de a-mi face un blog, am fost contactat de edituri pentru a publica volume. Cu profilul FB închis, a trebuit să-mi fac o pagină de autor pentru a-mi promova romanul Pantere parfumate, apărut la Polirom, pagină administrată din mai multe conturi pitite, deși am avut probleme și acolo, unele din conturile de administrator fiind descoperite și hărțuite. Pentru unul ca mine, care folosește Facebook în scopuri profesionale, o blocare, chiar și pe câteva zile, duce la stingherirea activității. Acesta este de altfel și scopul urmărit de cei care raportează, fie din răzbunare, fie pentru că urmăresc închiderea contului din motive politice.

Cum a început la mine?

A început anul trecut, după ce am criticat o postare mincinoasă a lui Mălin Bot. Cum insista în minciuna că are el informații cum că socialiștii europeni s-ar pregăti să dea afară PSD (lucru total neadevărat, jurnalistul din mine nu poate lăsa să treacă un neadevăr, chiar dacă sunt un mare critic al PSD-ului), i-am demontat minciuna, Mălin Bot m-a blocat, iar eu l-am rușinat public.

În doar jumătate de oră mi-au fost șterse postările și am fost închis o zi (pentru început). Astea erau:

După o zi, am vrut să verific dacă într-adevăr dintr-acolo vine vreun pericol și am postat iar, fiind imediat închis trei zile, iar postarea ștearsă:

Nu este Mălin Bot o Nemesis, nu asta spun, sunt mai des închis când  râd de Dragnea/Tăriceanu (am arătat mai sus), ba chiar am fost închis o lună pentru postarea asta despre Pleșu:

Odată intrat în vizorul permanent al mașinăriei probabil că nu mai ieși. E un sistem care amintește oroarea creditului social din China. Plătesc pentru libertatea de expresie care ne-a fost promisă. Felul în care se petrec condamnările astea este profund injust, pentru că nu ești avertizat să modifici ceva într-un text, o postare sau un comentariu, lucru pe care poate l-ai face, însă algoritmii aceia nu analizează textul, ci doar cuvinte luate izolat. Dacă ești ornitolog nu mai poți folosi termenul cioară, de pildă. Sau ce se întâmplă dacă anunți entuziasmat că ai ascultat Voievodul Țiganilor?

Noua cenzură

E ca și cum ideea ofensivei care a făcut să mi se închidă atât de des și sistematic contul FB, vreme de un an, ar fi aceea de a sparge comunicarea liberă, de a atomiza spațiul virtual în comunități izolate de prieteni cu mesaje ascunse. Opusul a ceea ce ar trebui să fie social media. Sigur, știu că unii IT-iști afirmă că pe Facebook totul este acum automatizat și că e vorba doar de algoritmi care caută și te pedepsesc pentru cuvinte interzise, pulă-pizdă. În cazul meu, însă, închiderea simultană, repetată, a tuturor conturilor, cum mi s-a întâmplat deja, apare mai mult decât suspectă. Mai ales prin faptul că sunt un critic permanent al PSD-ului și al coaliției aflate la putere.

Am spus că a trebuit așadar să-mi fac o pagină separată de autor și mai multe identități false de administrator. E o muncă în plus și o pierdere de timp, ba chiar deseori lumea nu mai știe în ce loc ești viu și accesibil, însă subterfugiile sunt absolut necesare în fața talazului de delațiuni. Unele din conturile de administrator, cum spuneam, mi-au fost identificate de dușmani și au fost denunțate și închise și acelea. E nevoie de mai mulți administratori pentru o pagină, pentru că dacă e unul singur și e blocat dispare și pagina și toată munca din spatele ei.

