Copchil, bunica mă trimitea vara să păzesc pepenii (la “Bostană”, sau “Bostănărie”, căci creștea harbuji pe malul Ialomiței, neștiind eu atunci că-n poezia mistică sufi persană “bostan”, de unde ne și vine cuvântul, prin turcã, înseamnă pur și simplu: “Grădina Paradisului”).

Dacă bostănăria e pe malul apei, trebuie să fii atent la țiganii nonșalanți ce trec prin fața colibei și care, cât te uiți în altă parte, rup și aruncă-n apă pepeni pe care alții de-ai lor îi pescuiesc mai jos pe râu… căci harbuzul, oricât de greu, nu se scufundă, e ca un Moby Dick dungat, alunecând pe firul apei, tărtăcuța doldora de licori paradisiace, precum acel spermacet, sau spermanțet din capul balenei, de care scria Melville că-l poate îmbălsăma și pe Dumnezeu.

(Fragment din In punctul lui rebbe G., Polirom 2016)

 

Bo-stan, Afgani-stan, Uzbeki-stan, Paki-stan… sufixul persan/iranian –stan e același in toți acești termeni care țin de o geografie politică sau mistică. –Stan: termen indo-european, un loc în care stai. De la verbul *stha-, a sta. Stan este locul in care stau afgani, uzbeci etc… Ajuns, ca împrumut, si  la armeni, care își numesc țara Haiastan, țara armenilor (hai, Հայաստան). Același termen care a supraviețuit în română în stână (cf. textul meu Cu lingvistica la stână…).
.
Da, bo-stan, bostanul venit nouă din turcă din farsi, din persana modernă, desemna inițial pur și simplu grădina paradisului. Mai precis: Locul Miresmelor – Bu-stan, precum Turki-stan, țara turcilor. Bu, bo, bui = miros în persană. De aici – bu-stan > locul în care miroase frumos, Raiul.
 .
Bustan/Bostan e echivalentul în persană al lui Pardes (paradisul, altfel zis: “locul cu gard”, termen tot persan, și al arăbescului Jennet = Rai, grădină). Despre acei bostani (pepeni) din Afganistan scrie împăratul moghol Babur, cuceritorul Indiei, când plânge în Babur Namah după dulcețurile din minunatul Kabul, lăsat în urmă după își mutase capitala în mlaștinile populate de jivine vicioase din Dehli. In plină vară, Babur făcea să vină pepeni (bustan) din Kabul până la Delhi, în masive lăzi cu gheață și paie, purtate de cămile deosebit de stupide.
.
Prin metonimie, “bostan” a ajuns să desemneze în turcă, limbă profund impregnată istoric de iraniană/persană pepenele, fructul paradisiac prin excelență. Procedeul e banal, sârbii și croații numesc roșiile, tomatele: paradajz. Așa că de la turci avem și noi paradisiacul bostan iranian, care inițial desemna doar pepenele. Au dreptate așadar cei care în dialect numesc câmpul de pepeni “Bostană” sau “Bostănărie”.
.
Iar la întrebarea de a ajuns nobilul bostan să desemneze vulgarul și fadul dovleac nu avem alt răspuns decât a trimite spre sărăcia și lipsa de imaginație a neamului nostru. Li s-a părut lor, în trecut, că trista cucurbitacee mai cunoscută ca dovleac (dovleac venind tot din turcă) e tot un fel de bostan (pepene). I-au zis dovleacului bostan și așa a rămas. Dar bostan era inițial doar pepenele, harbuzul.
.
Ba chiar a devenit și nume propriu, ca acel maior Bostan de la Securitate care mă interoga pe mine și despre care Luca Pițu scria aici, în  “Dan Alexe, omul cu tălpi de vânt” ( din: La cafeneaua hermeneutică, Nemira, 1998).
.
Acum: Bostan = Grădina Paradisului, da, însă Bostan a mai fost și titlul dat unor culegeri de poeme mistice sufi scrise în persană, precum Bostan-ul lui Sa’adi (1257), matricea genului, urmat de Gulistan, tot al lui Sa’adi (Grădina Rozelor, 1258, de la gul, gül = trandafir ).
 Despre  gul, gül = trandafir am mai scris și aici:

