Din cei 751 de membri ai Parlamentului European, doar 30 (treizeci, aproape toți ecologiști) au fost prezenți azi la plenara lunară a Parlamentului European.

Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, nu și-a mai ținut azi speech-ul despre încheierea președinției UE a Maltei și trecerea ei spre Estonia, în a doua jumătate a anului (România  o preia pe 1 ianuarie 2019, adică peste un an și jumătate).

’Sunteți ridicoli’ le-a spus Juncker europarlamentarilor, nu celor 30 de ecologiști prezenți la plenara lunară, desigur, ci celor 720 de absenți.

E ședință plenară, adică patru zile pe lună (de luni până joi, ca orice parlament), dar pe mine nu mă interesează de ce nu erau acolo azi sutele de nemți, francezi, italieni, ci de ce nu erau acolo Mircea Diaconu și Maria Grapini.

I-ați trimis la Bruxelles pe 7.000 de euro pe lună (plus diurnă și încă 20.000 euro pe lună pentru întreținerea asistentelor) să vă apere interesele, l-ați ales pe Diaconu prin caravana cinematografică cu așa patimă, de te sfâșiau babetele plecate la război pe caldarâm dacă nu te opreai să semnezi petiția în favoarea lui…

Vine acum scadența 2019, când România va prelua președinția UE, și nimeni nu suflă o vorbă…

2019 va fi un an crucial pentru locul României în Europa, dar nu vezi pe nimeni vorbind despre asta, nici măcar la anesteziații din conglomeratul artificial USR.

Va fi un moment irepetabil înainte de o generație sau două: Intre ianuarie-iunie 2019, vreme de 6 luni, România va deține pentru prima oară președinția rotativă a UE.

E un moment unic, nemaiîntâlnit, pentru că alegerile europene vor avea loc chiar atunci, însă doar în 27 de țări, pe fundalul ieșirii Marii Britanii din UE (dar între timp Scoția, ba poate chiar și Irlanda de Nord, vor organiza un referendum de ieșire din Anglia, pentru a rămâne în UE, ceea ce le pune într-o zonă legală cenușie).

România va trebui să administreze și să arbitreze toate astea, în cele șase luni, pe fundal de alegeri parlamentare europene, în condițiile în care țara ne e condusă de o mafie provincială coruptă, incultă, incompetentă, nevorbitoare de limbi, cu mentalitate de iobagi parveniți și agresivi.

Nici un om întreg la minte nu poate să și-l închipuie pe Meleșcanu pregătind summituri europene și cartografiind viitorul continentului.

Tot atunci, așadar, pe fundal de cortină Brexit, vor avea loc și alegeri pentru Parlamentul European, care vor decide dacă mai trimitem acolo arătări precum Maria Grapini și Mircea Diaconu.

Intre ianuarie-iunie 2019, așadar: Brexit, alegeri europene, un nou Parlament și o nouă Comisie UE, totul administrat de România lui Dragnea. Au rămas mai puțin de doi ani, adică e poimâine.

Ați auzit ceva de la USR în sensul ăsta? Anticipează cineva dezastrul? Nu mai e mult timp. Acum este momentul pentru o schimbare politică și un partid nou, autentic, centrist, fără fițe bucureștene, fără franțuzoaice și vedete mondene. Dar cine se ostenește?

Mircea Diaconu a cerut odată în Parlamentul European (în română, desigur, că el e nevorbitor de limbi) ca România lui Dragnea să fie lăsată să-și “găsească calea” singură.

Să-și “găsească calea”, da. Plângându-și singur de milă, Mircea Diaconu s-a numit metaforic un “infractor” în mod nedrept persecutat de justiția română sprijinită viclean de Bruxelles.

Problema nu e însă că el e un infractor, ci că e un impostor. Nu îl auzise nimeni până atunci vorbind în Parlamentul UE în trei ani, deși el e membru în Delegația Parlamentului European pentru Peninsula Arabă.

A vorbit el vreodată despre ce se întâmplă acolo? Războiul din Yemen, sprijinul saudit pentru Statul Islamic, Siria-Irak etc? Știe el câte rugăciuni fac înturbanații de acolo pe zi? Că doar de-aia îi dați 7.000 de euro pe lună plus 20.000 de euro pe lună pentru funcționarea biroului, plus diurnă când se duce la Bruxelles și Strasbourg, plus, plus…

Un europarlamentar strânge un milion de euro în cinci ani fără să fure. Iar Mircea Diaconu e așadar din 2014 membru al Delegației Parlamentului UE pentru relațiile cu Peninsula Arabă. El intervine însă în plen, cum a făcut-o azi, doar ca să le ceară celorlalți europarlamentari să lase în pace guvernul lui Dragnea.

Ca o completare: Maria Grapini e membru în Delegația Parlamentului UE pentru Coreea. E bine că nici ea n-a participat la nimic, că ăia au arma nucleară.