Pourquoi Hercule, adulte, tète-t-il comme un bébé le sein de sa pire ennemie Héra?!…
Un étrange miroir étrusque en bronze gravé, provenant de Volterra et daté cca. 300 a. Chr., figure une scène (clique pour agrandir) qui a toujours troublé les étruscologues, ainsi que les mythologues et les spécialistes de l’imagerie antique. On y distingue un Hercule hirsute et barbu, accroupi dans une posture de soumission et occupé à téter le sein d’une Junon/Héra consentante, mais distante. Cette scène passablement obscène se déroule sous les regards attentifs d’un groupe de personnages difficiles à identifier, qui attendent la résolution de cet acte insolite.
Le texte incisé sur le miroir, et écrit de droite à gauche, à la mode étrusque, dit: eca sren tva iχnac hercle unial clan θrasce. Malgré l’obscurité de l’étrusque, une partie de l’inscription est immédiatement compréhensible: celui que nous surprenons, adulte, en train de téter une femme étrangère, adulte comme lui, est Hercle Unial clan, Hercule fils de Junon, en étrusque Uni, gén. Unial. Il tète Junon/Héra/Uni, qui à la suite de cet acte devient sa mère symbolique.
Mais que diantre fait cet Hercule? Il est en train de téter le sein de son ennemie la plus irréductible, Junon-Héra-Uni, celle qui l’a poursuivi de sa vengeance acharnée pendant toute sa vie terrestre. Non seulement tète-t-il son lait, mais lui-même, Hercule, est appelé mystérieusement “fils d’Uni”, Unial clan !
Il ne faut pas s’étonner de ce que les interprètes aient toujours été embarrassés devant ce miroir. Les traductions disparates proposées par les divers linguistes qui se sont aventurés dans l’étruscologie le montrent suffisamment. Trombetti : “Questa imagine mostra come Ercole di Giunone figlio poppava.” (Trombetti, A. La lingua etrusca. Grammatica, testi con commento, saggi di traduzione interlineare, lessico. (1928), p. 208.).
Un autre chercheur, linguiste amateur, qui s’est évertué, sans aucune méthode, à essayer de prouver à tout prix la parenté de l’étrusque et de l’albanais, admirait ce Hercule “assoiffé et préférant ostensiblement un régime lacté, sain et économique, à toutes les merveilles de la cuisine étrusque”(Mayani, 1961). La traduction qu’il donnait du texte est: “Voici comment aime se restaurer l’irascible Hercule: il suce du lait.”
Les Etrusques ayant été des gens sains d’esprit et de corps, s’alimentant normalement, d’après une diète méditerranéenne, il est difficile de croire que cet acte hors commun ne leur ait pas paru tout aussi bizarre qu’il nous paraît aujourd’hui. En fait, il suffit de bien regarder la scène pour voir qu’il ne s’agit nullement d’un acte alimentaire. Le grand chasseur Hercule n’avait que faire du lait tari de cette mégère qui lui avait toujours causé les pires ennuis. La tension perceptible dans l’attitude des autres témoins de la scène montre d’ailleurs qu’il s’agit d’un acte rituel. Mais de quelle nature? Même des étruscologues aussi prudents et érudits que les Bonfante n’ont rien tiré de mieux de ce texte que: “Cette image montre comment Hercule, fils d’Héra (Uni), a tété (ou sucé) du lait”. (Bonfante, 1995)
La tétée de réconciliation
Mais il existe une culture, le Caucase, où cet acte contre nature – un adulte qui tète le sein d’une femme adulte appartenant au camp ennemi– détient, ou détenait jusqu’à récemment, une valeur hautement culturelle et juridique, servant d’unique solution à certains conflits, comme la vendetta, qui autrement pouvaient se prolonger indéfiniment. Les descriptions de cet acte, qui d’ailleurs s’effectuait le plus souvent d’une façon purement symbolique, sont très nombreuses. Dans la plupart des cultures du Caucase du nord, ainsi que, au sud, chez les Géorgiens des montagnes et chez les Svanes, téter la mère de quelqu’un qu’on a assassiné était l’une des rares possibilités d’échapper à la vengeance du clan de la victime. Cet acte pouvait même s’effectuer par la force, sa valeur n’en restait pas moins sacrée. En voici quelques exemples concrets:
Chez les Ingouches (et implicitement chez les Tchétchènes, leurs cousins; je laisse de côté, pour le moment, les références bibliographiques… elles sont en russe): “L’assassin devenait un parent (frère de lait) du mort s’il pouvait parvenir jusqu’à la mère de celui-ci, lui arracher les vêtements et lui toucher la poitrine avec ses lèvres. De cette manière, il pouvait échapper à la mort.” (Kрупнов, Е. И. Средневековая Ингушетия. (Наука, 1971), p. 190.)
