Fantasme cu grași fără centură de siguranță

Când în sfârșit am găsit bani să merg în România la Eva, prima întâlnire și prima noapte în garsoniera ei au fost un nebănuit amestec de familiar înspăimântător și imprevizibil liniștitor. Comunicaserăm doar pe Facebook, iar aterizat în București am sunat-o pentru prima oară și m-am topit auzindu-i vocea copilăroasă.

Mi-a spus: — Vai, tremur toată, nici nu știu cum să mă îmbrac.

I-am răspuns: — Ca o curvă.

Nici eu nu știam cum să mă îmbrac. Aveam puține haine, oricum. In general, port aceleași tricouri gri și blugi vechi, cumpăr sistematic aceeași marcă. Marcă scumpă, dar eu tai etichetele, nu vreau să fac reclamă gratuită. Problema este însă cu chiloții. De la o vreme, se fabrică doar chiloți pe care trebuie să se vadă marca pe o bandă împrejur: Cerruti, Dolce & Gabbana etc. Nici nu mai știi ce să pui când mergi la prima întâlnire, ajungi să regreți chiloții ăia comuniști gri, anonimi, pufoși și egalitari.

Am dat șoferului de taxi adresa ei, într-un cartier din București pe care îl știam plin de blocuri muncitorești din era comunistă. Un fel de Solnțevo din Moscova, dar unde racketul e mai puțin violent.

Când Eva mi-a deschis, m-a surprins cât era de înaltă, de parcă asta ar fi fost ceva nepotrivit cu fața ei copilărească și obrajii rotunzi, plini, cu pomeții înalți. În lumina crudă a becului din hol, i-am văzut de aproape părul de animal pe antebraț când a ridicat mâinile să mi le pună pe umeri și să fie sărutată. Gura imensa, bărbia mare, copilăroasă, fină, înaltă cât mine.

Sărutându-mă, îmbrățișându-mă, mi-a cerut ferm din prag să mă descalț, ceea ce a fost primul moment de șoc. O femeie cu care ai să te terfelești în puține minute, prilej cu care te vei dezbrăca oricum, îți cere să te descalți la prag. Ea se îmbrăcase provocator, da, însă era în papuci. Acum, cât de glamoroasă te-ai crede tu, papucul tot emană napalm afectiv. Privitorul e hăpăit imediat în sufocanta nebuloasă a lui “păpică”, “iubi” și “pornache”. In realitate, nebunia romantică începe cu aruncatul papucilor de la balcon, hohotind suveran, dar cum era să-i spun asta din prima noapte?

In pat am căzut foarte natural, după ce am vorbit un pic, ea sporovăind fără oprire, ciripind, uneori cotcodăcind adorabil, de parcă ar fi vrut să-și ascundă tulburarea, eu făcând pe intelectualul dur și cinic, dar bun la suflet și răbdător. S-a dus să se schimbe în ținută de noapte, am auzit-o trebăluind în baie și a venit înapoi foarte calmă, surâzând, desculță și cu o cămășuță de noapte prin care i se vedeau sânii mici, așa cum mă anunțase și așa cu o văzusem de atâtea ori în răsculătoarele clipuri pe care mi le trimisese pe mesageria FB, cu fesele ei în formă de pară pe care ți le imaginezi desfăcute prin gangbanguri cu miros de sulf ars și minereuri.

I-am vorbit de obsesia lui Alexandre Dumas cu orgiile, Dumas pe ale cărui urme aveam să mergem în Moscova și Caucaz.

– Și mie îmi plac orgiile, mi-a susurat. Mă uit numai gangbangs violente, mă excită mult să văd femei delicate terfelite de grași.

— Ai făcut vreodată în trei, cu doi bărbați?

— Nu, dar aș vrea, mi-a zis pe un ton natural. Am iubit odată pe unul căruia i-am propus, dar s-a supărat, prostul. N-a priceput că tocmai atunci când iubești pe cineva ești gata să încerci orice. E ca un cadou pe care i-l faci, ca să te iubească și mai mult.

Am urmat instrucțiunile pe care mi le detaliase anterior în mai multe rânduri. Strânsul de gât și palmele sunt prea banale. Mult scuipat în ochi, umilire, trasă de păr. Da, și câteva palme. Iar luată pe la spate din picioare, izbită un pic cu fruntea în perete. Nu violent, nu trebuie vânătăi, bleuri, are expoziție peste trei zile la galeria aia de artă pentru care lucrează.

