montage1

Are CTP (prima oară că nu pufnesc când aud de el) un text pe Republica.ro: “Jmecherul român”… Merge scris așa, pentru că unii chiar așa pronunță golănesc afectat: jmecher. Corespunde pronunției reale. De ce însă nu e corect să scrii “ejti”?

Ei bine : J și Ș pot fi folosite fonetic, în egală măsură, înainte de M sau N, pentru că așa funcționează aparatul nostru fonator. M și N sunt niște semivocale (sau lichide ) care pot fi pronunțate continuu: mmmmmm… nnnnnnnn. MMMM din gât și piept, ca în silaba sanscrită din yoga: Oooommm.

Nimeni însă, pe această planetă, nu poate pronunța continuu ocluzivele dentale TTT sau DDD (cât despre oclusivele guturale, GGG e doar o firmă de nemțească de filme porno, iar KKK nu are, de asemenea, nimic de-a face cu fonetica umană).

Așa că putem pronunța și JMecher și ȘMecher, și JNepeni și ȘNur. JM/JN și ȘM/ȘN sunt perfect pronunțabile. În schimb, cu consoanele dentale nu putem pronunța decât JD- sau ȘT-. Ejti în loc de ești și jtii în loc de știi sunt impronunțabile.

Tot așa, cel (sau cea) care a scris prima oară în glumă “umpic” pentru un pic nu știa probabil că aplică cele mai stricte principii fonologice. Unpic, cu -np- e de fapt impronunțabil. Inainte de P în grupuri consonantice pronunțăm automat nazala M: umpic.

Intr-adevăr, dacă, într-o lume paralelă, româna ar fi fost scrisă în alfabetul sanscrit numit devanagari, un pic nu s-ar fi scris altfel decât umpic, pentru că în realitate așa îl pronunțăm. Unpic, cu -np- e de fapt impronunțabil. Inainte de P în grupuri consonantice pronunțăm automat nazala M: umpic. La fel, înainte de un T sau D nu putem pronunța decât N. De aceea spunem undă, dar cumpăt. Umdă sau cunpăt ar fi imposibile.

Grupurile consonantice sunt așadar armonice în toate limbile. De aceea jdemii e corect, ca și jmecher, dar ejti scris în glumă este imposibil de pronunțat și absurd, căci nu poate fi, fonetic și fonologic, decât ești. Frații Șderi nu e firesc. Nu spunem șder sau jtoarfă, ci jder și ștoarfă. Sunt grupuri consonantice pe care ni le impune aparatul fonator.

Confundăm în general convențiile grafice cu pronunția reală. Convențiile grafice sunt de multe ori artificiale. Citește numele orașului Istanbul și ai să te surprinzi spunând IstaMBul. NIMENI nu spune IstaNbul. De aceea:

Auzit-ați de un Mihai
Ce sare pe șapte cai
De strigă Stambulul vai?

(Vasile Alecsandri, Cântecul lui Mihai Viteazul)