Un film de: François Ozon
Cu: Marine Vacth, Jérémie Renier și Jacqueline Bisset
Nici noi. Filmul e atât de nesănătos că spectatorul o ia razna.
Avea Michel Tournier romanul ăla, Les Météores, unde doi gemeni trăiesc în așa simbioză încât, atunci când au impulsuri sexuale, se întind împletiți în 69, precum șarpele Ouroboros, care își înghite coada, și se sug unul pe altul, prețiosul lor lichid seminal, cel care tremură ca un scuipat de lună, fiind înghițit simultan de fiecare din ei, nepierzându-se, pompat înapoi într-un etern circuit.
Gemelitudinea a avut întotdeauna un statut aparte în mitologiile tuturor popoarelor, mergând până la oroarea recentă a gemenilor Kaczynski în Polonia, din care unul decedat într-un crash de avion încă nelămurit în Rusia. Cel rămas în viață, Jaroslaw, e pe cale acum de a distruge instituțiile democratice ale țării, din răzbunare pe univers.
Filmul acesta al lui François Ozon, un thriller erotic după un roman al lui Joyce Carol Oates, L’Amant double, este extrem de perturbant. Pune întrebări despre identitate, fler, sex, familie, fidelitate și manipulare.
Filmul e un labirint formal plin de invenții vizuale, cu efecte in oglindă, perversiuni erotice și realități științifice. Biata fată frumoasă de mori, Marine Vacth, e pierdută între cei doi gemeni malefici, de ajungi (ăsta e și scopul scenariului) să nu mai știi care din ei doi o terfelește.
Ba chiar, la un moment dar, ea îl sodomizează pe unul din ei cu mădular din latex, prins pe eleganta ei centură, dar nu vom ști niciodată care din ei doi era.
Mai avem în acest thriller psiho-erotic în care cei doi gemenii (jucați admirabil și înspăimântător de belgianul Jérémie Renier, făcut cunoscut acum exact două decenii de frații Dardenne în La Promesse) se parazitează, ba chiar ni se oferă jocuri de oglinzi peste tot, cu Jacqueline Bisset jucând toate mamele ticăloase și manipulatoare din film.
Film plin de aluzii literare și cinematografice pornografice, începând cu prima scenă care ne arată sexul deschis al actriței, cu un ochi înăuntru, amintindu-ne de Câinele andaluz dar și de Histoire de l’œil a lui Georges Bataille.
In Biblie, cei doi gemeni ai lui Isaac, Iacov și Esau, se urăsc, iar Esau își vinde dreptul de întâi-născut fratelui său geamăn pentru o ciorbă de linte.
Aici gemenii se ciocnesc pentru o femeie, dar violența pasiunii din spate e aceeași… iar noi nu vom ști niciodată care din cei doi e mortul.
6 Responses to L’Amant double: ce înseamnă un Doppelgängbänger neîmplinit
Cuvintele dalta si balta chiar sunt indo-europene? Se gasesc in toate limbile slave, ne-metatezate + in romana si albaneza (metatezate). Nu cred ca sunt general-indo-europene, ci slave, printre cele mai vechi imprumuturi slave in romana/albaneza.
Cuvinte cu etimologie slava si fonetism comun in romana si albaneza: closca (si semantism comun in albaneza si romana, spre deosebire de sensul slav = a cotcodaci sau a carai, adica a scoate sunetele specifice pe care le fac gainile cand clocesc, care ar fi diferite de cotcodacire), castravet (2 forme comune in romana si albaneza: castravete/kastravec si crastavete/krastavec, in albaneza exista si a treia forma: karstavec) (castravete/kastravec are forma metatezata comparativ cu forma slava originala reflectata in crastavete/krastavec), balta, dalta, gard (ultimul si cu semantism identic in romana si albaneza vizavi de fonetismul slav al lui grad = oras), eventual si strunga (alb. shtrunge, cu “e” cu trema)
Alt cuvant bujor. In toate limbile slave in care exista se numeste božur, citit bojur. In albaneza se zice bozhor, (pronuntat bojor) deci are o forma intermediara intre forma slava si cea romaneasca.
Exista si fonetisme diferite: albaneza gjobe vs. romana gloaba (plus diferenta de sens), albaneza gozhde (din bulgara gVozd) vs. romana vornic (din bulgara dvornik) sau romana “a covasi” (din bulgara kvas). Deci grupurile consonantice formate dintr-o consoana initiala + consoana “v” au tratament diferit in romana si albaneza.
