După atâția ani de ignorare distantă, am zis să merg și eu la restaurantul lui Mircea Dinescu, în centrul vechi din București, crâșma cu nume furat obraznic din Cioran, Lacrimi și Sfinți.
Am mers în trei, subit, fără nici un fel de pregătire socio-afectivă, demersul fiind următorul: oricât de mult l-am detesta pe tristul lacheu al lui Vântu, fost poet, Mircea Dinescu, dacă găsim că e foarte bun să scriem că e foarte bun, iar dacă e foarte prost să scriem că e foarte prost. În realitate nu e nici una nici alta.
Sigur, Dinescu, cu traiectoria lui încâlcită, e un personaj ciudat și trist. Poet de care se îndrăgosteau toate liceenele în vremea lui Ceaușescu (Proprietarul de poduri), a apărut la revoluție dând ochii peste cap în FSN, iar după aia a devenit argatul lui SO Vântu și proprietarul unui debarcader la o moșie pe Dunăre. Și-a făcut restaurant în București cu nume luat din Cioran. Dar și Gérard Depardieu are restaurant și podgorii. Hai să vedem cum e la Dinescu.
Mai întâi, din start, primirea nu e prietenoasă. Aici însă, după ce ne-am așezat, am avut o lungă discuție între noi trei, cobaii vizitatori, eu argumentând că bieții chelneri, toți tineri, băieți și fete, sunt atât de dresați și obișnuiți cu aroganța posacă a parveniților bucureșteni încât a te arăta arogant și posac este pentru ei un semn de normalitate liniștitoare.
În realitate, a merge la un restaurant necunoscut în București e ca un blind date. Atmosfera și contactul sunt artificiale din start, dar după un timp vă obișnuiți, iar dacă sunt afinități poate chiar faceți glume.
Aici gluma a fost când după primul rând de țuici ca aperitiv chelnerul ne-a spus că nu mai este. A spus-o atât de convingător că am avut un moment de panică. De fapt mai era, dar el primește un punct suplimentar pentru modul sever și convingător în care a spus-o, la fel cum dăm note bune decorului (kitsch minimalist de bun gust, cu berze și porci din Lego pe pereți) și numelor mâncărurilor, de genul: Barza torturată (mulțumesc Mirela).
Acum, pentru a nu detalia culinar prea mult, să spunem din start că Lacrimi și Sfinți nu se compară cu Zexe. Ce surprinde la crâșma lui Dinescu este că deși mâncărurile propuse sunt îndrăznețe și ar merita încurajate, ele sunt cam toate fade.
Piftia de cocoș, de pildă. Bună, dar fără un pic de usturoi (am cerut noi câțiva căței de usturoi, iar chelnerul ne-a adus, e drept).
Platoul de mezeluri luate ca antreu era de asemenea bun, dar fad. Aici trebuie să te întrebi ce se întâmplă cu furnizorii, căci mezelurile alea nu sunt fabricate de restaurantul lui Dinescu. Cum poți să faci cârnați picanți nepicanți și caltaboșul bun dar fără gust? Mister.
Salata de boeuf = da, bunuță. Și un antreu cald excepțional: brânză telemea in foi de viță picante. 16 lei – trei bucăți, chiar și acum mă gândesc la ele. Alea merită deplasarea.
Vinul alb a fost un dezastru. Am comandat doar vinul lui Dinescu, desigur, doar de pe podgoria lui. Am insistat să fie un alb sec. Chelnerul a recomandat o tămâioasă care s-a dovedit demi-sec spre demi-dulce. Chiar ne-am certat un pic, noi trei, exploratorii, dacă e demi-sec sau demi-dulce, dar nu era oricum de băut. L-am lăsat așa, ba chiar l-am plătit la urmă și l-am înlocuit printr-un roșu decent, dar scump, tot al lui Dinescu.
Felurile principale? Tigaia cu măruntaie, momițe, creier, nu știu ce (numită Brigada Moravuri) a reușit să fie extraordinar de fadă, uleiată, fără nici o fantezie. Măcar un pic de sare de-ar fi avut (știu că poți să-i adaugi, desigur). Somnul cu spanac? La fel de insipid, dar spanacul era bun. Tot așa cârnații de gâscă cu capră și nu mai știu ce… Buni, dar varza lor fleșcăită și fără gust… Apoi, la un restaurant din ăsta să nu faci tu cafea la ibric? Nu, nu facem cafea la ibric. Păi espresso din ăla cu gust metalic beau oriunde, chiar și în metrou.