Și dacă ți-e închis contul definitiv? Perspectiva pierderii arhivelor de acolo stârnește cea mai mare panică. Fotografiile, miile, sau zecile de mii de conversații. Procedând astfel, închizându-te brusc, fără avertisment, FB comite un furt și o înșelăciune. Ar trebui să ți se dea posibilitatea să salvezi mobilele. Sub forma de acum e un arbitrar total și un abuz. Aud de la unii că Facebook e companie privată și face ce vrea. Nu e adevărat. Este o formă de înșelătorie. Tu ai pus acolo fotografii și texte și deodată, arbitrar, îți sunt închise și șterse fără avertisment și fără să ți se dea timp să le transferi în altă parte. E un furt traumatic, echivalează cu trimiterea tezaurului României la Moscova, unde apoi e poprit definitiv.A fi forțat să faci backup pemanent nu e ceea ce ni se promisese

Cenzura și auto-cenzura

La ce s-a ajuns prin mecanismul ăsta impecabil al denunțurilor și algoritmilor fără umor? Avem de-a face în mod limpede cu o cenzură aberantă, din moment ce unele cuvinte sunt pur și simplu izolate din context, fără păs pentru conținut, de către niște algoritmi lipsiți de inteligență.

Este, oricum, profund nedemocratic să aplici o sancțiune pentru o presupusă eroare comisă înaintea regulii care o interzice, pentru că oroarea funcționează și retroactiv. Roboții și algoritmii nu ar trebui să meargă și să scormonească luni și ani în urmă. Postările vechi sunt ca vorbele aruncate în vânt odinioară. Dacă n-au vexat atunci, n-ar trebui dezgropate după ani. În justiție nu există pedeapsă retroactivă.

Și, ca o coda: cel mai neliniștitor este controlul mesageriei. FB știe ce trimiți și te cenzurează în mesajele private. Cine a încercat să trimită, fie și în glume, în mesaje private de pe FB, un link de pe anumite site-uri pornografice, de pildă, a putut avea surpriza de a se vedea admonestat de către FB și informat că asemenea mesaje nu sunt permise. Poftim?!… Am ieșit dintr-o cultură în care orice scrisoare era deschisă de cenzori pentru a intra acum într-o menajerie de sticlă unde mi se spune despre ce am voie să vorbesc virtual cu iubitele? Dar și aici se vor găsi unii sectanți ai pieței și capitalismului care să apere asta, zicând că e o firmă privată care aplică ce reguli vrea ea, iar tu aderi numai dacă vrei, ceea ce iarăși nu este adevărat și nu e acceptabil. Dacă, după privatizarea căilor ferate, trenurile merg prost, iar tu ești dat jos de pe o cursă sau împiedicat să urci pe alta nu va funcționa argumentul că astea sunt regulile lor, pentru că-s companie privată. Ei trebuie să te ducă acolo unde s-au angajat să o facă atunci când au primit licență de funcționare.

Nu mai pot spune vă fut ci vă f*t

Am ajuns să ne bucurăm când strecurăm șopârle, ca în vremea lui Ceaușescu, să trăim în ceea ce Sorin Alexandrescu numea cultura interstițiului, bucuria că ai putut strecura ceva, teoretic inocent dar interzis și care a scăpat cenzurii. O asemenea atitudine produce daune creative pe termen lung. Oamenii ajung să nu mai știe să scrie altfel și să se bucure că au reușit să strecoare un nimic. Iată, eu nu mai pot folosi așadar pe FB vechiul meu strigăt de război. Ba chiar, deunăzi, a trebuit să postez, autocenzurându-mă:

— ‘My task is to make you hear, feel, and above all to make you see. That is all, and it is everything.’

Este rezumatul manifestului literar al lui Joseph Conrad în prefața nuvelei “The Ni**er of the ‘Narcissus’.

De ce am pus acolo, pe un text de pe Facebook, două steluțe, asteriscuri (aste-riscuri)? Pentru că dacă înlocuiți ** prin gg, o să vedeți că FB m-ar fi închis pe loc 30 de zile, fără drept de apel, pentru simpla transcriere a titlului unei nuvele de Joseph Conrad.

Așa se numește nuvela lui Conrad, “The Nigger of the ‘Narcissus’, dar eu am scris “Ni**er‘’, pentru că în asemenea hal de cenzură am ajuns.