Insa fonetismele comune enumerate de mine mai sus, dar diferite de fonetismele etimoanelor slave exista si nu sunt cauzate de adaptarea fonetica identica in romana si albaneza datorata (datorita) unor coincidente de structura fonetica a limbilor romana si albaneza, nici nu se datoreaza (datoresc) unor imprumuturi de cuvinte slave din aromana in albaneza, nici altor asemenea cauze comode si confortabile pentru “lingvistii” si “istoricii” romani care cauta cu orice pret sa nege tracismul albanezilor si sa sustina ca albanezii sunt iliri iar numeroasele elemente comune ale romanei si albanezei se datoreaza faptului ca tracii (dacii, adica “stramosii romanilor”) si ilirii erau vecini in antichitate si si-au imprumutat reciproc cuvinte, semantisme etc. (mazare, viezure etc, ar fi cuvinte ilirice imprumutate de traca (daca) si apoi intrate in latina datorita romanizarii dacilor).
In aromana si meglenita exista mult mai putine cuvinte vechi albaneze (ca mazare, viezure) decat in romana. Explicatia ca aromana si meglenita aveau tot atatea cate are romana dar le-au pierdut este comoda, convenabila dar ilogica, avand in vedere ca aromanii (e adevarat nu si meglenitii) au trait impreuna cu albanezii inca din sec. 9-10, deci cand au avut timp sa piarda acele cuvinte albaneze vechi????????? Nu stiu care este situatia cu paleo-albanezismele in istriana, daca limba asta are chiar mai putine astfel de cuvinte decat aromana/meglenita sau mai multe, avand in vedere ca “lingvistii” romani sustin ca istriana s-ar fi despartit cel mai tarziu de romana.
Raman la parerea ca a cotcodacii vine pe filiera latina iar pentru opinca nu ar trebui sa excluzi sanscritul upAnah si eventual o origine IE. In dex pentru originea cuvantului balta se are in vedere, din ce am citit, si limba ilira care ar fi dat baltă in romana si baljtë in albaneza sau palta in celta.
Nu te supara! Dar nu cred ca este problema istoricilor romani de a afla cine sunt stramosii albanezilor, este problema istoricilor albanezi. Noi ar trebui sa vedem si influentele sarmatiilor, gotiilor, gepizilor, avarilor , chiar a ilirilor si celtilor care au fost pe aici si daca au lasat ceva.
Istoricii albanezi, ca si cei romani au oroare de tracismul albanezilor. Asta ar insemna ca albanezii nu au dreptul la Albania, Kosovo, vestul FYROM. De fapt, nu e chiar asa. Nici sarbii nu sunt chiar iliri deoarece nu vorbesc ilira, limba fiind un element esential al unei natiuni/popor.
Iar prezenta mai tarzie a albanezilor pe teritoriul fost-ilir, comparativ cu a slavilor nu are nici ea mare valoare, deoarece grecii au fondat orase-stat pe coasta Albaniei inainte de sosirea slavilor, deci prezenta greceasca pe teritoriul fost-iliric e mai veche decat cea slava, desi s-ar putea sa nu fie continua (nu stiu sigur, nu sunt specialist in istoria Albaniei/Greciei). Continuitatea mi se pare oricum total irelevanta, faptul ca grecii au fost asimilati de romani sau slavi sau au plecat de buna voie de pe teritoriul iliric lasandu-l romanilor/romanicilor vorbitori de dalmata sau slavilor nu mi se pare deloc relevant. Prezenta greaca pe teritoriul ilir e mai veche decat cea slava, chiar daca ea s-a rezumat la cateva orase-stat portuare. Cat despre genetica sarbilor, daca ei au mai multe “gene ilirice” decat albanezii sau grecii sau nu, iar mi se pare total irelevant. Sarbii se considera slavi, vorbesc o limba slava asa ca mare lucru in comun cu ilirii nu au. Deci nici drepturi asupra Kosovo, si in general asupra restului Serbiei, care este tot teritoriu iliric (cu exceptia Banatului Sarbesc si a zonei Pirot-ului, teritorii trace, or mai fi si altele, nu pretind ca sunt specialist nici in istoria Serbiei).
Desigur ca daca intr-adevar albanezii sunt traci (chiar daca nu neaparat urmasii daco-getilor si ai moesienilor) ei au dreptul la tot teritoriul actual al Romaniei, plus toate teritoriile revendicate de “istoricii” romani de la Bulgaria, Ucraina si Moldova (poate cu exceptia Transnistriei, desi am inteles ca si Transnistria ar fi fost locuita de traci in antichitate, chiar toata Transnistria, pana la Bug; asa cel putin zic unii pe internet)
Despre opinca nu au spus nimic 🙂
Nu ma supar, de ce sa ma supar? Dar daca istoricii albanezi nu au interesul de a afla adevarul, nici istoricii romani, atunci cine sa-l caute? Istoricii sarbi?
Prea sunt numeroase elementele comune albano-romane pentru a se vorbi de o influenta ilira asupra tracei, influenta asa de puternica ca a razbit din ilira in traca si din traca in “latina dunareana” si apoi in “proto-romana”,
In albaneza cuvintele cu sufixul “-ull” sunt numeroase. Unele sunt feminine, altele masculine. In romana exista cuvintele albaneze/tracice mazare, viezure, sambure si mugure, ultimele trei terminate in “-ure” spre deosebire de “mazare” care are alta penultima vocala.