Iar vișinata de la urmă a fost doar un sirop infect, cu vagi urme de alcool.
Verdictul, așadar: Lacrimi și sfinți e cu mult sub Zexe. Singura originalitate: telemeaua în foi de viță picante.
Detaliile meniului în poza de mai jos.
.
25 Responses to Lacrimi și sfinți – după-amiaza unui faun la restaurantul lui Dinescu
M-ai făcut să râd cu poftă, inclusiv după ce am terminat de citit articolul. Îți mulțumesc! E clar, eu nu am ce căuta acolo. Singurul loc cu mâncare rafinată de pe Lipscani era Charme, poate mai este și acum.
E foarte faină cumnata ta 🙂
La emisiunea lui Dinescu mă mai uit uneori, când o prind, dar nu pentru el, ci pentru muzică și în cazul când prind câte un invitat interesant, ca de pildă Stelian Tănase. 🙂
Va suparati daca va intreb, cum puteti rade cu pofta la acest paragraf?!
“Dinescu, cu traiectoria lui încâlcită, e un personaj ciudat și trist. Poet de care se îndrăgosteau toate liceenele în vremea lui Caușescu (Proprietarul de poduri), a apărut la revoluție dând ochii peste cap în FSN, iar după aia a devenit argatul lui SO Vântu și proprietarul unui debarcader la o moșie pe Dunăre. Și-a făcut restaurant în București cu nume luat din Cioran.”
Este cam grotesc momentul, nu credeti?
Din ambele dvs comentarii de aici pot deduce că nu îl citiți de mult pe Dan.
Nu m-am supărat și da, este grotesc, însă eu mă hlizeam de felul lui Dan de a istorisi.
Am exagerat, recunosc, mai degrabă râdeam pe sub mustăți, căci eram în trenul dinspre Buzău.
Am mai citit undeva niște impresii despre cârciuma lui Dinescu. Cam aceleași: fad, fără nici un chichirez, rece, s-a terminat, n-avem, chelneri expeditivi și plictisiți…
Mie, totuși, îmi plac versurile lui.
Sa-mi bag… 604 lei pentru o masa? (Dar nu e cam mult? Tu arati mai slabut, ai probleme cu asimilarea?) Sa astepte 600 de ani pina ‘oi claca pe acolo! Mai ales ca zici ca si mincarea este indoielnica, serviciul defectuos si cafeaua ca la automat…
Cred ca este ridicol: romanii se pling toata ziua de saracie, dar isi permit sa arunce cu banii aiurea; mai omule, stii cate zile mincai boiereste acasa, de 600 de lei?
Cu alcoolul… eu ma abtin, caci ne-amicii vor spune ca sunt betiv. Pai tu bei la o massa cat beau eu in 2 luni. Sau trei… da’ tot eu sunt betiv… S-au dus dosarele Secu, dar au ramas secureii care maninca merda coordonat, la ordin… Ce sa faci… cool tranzitie spre draci stie ce. Ca democratia… nu se vede pe nicaieri… (Oricum, o tuica buna e greu de facut. Ma indoiesc de faptul ca Dinescu stie sa supravegheze fructele (fara samburi) puse la dospit ai apoi alambicul…)
Dar dupa o masa copioasa… sa-ti fei de bine!
cu tot respectul, romanii care se plang de saracie nu mananca la restaurantul lui Dinescu de 600 de lei. cel mult o saorma cu di toati .
Barză torturată: parcă e din lista de clătite umplute cu umor scremut din Vamă.