A rose is a gül is a gül is a gül…

Ce fel de poezii sufi erau strânse într-o colecție numită Bostan (sau, alternativ, Divan = Sfat)? E știută, poate, aversiunea mea pentru anosta și snob-supra-evaluata poezie sufi despre care am mai scris în câteva rânduri, de pildă:
Iată un exemplu din Bostan, culegerea de istorioare și aforisme a lui Sa’adi:
.
Două lucruri sunt de neconceput:
Să mănânci mai mult decât poți și să mori înainte de sorocul hărăzit.
.
Transcris fonetic:
Do ciz mahal-e-aql ast:
Hordan-e peș az razq-e maqsum o mardan-e peș az waqt-e maalum.
.
Dar toată proza persană e la fel de săracă, dintotdeauna și până azi. Un exemplu: în Humayun-nameh, cartea scrisă prin 1550 de Gulbadan, de fata împăratului Babur, ni se spune cum acesta, Babur împăratul, a primit o scrisoare de la un vag văr din Samarkand, Sultan Husein Mirza care îl invita:

”Pregătesc un război împotriva nației uzbek; dacă poți ajuta și matale, ar fi tare bine.“

(ما خیال جنگ با وزبگ * اگر شا هم بیاید  بسيار خوب است

Babur cere atunci un sfat de la Dumnezeu și pleacă la război.

”Dacă poți veni și matale, ar fi tare bine.“ Pe lângă faptul că avem acolo echivalentul unui Wikileaks medieval, vedem și sărăcia imaginației celor pentru care fructul zemos al pepenelui a fost numit simplu: paradis, bostan.

—

Cf. și:

Despre curcubeu, castraveți, cocoșați și cucurbitacee

https://cabalinkabul.com/2013/11/07/despre-curcubeu-castraveti-cocosati-si-cucurbitacee/

A rose is a gül is a gül is a gül

Cu lingvistica la stână…

https://cabalinkabul.com/2013/10/13/cu-lingvistica-la-stana/

“Isarlîk” : Ion Barbu și violența sufismului rătăcitor (sau cum Călinescu nu a înțeles nimic din umorul mistic al lui Barbilian)

 
Linkuri spre noi dezvăluiri despre sufism :

Sfîntul derviș din Babadag… (Sarî Saltuk, unul din islamizatorii Balcanilor, e o altă ipostază a lui Nastratin)

https://cabalinkabul.com/2013/04/15/sfintul-dervis-din-babadag/

Allah e un gospodar (citind “Sufism and Taoism” in croatã)…

—
.
Despre sufismul cecen :

Mic breviar cecen…

.
Linkurile de mai sus au și sublinkuri… Filmul complet Iubiții Domnului/ Howling for God poate fi văzut aici :
.

Iubiții Domnului

http://cinepub.ro/site/iubitii-domnului-dan-alexe-1997/

iar cu subtitluri englezești:

Howling for God

Sfânt și profet cămătar într-o nuvelă egipteană de netradus : o nouă privire spre Hagi Tudose…

Ibricul mahmurului Omar Khayyam (cu o coda despre poezia sufi la moldoveni)

https://cabalinkabul.com/2013/03/12/ibricul-mahmurului-omar-khayyam-cu-o-coda-despre-poezia-sufi-la-moldoveni/
Despre banalitatea poeziei sufi si despre inima comparată cu o frigăruie sau un kebab :

Roasted-hearted melody: obsesia poeților sufi cu kebabul

și

Huzur, Eric Clapton, Che Guevara și teologia musulmană a Prezenței divine

și

Mi-a luat dușmanul pulul – sau șotronul metafizic

O lume dată în vileag: urme de maniheism în română si maghiară…

https://cabalinkabul.com/2013/04/05/o-lume-data-in-vileag-urme-de-maniheism-in-romana-si-maghiara/

In apărarea lui Neagu Djuvara : au fost Basarabii cumani?

https://cabalinkabul.com/2013/10/06/in-apararea-lui-neagu-djuvara-au-fost-basarbii-cumani/

Anarhia, Supraomul si stânga nietzscheana (și transpunerea ei în Iran)…

https://cabalinkabul.com/2013/08/10/anarhia-supraomul-si-stanga-nietzscheana-si-transpunerea-ei-in-iran/

Când Luca Pițu scria “Dan Alexe, omul cu tălpi de vânt”… Inventarul unei moșteniri ratate