12814089_1085926381441199_7634087683447714580_n

 

— “Ai grijă, urmele din cearșaf se șterg mai greu ca cele din marmură…” e o frază care mi-a trecut prin cap odată ascultând două barmanițe românce în Bruxelles care nu bănuiau că le pricep limba.

Asta mi-a sugerat și scurta povestire Suliman Magnifica, unde atunci când prietena barmaniței românce o întreabă pe aceasta dacă s-a culcat cu patronul turc, ea răspunde:

— Nu prea, că-i e frică de muiere. Nevastă-sa are veri mulți și mustăcioși. Turci de-ăia încruntați care beau ceai.

Acest „nu prea” e revelator pentru starea de confuzie în care trăiesc și muncesc, printre multe camere de filmat pitite în perete, majoritatea barmanițelor și chelnerițelor românce din Bruxelles și din alte orașe ale Belgiei.

Mai toate vin pe aceeași filieră, aduse de barmanițe deja prezente, ceea ce face că în cafenelele ținute de turci, albanezi sau macedoneni, o majoritate a barmanițelor, serveuselor, sunt din Balcani, România sau Moldova. De acolo este alimentat însă în același timp și sectorul prostituției, granița între servitul în bar și dansatul în bikini în vitrină fiind uneori dată doar de natura geamului prin care le vezi și de neoanele roșii.

Bruxelles este orașul cel mai mixt din lume după Dubai. In Bruxelles, 62% din populație sunt născuți în străinătate (în Dubai peste 80%). Între un sfert și o treime din populație sunt musulmani, cea mai mare proporție din orice capitală occidentală. Cartiere precum Saint-Josse, Schaerbeek, Anderlecht și Molenbeek sunt împânzite de cafenele ieftine, care funcționează în special datorită mașinilor de jocuri de noroc de tip bingo, păcănele, lotto și altele. Prețurile băuturilor sunt extrem de coborâte, pentru a-i încuraja pe jucători să stea acolo cu orele. Știu cafenele unde o halbă de bere de jumătate de litru costă doar doi euro, preț nemaiauzit prin alte părți din Bruxelles. Patronii, turci, marocani sau albanezi își permit să coboare prețurile atât de mult pentru că primesc, de la cei care posedă și instalează mașinile de joc (și care au licență pentru asta) între 5.000 și 7.000 de euro, la negru, pentru găzduirea fiecăreia din drăceștile instalații care dau adicție și la care unele spectre umane pot juca și 10 ore, fără oprire, băgându-și în fantele alea întregul ajutor social transformat în jetoane, după care patronul barului continuă să împartă lunar câștigurile cu compania de jocuri care a instalat mașinile. Anumite cafenele arată în realitate ca un cazino, băuturile fiind doar un pretext.

Fetele trebuie să știe cum funcționează mașinile, au cheia pentru a scoate cutiile cu bani, dau jetoanele sau cartelele magnetice clienților și servesc băuturi. Totul e filmat în permanență. Unii patroni nu le permit fetelor să citească ceva sau să se uite la televizor când nu servesc și ele se știu filmate în permanență.

Sunt plătite, la negru, între 5 și 7 euro pe oră, sau rotunjit la 50-60 euro pentru o zi de muncă de 8-10 ore. Lucrează fără contract și nu au au asigurare socială sau medicală. Tariful este extrem de coborât. Presupunând că lucrează 6 zile, cea care câștigă 1200 de euro pe lună știe că de acolo trebuie să pună deoparte 500 sau 600 pentru chirie. Sigur, mai sunt și bacșișurile, dar în cartierele acelea foarte sărace, clienții turci sau marocani rareori lasă câțiva cenți.

Apoi, este extrem de greu să eviți să treci prin patul patronului. Cele care ajung acolo știu că vor trebui să treacă prin asta, sunt prevenite de prietenele care le aduc. Sigur, nu este cu totul inevitabil. Există și patroni mai corecți sau care au resturi de scrupule, dar singurele fete care pot evita asta sunt cele care posedă deja experiența barurilor și a funcționării păcănelelor și care se pricep foarte bine la contabilitate. Asemenea valori adăugate stârnesc și mențin interesul patronului și îl fac să renunțe la etapa sexului. Asta nu înseamnă însă că acelea nu au trecut și ele, la rândul lor, odinioară prin așternut, sau pe o față de masă, noaptea, după închidere.