Cafea la ibric încă mai fac eu. Vai, ce de bani pentru niște mâncare și băutură. Eu aș fi luar doar pâine cu brânză împăturită. Dar cred că nu mă primeau, îmi impuneau să beau ceva ca să-mi dea doar atâta. Am râs cu poftă când ai zis “espresso din ăla cu gust metalic”. Apropo, nici nu mai știu cum am dat de tine ieri, cu acest blog. Căutam ceva legat de mafie, cred. 😀
Interesant cum s-a infipt Dinescu la revolutie, se zice ca ar fi fost spion olandez. Ce treaba o fi avut Olanda cu Romania nu stiu. Cert este ca omul a trecut de la dragostea pentru CDR si apoi pentru Basescu la cea pentru PSD, nu ca nu ar fi toti o apa si un pamant. Urat a furat si titlul Playboy pentru Plaiul cu boi al sau. Are ceva in comun cu Dvs., totusi, dle Alexe, ura fata de Biserica Ortodoxa Romana. Am inteles ca ar fi avut si o sotie unguroaica sau asa ceva.
Acum, vreau sa va atrag atentia asupra limbii albaneze: Dvs. ati facut multe “investigatii” lingvistice cu privire la legaturile vechi dintre romana si albaneza. As dori un raspuns de la dvs.: cum se explica faptul ca in albaneza nu exista o influenta a ex-limbii dalmate (decat foarte putine cuvinte) si vice-versa, avand in vedere ca dalmatii erau iliri romanizati iar albanezii se zice ca ar fi urmasii ilirilor (neromanizati si negrecizati). De asemenea, din cate stiu eu dalmata nu face/facea parte din Uniunea lingvistica balcanica, spre deosebire de albaneza si romana. Exista foarte multe imprumuturi vechi romanice cu fonetism romanesc in albaneza, si foarte putine dalmate. Exista si imprumuturi romanice vechi care nu au fonetism nici romanesc, ni dalmat (probabil ca provin dintr-o limba romanica disparuta inaintea dalmatei, care s-a vorbit pe teritoriul dintre arealul romanesc si cel dalmat. Va atrag atentie asupra cuvantului “a pastra”, care exista si in albaneza: pastroj = a curata. Scriban a gasit unul si in neogreaca: pastrevo, care inseamna tot a curata, si in meglenita. Oare e cuvant albanez sau grec? Avand in vedere ca in greaca veche nu exista, e posibil, chiar probabil sa fie un cuvant albanez. Counterpart-ul bulgar inseamna acelasi lucru ca in romaneste, spre deosebire de cuvintele albanez, neogrec si meglenit. Faptul ca au sensuri diferite in albaneza si romana poate fi un indiciu despre vechimea cuvantului in ambele limbi, din substratul trac, mai putin probabil ilir. Daca cuvantul era importat in romana/bulgara din neogreaca foarte probabil ar fi avut acelasi sens ca in aceasta limba, adica de “a curata”, ceea ce e un alt indiciu despre vechimea lui.
Ce parere aveti despre lipsa aproape totala de influenta atat romanica/dalmata, cat si ilira (in cazul in care albaneza e ilirica) din sarbo-croata? Ma refer la influenta romanica veche, antica, nu la cea din evul mediu (genoveza/venetiana), nici la cea franceza/italiana si nici la cuvintele albaneze noi imprumutate de sarbii din Kosovo sau de muntenegreni. De parca sarbo-croata nu ar fi avut niciun substrat lingvistic. Daca ilirii de pe actualul areal lingvistic sarbo-croat au fost foarte putin afectati de romanizare, iar albanezii sunt tracici, atunci, da, se poate considera ca printre cuvintele sarbesti cu etimologie necunoscuta exista cuvinte ilire. De mentionat, asa cum probabil stiti, ca sarba este o zona periferica a Uniunii lingvistice balcanice, ca si neogreaca.
Cum se explica prezenta cuvantului raca (pronuntat ratsa) in slovena, ca si a celui rosë din albaneza, amandoua insemnand rata? Dictionarele noi romanesti aflate pe dexoline dau si cuvantul sarbo-croat raca. Probabil ca este un cuvant doar croat, posibil doar kajkavian, eventual si cakavian (dialectele kajkaviene sunt de fapt dialecte slovene din Croatia), care in niciun caz nu ar putea fi la originea cuvantului romanesc. Hrvatski Jezicni Portal da o etimologie friulana (ratse). Se pare intr-adevar ca friulana, ca si celelate dialecte reto-romane, precum si sarda si dalmata au unele lucruri in comun cu romana. In reto-romana s-a pastrat corespondentul de origine latina al romanescului “biserica”. Este vorba aici de un cuvant ilir, mostenit atat de friulani, cat si de romani intr-o forma aproape identica, provenita din latina, in timp ce albanezii au pastrat cuvantul neaos modificat fonetic, sau este vorba de un cuvant ilir imprumutat atat de vorbitorii de latina cat si de albanezii de origine tracica de la iliri?