In albaneza tuspatru cuvintele se termina in “-ull”, daca nu gresesc.
Desigur ca se poate veni cu pseudo-contra-argumentul ca albaneza (ca neo-ilira) a imprumutat acest sufix de la traci, iar romanii au mostenit nu sufixul, ci doar 4 cuvinte cu acest sufix din latina populara. Oare asa-zisa “proto-romana” sau “latina dunareana” de ce nu au mostenit sufixul din traca (dialectul dac), daca albaneza ilirica l-a mostenit? Chiar asa albaneza sa fi fost influentata de traca, limba vecina a ilirei, iar limba romana, care nu era/este limba vecina cu traca, ci limba suprapusa peste traca nu a mostenit mai nimic din limba ei de substrat.
Posibil si brusture si strugure sa fi cuvinte tracice, adica paleo-albaneze/proto-albaneze, dar pe care albaneza le-a pierdut, asa cum se zice ca aromana si meglenita au pierdut majoritatea cuvintelor “de substrat”, desi contactul dintre aromana si albaneza nu a fost intrerupt decat vreo 100-200 de ani, timp insuficient pentru ca aromana sa piarda atat de multe cuvinte albaneze.
1. Din cate se pare h-ul albanez este acelasi cu h-ul romanesc, asemanator dar diferit de consoana h din limbile slave si greaca (numita in germana Ach-Laut si scrisa “ch”). In romana si albaneza h-ul corespunde consoanei initiale h din germana si engleza.
2. Aromana ar trebui sa aiba mai multe cuvinte paleo-albaneze (“de substrat”) decat romana, deoarece romanii au avut timp mai mult decat aromanii ca sa piarda astfel de cuvinte, contactele dintre romani si albanezi fiind inexistente pentru multe secole, in timp ce aromanii si albanezii au trait impreuna intotdeauna, cu exceptia a 1-2 secole. Teoria ca aromana si-a improspatat albanezismele, adica a re-imprumutat cuvinte albaneze cu fonetism mai nou decat cel din romana nu sta in picioare. Exista doar 2-3 exemple de astfel de cuvinte, gen cheafa in loc de ceafa.
3. Exista in romana si aromana cateva cuvinte grecesti vechi, foarte putine, care au patruns numai in “latina dunareana”, absente din toate celelalte limbi romanice (poate cu exceptia meglenitei si istrienei): un astfel de cuvant e “stur” care in aromana inseamna coloana, stalp. Romanescul stur inseamna turtur, chiciura, funingine, zgura si sare care se arunca. In anumite dictionare romanesti scrie “stiva de sare”, in altele scrie doar “sare”. Stiva e un fel de coloana. Si turturul e un fel de coloana de apa inghetata. Exista in romaneste si forma de genul feminin “stura” care se pare ca inseamna doar chiciura, promoroaca.
Un cuvant foarte similar exista si in albaneza shtyllë (coloana, stalp), substantiv feminin cu acelasi sens ca stur din aromana, deci diferit de sensul lui “stur” din romana. Nu stiu daca in aromana exista si forma feminina “stura” cu acelasi sens ca in albaneza.
Cuvantul e foarte vechi in aromana, si are aproximativ acelasi sens cu cuvantul latinesc stylus, imprumutat din greaca, si cu cuvantul grecesc vechi στῦλος. Si cuvantul albanez e foarte vechi.
Ramane inexplicabil de ce in romana stur are cu totul alte intelesuri decat in albaneza, aromana, latina si greaca (cu posibila exceptie a sensului “turture”). Desigur ca se poate veni cu o teorie ridicola gen: cuvantul nu e mostenit din latina, are o origine necunoscuta, doar coincidenta face ca el sa semene cu latinescul stylus (pronuntat stulus, asa cum gyrus din latina a dat in romaneste jur si in aromana giur), iar in aromana sensurile initiale erau cele din romana (turture, zgura etc.), apoi aromana a luat sensul de coloana de la cuvantul albanez shtyllë (ce conteaza ca nu prea seamana la pronuntare cele doua cuvinte), dupa care a pierdut toate sensurile cuvantului romanesc, ramanand cu sensul de coloana.
Wiktionary spune ca nu se poate preciza daca cuvantul albanez shtyllë e imprumutat din latina, deci indirect din greaca sau e un imprumut direct din greaca veche. Este interesant insa ca pana si unele cuvinte grecesti vechi sunt comune albanezei si romanei, nu numai cuvinte albaneze vechi (viezure, abur etc.), cuvinte “proto-romanesti” cu origine pur latina, dar si cuvinte slave cu fonetism foarte asemanator in albaneza si romana, diferit de fonetismul cuvintelor inrudite din toate limbile slave (closca, castravete, bujor, balta, dalta, gard etc.).