Noaptea, când m-am trezit lângă ea, am auzit că sforăia ușurel. Apoi a scrâșnit din dinți. Mai întâi m-am înduioșat, dar am simțit un început de iritare. Scrâșnea din dinți, în somn, de parcă o furnică gigantică își freca mandibulele sau labele din față, sau cum naiba le zice, poate nu labe, dar uscăciunile alea articulate cu care își înhață prada.

Împerecherea fusese paradisiacă. Mi-am spus că așa avea să fie mereu, fără plan. Ea fusese impecabilă și minunat de împrăștiată, maleabilă și sigură de sine. Femeie adevărată, lărgită pe un divan unde punctele cardinale se cam flutură.

Am să te iubesc toată viața, curvă astrală, i-am șoptit, pe când scrâșnea din dinți.

— Te iubesc, a fost primul lucru pe i l-am șoptit dimineața, sărutând-o

— Nu-mi spune că mă iubești, mi-a răspuns, mohorându-se. Sunt cuvinte mari, greu de dus, care mă sperie.

Dimineața, după sex, a bâțâit din funduț spre bucătărie, cu ibricul de cafea în mână, iar pe când discutam goi în bucătăria impecabilă, bând în picioare, avea să se repeadă să șteargă repede pe jos când gesticulând am făcut să zboare câțiva stropi de șampanie răsuflată rămasă din seara precedentă.

— Șampania nu pătează dalele, i-am spus mirat, privind cum freca în patru labe, cu spatele la mine, vulva ușor dilatată de la sexul prelungit și o frunză de canabis tatuată pe fesa dreaptă.

Când m-am întors din baie, unde mersesem să fac duș primul, ca să îi las ei timp mai mult după aceea, m-a întrebat cu ce prosop mă ștersesem.

— Cu ăla care e acum ud, i-am spus, ascunzând un început de iritare. Ne-am futut toată noaptea, am schimbat lichide, iar tu vrei să știi ce prosop să nu atingi acum?

Când m-a condus la aeroport, cu mașina ei, a cărei marcă îmi era indiferentă, am făcut gestul de a-mi pune centura de siguranță.

— Ce faci? a hohotit. Marele aventurier se leagă cu centura?

Ea nu avea centură și nici nu piuia semnalul ăla iritant și culpabilizant pe care îl difuzează ritmic tabloul de bord al mașinilor noi când nu te legi pe scaunul din față. M-am rușinat și am renunțat să mi-o pun, după care a urmat o oră de slalom dement și depășiri pe dreapta, ea flecărind despre haine și întrebându-mă despre originea limbilor și despre popoarele caucaziene.

Dățile următoare, în care m-am ruinat în bilete de avion cumpărate sistematic în ultimul moment, căci nu nu se potrivea niciodată momentul,  ba era câte un summit european la Bruxelles, ba venea Putin la NATO, Eva a fost mai puțin fierbinte și în cele din urmă mi-a recunoscut că în tot timpul ăsta s-a mai culcat și cu alții.

— Dar m-am culcat cu ei numai pentru sex, să știi. N-a fost nici o tandrețe. Oricum cu tine vreau. Ești singurul om de la care învăț ceva.

Noaptea care m-a marcat cel mai mult a fost cea în care mi-a spus că o excită grașii.

Mă privea fix, în puțina lumină din zori ce intra de afară, cu ochi reci, inteligenți, parcă neprietenoși. Părea amuzată, deși nu zâmbea. Făcuserăm amor neconvingător, dar mult si lung. Era mai degrabă achitarea unei datorii. Mă topeam în continuare după ea, iar sexul, deși cam plat, nu îi displăcea.

Părea deodată o frumusețe respingătoare, isprăvită în tot, buze, păr, picioare, degete, bărbie, dinți… Fără bijuterii, fără pretenții, strângea în brațe adevărat, nesimulat, simțeam că-i place, deși nu se căznea s-o arate… O singură dată s-a lăsat dusă, s-a-nmuiat, s-a topit, a renunțat să mai controleze si am auzit-o șoptind, într-o parte, nu mie, ci așa, în întuneric:

— Ăla cu care am fost ieri era un gras, un gras cu mustață, în afară de tine mă stârnesc doar grașii.

Gemea atât de natural că m-am înduioșat și m-am oprit. Atunci n-a mai zis nimic și n-a mai mișcat, doar mă mângâia ușor pe umăr cu dosul palmei. Tăcea, nu era absentă – aștepta.

— Spune-mi de tine, i-am zis și spre mirarea mea n-a sunat fals, chiar voiam să știu.

— Ți-am zis, afară de tine mă excită așa animalic doar grașii, ți-am spus, nu? a pronunțat calmă.