Ati observat ca in albaneza “mal” inseamna munte, in timp ce in romaneste “mal” = coasta, tarm, liman, litoral? Cuvantul “breg” din sarba inseamna munte si deal (un munte mai mic), in timp ce in toate celelalte limbi slave omologul lui “breg” inseamna “mal” (doar in dialectele macedonene ale bulgarei “breg” inseamna si deal, dar si mal, fiind o zona de tranzitie intre sarba si bulgara propriu-zisa). In bulgara “brjag” = mal, in slovena “breg” = mal. De mentionat ca sarba se afla pe teritoriul fost ilir, iar albaneza ar putea fi ilirica. Este aceasta o influenta ilirica, de substrat in sarba sau este vorba de un cuvant albanez tracic, care la sosirea albanezilor pe teritoriul ilir a luat acceptiunea ilira de deal/munte, pierzandu-si-o pe cea tracica, originara, de mal, care a ramas doar in romana? De mentionat de asemenea, ca si slovena, se afla pe un teritoriu fost ilir.
Alt element de uniune lingvistica balcanica: adverbul “oare” (mai precis particula, nu stiu de ce gramaticile romanesti continua sa numeasca acest timp de cuvinte adverbe) si conjunctia ori (=sau), care se traduc in bulgara prin “nali” (din prepozitia “na” + particula “li”) si, respectiv, ili (din conjunctia i = si + aceeasi particula “li”). Ambele par a fi plurale ale cuvantului oara (=data, a doua oara = a doua data), dupa cum inteleg ca a propus lingvistul Candrea, adica dublete etimologice ale lui ore (pluralul cuvantului ora).
Cuvantul deka din bulgara macedoneana e imprumutat din aromana? Inseamna ca (stiu ca = znam deka).
Tot din Uniunea Lingvistica Balcanica: in dexonline cuvantul romanesc “camai”, azi invechit, din care se zice ca ar proveni “cam” (aproximativ, circa) are data ca origine/etimologie latinescul “quam magis”, insa atat in bulgara standard, cat si in bulgara macedoneana si in slovena exista komaj, care, printre altele, inseamna si “circa, cam”. Care e etimologia corecta? E un cuvant slav sau romanic intrat in limbile slave? Daca e romanic, cum a intrat in slovena? Din friulana/italiana sau din romaneste? Exista vreun cuvant asemanator in friulana/italiana?
De asemenea cateodata se zice in bulgara ponjakoga, din prepozitia “po” si “njakoga” = odinioara (=odata), o oara (data fiind sinonim cu oara), in sarbeste ponekad, din “po” si nekad = odinioara. De asemenea “cate 3, 4, 5 etc.” se zice in bulgara “po 3, 4, 5”, de unde se vede ca romanescului “cate” ii corespunde din nou “po” in bulgara.
De asemenea “decat” din romaneste (mai bun decat/ca), format din “de” + “cat” are un corespondent perfect in bulgara: otkolkoto, din ot (=de, de la, din) + kolko (=cat) + sufixul “-to”. Kolkoto este o varianta a lui kolko, dupa cum kojto/kojato/koeto sunt variante ale lui koj/koja/koe, iar kogato a lui koga etc. Primele se folosesc la introducerea propozitiilor secundare, in timp ce celelalte se folosesc pentru a construi propozitii principale interogative.
In albaneza cuvinte ca kudo, kurdo, kushdo etc. = undeva, candva, cineva traduc perfect (sunt calcuri) ale cuvintelor romanesti corespunzatoare (do = persoana a 3-a, dar si a 2-a prezent, indicativ de la verbul “dua” = a vrea, a voi = (el/ea) vrea). Sufixul actual “-va” din cuvintele romanesti este acelasi cuvant cu “va” din “va merge, va face, va drege” si inseamna “vrea, voieste”. Sau invers, cuvintele romanesti le calchiaza pe cele albaneze (mai probabil).