Chez les Karatchaïs: “Si la famille de la victime refusait la conciliation, il ne restait que deux moyens: soit ils enlevaient (parfois en le kidnappant) un petit garçon de la famille du tué qu’ils élevaient,/…/ ce qui faisait cesser la vendetta (impossible entre parents); soit l’assassin parvenait, par la ruse ou par la force, à toucher avec ses lèvres les seins de la mère du mort ou d’une autre femme de sa famille. Cela symbolisait l’établissement d’une parenté, ce qui faisait cesser la vendetta.” (Шаманов, И. М., Невская, В. П. & Караева, А. И. Карачаевцы. Историко-этнографический очерк. (1978), p. 213.)
Charachidzé décrit la même procédure chez les Abkhazes: “Des hommes du clan A, demandeur, s’emparent d’une femme du clan B, offensé; ils lui dénudent un sein, qu’il font sucer par l’un d’entre eux. Le clan A entier devient ainsi «fils» du clan B, ce qui exclut désormais toute violence entre eux”. Il y a aussi le procédé renversé, en miroir pourrait-on dire: “Une femme du clan A s’introduit sous un déguisement dans un village du clan B, surprend un nourrisson ou un enfant et lui donne le sein de force; le clan A fait ainsi du clan B son «fils», la vendetta devient impossible” (G. Charachidzé, Systèmes vindicatoires caucasiens. Revue du MAUSS7, 99-126 (1990)..
L’étrangeté de cette coutume rare a frappé tous les chercheurs et les historiens des cultures du Caucase. Le rapprochement entre ces deux actes, celui tiré de la réalité historique caucasienne et celui qui nous est renvoyé par le miroir étrusque, montre qu’il s’agit dans les deux cas d’un rituel de réconciliation, passant par une adoption symbolique. Réconciliation est le mot. Dans la plupart des versions du mythe grec, Héra poursuit Hercule d’une haine inextinguible, mais ce n’est pas une haine entre égaux. Hercule est un moins que rien, un servant, un va-nu-pieds qui a perdu à la naissance son droit à la royauté. Il effectue des travaux d’esclave. Or, par le geste figuré sur le miroir, il devient le fils de la reine des dieux, en étrusque: Unial clan.
La possibilité pour un esclave de s’affranchir en tétant, ou en touchant la poitrine de la maîtresse de céans subsistait jusqu’au XIXe siècle chez les Tchétchènes, indigènes du nord du Caucase: “Il arrive que des adultes, parmi les esclaves musulmans, obtiennent la liberté grâce à cette coutume: l’esclave musulman, en présence d’un ou deux témoins (c’est moi qui souligne, D.A.), touche la poitrine de la maîtresse de maison, ce que cette dernière ne doit et ne peut jamais refuser. Suite à cela, l’esclave devient un parent de la famille; on lui enlève les chaînes, on le nourrit, on s’échange des vêtements et on le libère, parfois avec des présents. A son tour, le nouveau parent doit offrir des cadeaux à ses hôtes.” Si on laisse de côté l’élément islamique, de date récente, on pourrait dire que nous avons là une très belle et complète description de la scène du miroir étrusque.
Il s’agit donc d’une scène d’affranchissement ou de réconciliation entre des personnes de rang inégal, en présence de témoins. On ne saura peut-être jamais si Junon-Uni-Héra était consentante en cette occasion, et cela n’a d’ailleurs aucune importance, car Junon elle-même ne pouvait pas se soustraire à cette coutume qui tenait d’une justice dépassant l’arbitraire de tel ou tel dieu.
