ofeliasmall
.

Suicid“!… Când aud asta imi vine să-mi pun capăt zilelor.

Ah, oribilul neologism “suicid” care ne sluţeşte limba, “suicid” în loc de sinucidere, a se sinucide, a se omorî, a-și pune capăt zilelor, etc…

Suicid îmi dă piele de găină. S-a omorât sună așa frumos și natural.

De ce suicid? Când deodată văd că s-a strecurat si în germanã: “Suizid” zic și unii nemți afectați în locul venerabilului Selbstmord folosit de Luther… ca să-mi dau seama ca e aici o nuanță fină: accentul în Suizid în germană e pus pe neseriozitate… Adica pe încercarea mimată de a comite “suicid”… cã dacã ar fi Selbstmord, ar insemna că trebuie luat în serios…

Și deodată mi-am amintit că într-un interviu dezastruos în Adevărul și Andrei Pleșu a fost întrebat odată dacă a “cochetat cu suicidul”… ”

La care filosoful moralist răspunde că: “Aş spune că am trei piedici la chestia asta. Mi se pare lipsită de umor faza aceasta…” etc.

De “suicid” il intrebi, de “chestie” si “fază” îți răspunde…

In schimb, iată ce zicea Dorothy Parker despre cum să nu-ți iei zilele:
“Razors pain you;
rivers are damp;
acids stain you;
and drugs cause cramp.
Guns aren’t lawful;
nooses give;
gas smells awful;
you might as well live.”
din “Résumé” (în sensul de CV)
—-