In albaneza cuvinte ca kudo, kurdo, kushdo etc. = undeva, candva, cineva traduc perfect (sunt calcuri) ale cuvintelor romanesti corespunzatoare (do = persoana a 3-a, dar si a 2-a prezent, indicativ de la verbul “dua” = a vrea, a voi = (el/ea) vrea). Sufixul actual “-va” din cuvintele romanesti este acelasi cuvant cu “va” din “va merge, va face, va drege” si inseamna “vrea, voieste”. Sau invers, cuvintele romanesti le calchiaza pe cele albaneze (mai probabil).
Mestere… ce idot esti!
Nu se putea face o recenzie corecta de restaurant?
De ce dracu te iei de om, de persoana lui Dinescu. Tu te-ai dus sa manaci sau sa faci figuri? Nu ti-a placut, spune nene care-i nenorocirea si asta e, dar nu fi marlan… auzi la el, nume de restaurant “furat” de la Cioran. Ciudatule, asta este un omagiu adus unui scriitor, nu un plagit!
Tara in care toti prostii se cred destepti…
Bag seama că Dinescu nu se înțelege bine nici cu Fiscul.
“Nota de plată” nu este bon fiscal și nu are valoare contabilă. Este o șmecherie pe care o fac toți proprietarii de restaurante ca să evite taxele. Dacă-i singura hârtie pe care ați primit-o de la chelneri, e grav, mai ales că vine de la un lup moralist ca Dinescu…
Așa e!
Vinurile lui Dinescu lasa de dorit. Din nota aia, 400 i-ai platit pentru trademark-ul Dinescu.
Incearca Bruno pentru o selectie decenta de vinuri.Au si niste carnati de Plescoi de toata frumusetea, de la colegii de vis-a-vis.
Apropo de articolul „Nu am văzut nimic la revoluție” la care se face trimitere de la articolul ăsta. L-am recitit cu prilejul ăsta, că tot era lincat aici și observ cele două comentarii ale mele de acolo puse cu niște ani în urmă, cu mesajul „Your comment is awaiting moderation”.
Care-i problema, domnule Alexe, că nu aprobi comentariile mele? Urmezi și tu consemnul bucureștean că despre revoluția din 1989 că despre revoluția din 1989 nu trebuie să se exprime cei care au participat direct la ea, mai ales dacă chiar știu ce vorbesc și mai ales dacă sînt din Timișoara?
Îmi pare rău, la vremea aceea nu eram priceput într-ale WordPress și nu văzusem că setarea era pe aprobarea comentariilor. Astăzi, după cum vedeți, orice comentariu e aprobat automat. Dacă doriți le caut și le aprob, dar dacă vă e mai simplu să le repostați vor ajunge automat pe blog.
Da, ar fi bine să le căutaţi şi să le aprobaţi.
Mai bine isi boteza circiuma “Moartea caprioarei”. Nu de alta, dar s-ar parea ca la crisma lui maninci si plingi…
Din selectia de pe bonul de plata se vede clar ca autorul nu e un gourmet, ca nu se pricepe la combinatii, ce merge cu ce. Eu ma pricep si pot sa va spun ca articolul a fost gatit inainte de a vizita restaurantul, dupa o reteta simpkusta: Zeama de invidie cat cuprinde, dar lauda o chestie minora spre a nu suna total calomnious.
[…] periplul culinar bucureștean, după ce am scris despre restaurantul lui Dinescu și am lăudat Zexe, am mers La Mahala și la două restaurante exotice (chinez si coreean). Mă […]
Mi se pare neam-prostie poza la nota de plata, atat in articolul acesta cat si in precedentul. q.e.d
Nota de plata se vrea pur informativa, ca doar pe majoritatea ne intereseaza pretul. E necinstit ca a umflat o aiurea ca sa sperie consumatorul cu buget limitat. “Bautura-i temelie/ Ca mancarea-i fudulie.
Am vazut ca esti un nene cu parul alb si uratit de ganduri ce nu-ti apartin. Da-le unfollow bre… ca maine poimaine te trezesti imaterial :))))