Bon… Voyons maintenant si cela nous dit quelque chose quant à l’origine des Etrusques…
————————————
An English version of this text can be read here:
Sucking the victim‘s mother‘s teats – the Etruscans and the Caucasian vendetta…
then:
12 Responses to Téter la mère du mort – les Etrusques et la vendetta caucasienne
Dincolo de aspectele mitologice mi se pare interesant un moment istoric prea puțin comentat, și dacă a fost comentat a fost văzut ca o extravagantă a lui Alexandru și nu ca un act cu profunde implicații mitologice, posibil având ca origine tocmai ” reconcilierea” dintre Heracles și Hera. Alexandru Macedon în urma Bătăliei de la Issos și capturarea familiei rivalului, regele Persiei Darius al III lea, i se va adresa reginei mamă, Sisygambis cu titlul de mamă iar familia învinsului va fi considerată ca și familia lui. Gestul său care inițial a trezit resentimentele macedonienilor și grecilor va fi acceptat după discuția lui Alexandru cu soldații. Mai mult după ce Darius este ucis de bactrieni, Alexandru îi trimite trupul la Babilon pentru funeralii demne de un mare rege la care Sisygambis nu participă, motivația fiind că ea are acum un fiu și acesta este Alexandru. Istoricii au pus gestul pe seama furiei reginei pe neputința lui Darius al III lea, în realitate lucrurile sunt puțin mai complicate. Acceptând cererea lui Alexandru, nu știm dacă a supt la san ori atins pieptul reginei mamă, știm că Alexandru a ridicat-o din genunchi și i s-a adresat cu apelativul de “mama” și ea la acceptat ca fiu. Faptul ca Olimpia, mama lui Alexandru, nu l-a mustrat pentru gestul său și cunoscând firea Olimpiei și reproșurile adresate lui Alexandru putem trage concluzia că gestul lui Alexandru are rolul de a reconcilia. Toată politica lui Alexandru după Issos și Arabela este de a nu face diferențe intre macedonieni, greci și persani. În concluzie putem considera că acest gest era în Antichitate mult mai răspândit. Mama indiferent dacă era naturală ori adoptivă juca un rol important în societate și este suficient să ne uităm la vecinii etruscilor, romanii unde mamele au jucat un rol deosebit de important.
Să nu uităm și gestul Agripinei Minor, mama lui Nero, în momentul uciderii, de a-și dezgoli sânii care l-au hrănit pe împărat.
Dacă privim reprezentarea etrusca interesant mi se pare și martorii care participă de la Zeus și Hermes la cele doua zeițe, posibil Atena și Afrodita iar sus, în plan îndepărtat, zeul Hefaistos, fiul lui Hera și al lui Zeus. Prezența martorilor ne facem să înțelegem că gestul dobândea caracterul de ad validitatem numai dacă era înfăptuit în prezența martorilor. Cred că așa stau lucrurile și în Caucaz unde cineva ar trebui să confirme trecerea vrăjmașului în familie. Departe de a fi un gest obscen, nu trebuie să judecăm realitatea antică și mitologica raportandu-ne la realitatea de azi, gestul reprezintă cea mai bună modalitate de rezolvarea unei stări conflictuale prin trecerea “vrăjmașului” în familie, prin adoptarea lui ca fiu, deci ca membru cu drepturi depline și rezolvarea pașnică a unui conflict, rezolvare care ar fi implicat legea talionului.
Pe teritoriul ilir ar fi putut aparea prin latinizare 2 sau mai multe limbi romanice: dalmata si asa-zisa proto-romana (pe substratul celtic al Frantei au aparut franceza si provensala).
S-ar putea ca numele italian al orasului albanez DurreS (DurraZZo, pronuntat Durrațțo) sa provina din “proto-romana”, nu din albaneza sau dalmata sau alta limba romanica disparuta mai devreme decat dalmata (presupusa a fi existat si din care albaneza se pare ca a preluat cele mai multe cuvinte romanice vechi). Numelui latin Dyrrachium i-ar corespunde in “proto-romana” Duraț (braț vine de la brachium, față de la facia, varianta a lui facies). De comparat si cu alb. roSe = rom. rață, alb. kurSej (a economisi) = rom. a cruța (asemanarea de sens e evidenta).