— “A fost doar o dată, în prima seară”, spune Marga [prenume de împrumut]. “După aia nu a mai încercat, pentru că am stat atuncea ca moarta, n-am participat deloc. Nu i-a plăcut.”

 — “Nu cunosc pe nimeni care să fi fost violată”, zice Alina [prenume de împrumut].“Unele fete știu dinainte ce o să fie, așa că se lasă o dată.”

 — “Eu i-am zis că sunt pe ciclu când a încercat”, spune X. “Știam că o să încerce. Că îmi spusese fata de dinainte. Pe turci îi scârbește total ciclul, sângele. Aveam dinadins în chiloți un tampon murdar. L-am scos și i l-am arătat. Era să mă dea afară. După aia nu a mai încercat, parcă eram radioactivă.”

 — “Eu nu am făcut-o, patronul e un om tare de treabă”, spune XXX, “dar știu o fată tare frumoasă și deșteaptă de care i-a plăcut patronului atât de mult, că trăiește acum cu el și conduce cafeneaua. E văduv, dar acum o are pe ea.”

Într-un bar, am aflat de la o fată că o prietenă din copilărie care a preferat să între direct în prostituție a pufnit disprețuitoare când a auzit că face doar 60 de euro pe zi. I-a spus: — „Proasto, eu fac 60 de euro într-o juma de oră.”

Adevărul este că valul de imigranți din România (dar și din Bulgaria), după aderarea la UE în 2007, a adus în țările Europei occidentale forme de delincvență pentru care polițiile locale nu erau pregătite, printre care o prostituție necontrolată. Se adaugă la asta faptul că anumite rețele infracționale nu pot fi infiltrate pentru că e vorba uneori de structuri clanice, de pildă romii vorbitori de turcă din Bulgaria, ca să nu mai pomenim de ceceni sau albanezi, structuri în care membrii vorbesc un dialect practicat într-un singur sat, sau regiune anume. Poliția occidentală (în cazul de față belgiană) se regăsește uneori neputincioasă fie și să stabilească identitatea celor arestați.

Deschiderea spre est a modificat astfel profund mediile prostituției din Europa occidentală (la fel cum a modificat și peisajul pornografiei). Competiția fetelor lipsite de orice inhibiție din Europa de est și gata la orice a sufocat piața occidentală a sexului.

Vreme îndelungată, de-a lungul anilor 2000-2010, albanezii au fost principalii proxeneți. Acum însă, cel puțin în Belgia, mediul prostituției începe să fie parțial dominat de filiere românești. Înainte, prostituția era controlată de kosovari, care sunt foarte bine structurați și foarte violenți. Mafiile proxenetismului albanez, fiind rigid și ierarhic structurate, pot însă uneori fi mai lesne de penetrat și decapitat. In cazul românilor, însă, e vorba mai degrabă de o penetrare anarhică. Cutare “pește” vine din România sau Moldova cu două fete, un altul cu trei sau patru, fără a avea legătură cu primul, așa încât, încetul cu încetul, piața a fost inundată, poliția neputând face față unui proxenetism sălbatic, amorf și incontrolabil.

Poliția belgiană a cerut chiar ajutor din România. O vreme, polițiști români au patrulat împreună cu belgieni prin cartierele din Bruxelles unde se înregistrează o mare concentrație de români, de cerșetori și prostituate, precum și o serioasă delincvență de origine românească pe care poliția belgiană nu reușește să o controleze.

Evident, să fii cerșetor, sau prostituată, în Bruxelles, după ce ai fugit din Brăila sau de prin Moldova pentru a găsi un filon de aur în acest Eldorado al occidentului unde cerșetoria și prostituția sunt perfect legale, și să-ți apară deodată în față un polițist în uniformă românească poate declanșa brusc o senzație de irealitate ducând la conștientizarea derapajului social în care te-ai lăsat să aluneci. Iar alteori ai vrea să lucrezi mai degrabă în bar, unde nu trebuie să te culci decât cu unul singur.

Cf. și:

Suliman Magnifica

https://cabalinkabul.com/2016/08/30/suliman-magnifica-2/