— Iar pe mine bluzele pe gât, i-am răspuns, obișnuit cu dialogurile astea absurde cu fete care așteaptă să fie impresionate de fraze istețe, cu umor spontan și cinism îmbuibat.

S-a-ntors spre mine, fața vărgată fin prin jaluzele de becul de-afară.

— Cum adică bluze pe gât?

— Da, am un fetiș, o obsesie: când văd o femeie, o fată cu bluză pe gât, știi tu, cu guler din ăla cum ți se lipește la spital când ți-ai rupt o vertebră, mi se scoală pe loc, dureros…

— Aha… nu ca acum, mi-a zis înțelegătoare, și nici măcar nu era sarcastică. Am o bluză de-asta, dacă vrei mi-o pun pentru tine, deși e cald.

A tăcut, iar eu n-am insistat să-mi arate bluza, pe care mi-o imaginam sintetică și total ne-erotică.

Brusc mi-am amintit ce auzisem:

— Cum adică te excită doar grașii?

Mă privea in întuneric. Mi-a luat fața între mâini si și-a apropiat-o pe-a ei. Mi-șoptit:

— Am niște fantasme pe care nu le-aș recunoaște nici măcar pe divan la psihanalist… Poate nici la judecata de apoi.

Pentru că tăceam, neștiind ce sa zic, căutând să decriptez ce auzisem, a aprins veioza.

Lumina ne-a izbit violent, fără umbre, ca la morgă, fața ei avea urma strivită pe care o lasă luxura tristă. Buze umflate, ochi holbați, cearcăne, păr cleios după ce terminasem pe fața ei. Asta-i punea și mai mult în evidență frumusețea. De la gât în jos, cum zăcea într-un cot, cercetându-mă de-aproape, totul, curba sânului, granulația coapsei, genunchiul neted, ba chiar si faptul că al doilea deget de la picior (echivalentul arătătorului la mână) era mai lung decât cel mare, totul era de-o frumusețe respingătoare, care te pune pe fugă.

— Când vreau să mă excit în cap, sau chiar în viața reală, îmi imaginez că sunt violată de niște grași. Grași oribili, cu țâțe de femeie, coapse enorme, gâfâitori, mirositori. Unul are un maieu din plastic, cu găurele, prin care iese mult păr. Sunt transpirați și mă posedă violent. Unul mă pălmuiește. Altul mă scuipă. Când meditez la asta, intru în transă, ca în yoga, aproape că leșin. Încă n-am găsit un bărbat care să-mi producă așa ceva. Tu te apropii de asta.

Am tăcut, plin de ciudă pentru efortul meu de dinainte si acrobațiile neapreciate.

— Te-am întristat? mi-a zis, nu foarte îngrijorată, mângâindu-mă. Știu că n-ar trebui să-ți spun lucruri de-astea.

— Și-ai încercat cu mulți grași?

Și-a luat mâna de pe mine și s-a retras puțin într-un colț de umbră, lăsându-mă în violența veiozei.

— Nu. Nu. Ce prost ești. Am inventat cu grasul de ieri.

Brusc m-a enervat atâta pretenție aruncată cu avantajul luminii puternice în ochii mei.

— Păi tu ai zis că asta vrei.

M-a privit calmă, trăgând lent o pernă spre sâni.

— Am zis că-i o fantasmă. Fantasmele nu se realizează, altfel ești pierdut.

— Deci nu vrei cu grași?

— Idiotule. Chiar aștepți un răspuns la întrebarea asta?

— Da, aștept. Îmi povestești orori, eu sunt gata sa te accept și așa, ba chiar mă gândesc unde putem să găsim grași, iar tu deodată-mi zici că nu e important.

Arăta milă in ochi, ceea ce m-a enervat și mai tare. Cât încă ezitam între enervare și mărinimie s-a ridicat, recompunându-se în toată splendoarea ei, cu șolduri granulate și sâni fără aureole.

— Mă duc să caut bluza pe gât.

Am tras-o de mână înapoi in pat.

–Lasă bluza. Am inventat. N-am nevoie de bluză. Vino aici. Te ador. Mai zi-mi de grași. Vreau să-ți iubesc si fantasmele. Vreau să ți le realizezi prin mine. Spune-mi de grași.

Mă cerceta cu milă fără margini.

— Ai inventat, nu vrei bluze pe gât. Bine, o să-ți descriu fantasme cu grași. Stinge lumina.

Și a hohotit în întuneric, chicoteala aia tristă care anunță sfârșitul:

— Marele aventurier își va pune acum centura.