Pentru pronuntarea latina “u” a lui “y” grecesc de comparat cu latin. stylus, rom. stur, aromanescul stur/sturu, albanezul shtylle, paleo-greaca stylos; romanescul (in) jur, latin. gyrus, greaca veche gyros.
Se pare ca e vorba de imprumuturi tarzii din albaneza (limba de substrat a “proto-romanei”, indiferent ca e ilira sau traca), deoarece in albaneza fonemul s apare mai tarziu decat sh (pronuntat si scris ca in engleza).
De asemenea alb. paster = curat, tot cu “s”, nu cu “sh”, verb pastroj = a curata, rom. a pastra (sensul initial e cel albanez, cand cureti un lucru il si pastrezi/conservi), bulgara pastri (cu sensul romanesc), bulgara macedoneana pastra (loc ascuns, ascunzatoare), pastri (a pastra, a economisi), pastri se (a se feri/pazi de), rom. pastru, cuvinte asemanatoare exista si in neogreaca si aromana. Cuvantul nu e atestat in greaca veche, nici nu e slav, rezulta ca e albanez. Varianta aromana spastrescu, spastrire e tot din albanez unde exista si spastroj. De altfel prefixul s- in albaneza e frecvent: (s)perdredh = a rasuci.
engl. to spare = a cruta
germ. sparen = a economisi
Macedoneana antica este un dialect grec. Exista 2 surse principale: dictionarul/glosarul lui Hesychius si tabla din Pella, capitala Macedoniei antice. Ambele surse contin cuvinte cu corespondente foarte similare in greaca veche.
Citez din wikipedia:
“From the few idiomatic words that survive, only a little can be said about special features of the language.[citation needed] A notable sound-law is that the Proto-Indo-European voiced aspirates (/bʰ, dʰ, gʰ/) sometimes appear as voiced stops /b, d, g/, (written β, δ, γ), whereas they are generally unvoiced as /pʰ, tʰ, kʰ/ (φ, θ, χ) elsewhere in Greek, barring a few exceptions.[21]”
In germana de jos se zice loPen, in germana de sus (literara) se zice lauFen (a fugi) (ph din greaca veche se pronunta f in neogreaca)
alt exemplu: riek in germana de jos, reich in germana standard (bogat) (kh/ch din paleogreaca se pronunta h gutural in greaca noua)
De cautat pe wikipedia High German consonant shift
Asta nu inseamna ca germana de jos (Low German) e alta limba decat germana de sus/standard/literara (High German).
In plus dictionarul lui Hesychius are multe erori. De exemplu cuvantul trac deva/dava (oras, cetate) apare ca leva.
Macedonienii nu erau greci, faptul că Alexandru a fost adoptat de greci și grecizat nu înseamnă că era grec. Dacă Demonstene îl considera pe Filip al II lea barbar și negrec cum putea fiul lui și al unei epirote (Olimpia) să fie grec? Știm din izvoarele antice că Alexandru se adresa mai întâi macedonienilor și apoi grecilor din armata lui, mai știm că Alexandru i-a refuzat lui Callisthenes, nepotul lui Aristotel, dreptul de a fi judecat în fața armatei pentru motivul întemeiat că nu era macedonian și prin urmare nu are aceleași drepturi ca macedonienii. Să nu uităm că imediat după moartea lui Filip, grecii se răscoală iar după moartea lui Alexandru cel Mare, grecii din Elada s-au răsculat împotriva macedonienilor, ba mai mult în timpul campaniei seleucidului Antiochus al VII împotriva parților, grecii din Asia se vor alia cu parții împotriva macedonienilor și a grecilor din Antiohia. Dacă avem în vedere că macedonii nu participau la Jocurile Olimpice concluzia nu poate să fie decât faptul că macedonienii erau considerați barbari. Faptul că au adoptat limba greacă și că au avut o contribuție majoră la răspândirea elenismului și a civilizației grecești până în Afganistan și India nu poate fi contestat, dar macedonienii nu erau greci și nu cred că erau nici traci sau iliri.
Aiureli. De ce ar fi adoptat cuceritorii “ne-greci” ai grecilor limba celor pe care i-au cucerit??? Romanii din antichitate au adoptat traca/celtica/germanica??? Macedonenii din antichitate ii cucerisera pe greci dar recunosteau ca le sunt inferiori si asta sa fie motivul pentru care ar fi adoptat limba celor pe care ii subjugasera??? Asta e un motiv credibil??? Macedonenii astia ne-greci erau asa de prosti ca nu-si dadeau seama ca abandonandu-si limba in favoarea limbii grecesti ei ar fi devenit tot una cu grecii pe care ii subjugasera, adica ar fi disparut ca etnie si ar fi devenit o parte a etniei dusmanilor lor pe care reusisera sa-i infranga. Deci aveau chef de sinucidere etnica totala macedonenii astia antici “ne-greci”! Ridicol.
Romanii ii considerau pe greci superiori si i-au cucerit, ca si macedonenii “ne-greci”, astia de ce nu s-au grecizat???
Dovezile lingvistice sunt clare, macedonenii erau greci care vorbeau paleo-greaca dialectala. Un dialect cam diferit, e adevarat, dar asta e un argument in favoare faptului ca inca de la stabilirea grecilor in Peninsula Balcanica macedonenii erau greci. Ca sa devina atat de diferit dialectul macedonean paleo-grec a fost nevoie de un timp foarte indelungat de evolutie divergenta fata de restul dialectelor paleo-grecesti.
Numele macedonenilor antici sunt grecesti: Filip = iubitorul de cai, pe monedele antice ale lui Filip al 2-lea apare numele lui cu litere grecesti alaturi de imaginea lui manand 2 cai. Deci nu numai literele sunt grecesti, ci si limba.
Nici tracii, nici ilirii, nici chiar romanii care ii admirau atat de mult pe greci nu-si dadeau nume grecesti.
Faptul ca tu s-ar putea sa fii aroman, indiferent daca cu constiinta etnica aromaneasca sau romaneasca si nu-ti plac grecii nu inseamna ca macedonenii antici nu erau greci.
Ca macedonenii antici s-ar putea sa fi fost considerati ne-greci de catre ceilalti greci n-ar nicio relevanta. Poate ca dialectul macedonean li se parea greu de inteles sau troglodit. Daca macedonenii antici ii considerau straini pe greci atunci de ce au renuntat la “limba” lor “ne-greceasca” din pozitia de cuceritori ai grecilor??? Normal era sa-si impuna “limba macedoneana” grecilor dupa ce i-au cucerit.
Nici teoria ca macedonenii fusesera grecizati si vorbeau o greaca stricata ca urmare a grecizarii lor nu sta in picioare. Nu exista nicio mentiune a vreunei cuceriri de catre greci a macedonenilor, anterioara cuceririi de catre macedoneni a grecilor. Singura explicatie este ca dialectul vorbit de macedonenii antici era un dialect grecesc a carui dezvoltare divergenta dura de multa vreme.
1. gora in toate limbile slave inseamna munte, in bulgara inseamna padure
cf. codru = padure (rom.), koder = deal (alb.). Cuvantul romanesc nu vine de la lat. quadrum deoarece ar trebuie sa sune *padru (patru/quattuor, Paresimi/Quadragesima). Sensul de bucata de paine (sfert?) dat militarilor romani din Dacia ca ratie e explicabil pare sa fie un argument pentru originea latina a cuvantului. Poate exista o contaminare intre cuvantul de substrat koder (sau cum o fi sunat el traca = paleo/proto-albaneza) si latinescul quadrum folosit de colonistii latinofoni adusi pe teritoriul traco (=albanez). Bulgara se vorbeste pe teritoriul fost trac/albanez. In sarba si slovena gora = munte deoarece acolo se vorbea ilira. Sensul actual albanez al cuvantului koder poate fi influentat de sarba, poate in albaneza veche koder insemna si munte si padure, acum doar munte/deal. Sensul actual bulgar al lui “gora” e influentat de substratul tracic/albanez.
2. mal in romana = tarm, liman, mal in albaneza = munte.
In sarba si slovena breg = deal/munte, in toate celelalte limbi slave, inclusiv bulgara breg/brjag = tarm. Sensul sarb/sloven nu e mostenit din slava comuna care l-ar fi mostenit din indo-europeana (cf. germ. Berg = munte) ci se datoreaza/datoreste limbii albaneze si contaminarii. Este posibil si ca sarba/slovena sa fi pastrat sensul slav initial de munte/deal si sa fi influentat traca/albaneza dupa sosirea albanezilor pe teritoriul iliric ocupat de slavii vorbitori de sarba, dupa ce albanezii/tracii au parasit teritoriul lor/trac. Dacia MalVensis ar fi insemnat Dacia Ripensis adica Dacia de granita, de mal/tarm/frontiera. Fonetismul cuvantului “malVensis”, in loc de “malensis” e insa inexplicabil, poate doar prin eufonie. Oricum cuvantul e tracic/albanez.
Argumentatia ta nu tine si avem cateva exemple in care populatiile cuceritoare si au impus numele,nu si limba,practic minoritari au fost asimilati in masa a majoritarilor. Aici includem pe franci (germanici) asimilati de romano-gali, pe bulgari (turcici) asimilati de slavi, pe rusi (varegi) asimilati de slavi, pe unguri (turcici) asimilati de maghiari mai tarziu sunt mongolii etc. Macedonia datorita luptelor lui Alexandru si colonizarii masive in Asia era depopulata, uiti de situatia lui Filip al V lea si a lui Perseus care aveau probleme cu recrutarea soldatilor si ponderea tot mai mare a nemacedonienilor in randul armatei. De ce au renuntat la limba materna? Gasesti pe acest site o serie de explicatii.
Care acest site?
Aiureli care cauta sa justifice pretentiile aromanesti sau chiar romanesti asupra Macedoniei desi aromanii sunt mentionati prima data in Epir/Tesalia/etc., nu se stie daca patria lor primitiva e Epirul, Tesalia, nordul Dunarii (Dacia), Moesia etc., nu au limba materna greaca (desi s-ar putea sa fie greci macedoneni latinizati, deci doar pe jumatate greci, avand in vedere mostenirea numelui Thessaloniki-ului direct din latina in forma Saruna) etc. Faptul ce exista Saruna in aromana nu inseamna neaparat ca aromanii sunt greci macedoneni latinizati, Salonicul era vestit pana departe, in Epir/Tesalia asa s-ar putea explica pastrarea acestui nume din latina.
Si macedonenii si-au impus numele grecilor? Nu vezi ce prostii scrii? Macedoneni se numesc doar o parte din greci, e un “regionim”.
Unde am spus că macedonienii și – au impus numele? Alexandru le vorbește macedonienilor în macedoniana și grecilor în limba lui Aristotel, macedonienii sunt judecați în fața armatei macedoniene și aceasta îi condamnă, în timp ce grecii sunt judecați de Alexandru. “Care acest site?” Ești obosit sau ești încet la minte?
Ce știi de Dacia Malvensis? Căci în afară de un singur document din vremea lui Marcus Aurelius descoperit la Roma nu se știe mare lucru. Există câteva opinii/teorii ale arheologilor cu privire la poziția capitalei Malva
“Argumentatia ta nu tine si avem cateva exemple in care populatiile cuceritoare si au impus numele,nu si limba,practic minoritari au fost asimilati in masa a majoritarilor”
Vad ca tu esti amnezic. Ce nume si-au impus macedonenii grecilor cand doar o parte din greci se numesc macedoneni?
Macedoneana antica este un dialect grecesc, strict pe baza “monumentelor” de limba care s-au pastrat. Acuma ca in exista sau existau dialecte germane, italienesti sau albaneze etc. vorbite in extremitatile teritoriilor limbilor respective care nu sunt/erau reciproc inteligibile e alta chestiune.