250308721_ffmnj-l

Până și țiganul Păpădie se lămurise că am tupeu, Păpădie, da, gangsterul care domina cartierul gării din Buzău, întărit în asta de un certificat medical de nebun clinic pe care i-l eliberase o doamnă doctoriță care îl plătise să mă schilodească pentru că umblam cast cu nepoata ei.

Păpădie nu mi-a spart dinții din față, ci doar a venit la mine, m-a pălmuit în plină față și mi-a zis:

— “Dom’ Dănuț, m-ai bătut la șah, așa e, dar tu știi să mergi cu motocicleta pe gheață? Ha?”

Iar eu i-am spus spus că da, privindu-l fix în ochi, da, Păpădie, ascultă, sigur că știu să merg cu motocicleta pe gheață.

Era iarnă, iar Păpădie m-a dus în vârful pantei lucitoare, sus pe deal, de unde cădea abrupt o limbă de gheață lustruită, el bănuindu-mă pe bună dreptate că nu mai urcasem niciodată pe așa monstru cu coarne cum era motocicleta aia.

Toată țigănimea lui făcea deja pariuri împrejur, lingându-și buzele, dacă aveam să rămân infirm pe viață, dacă aveam să supraviețuiesc, dacă urma să cedez nervos…

… ca deodata Păpădie să anunțe grav că se anulează cursa, pentru că motocicleta nu are benzină.

Eram deja urcat în șa, gata să mă schilodesc din mândrie, prima oară cocoțat pe o motocicletă, în vârful unei pante de gheață, stomacul strâns, însă Păpădie a știut, prin flerul lui de țigan asocial, violator și lichidator pe bani puțini, că la mine găsise ceva stofă de salvat și protejat.

— Se anulează safari, a strigat el prostimii care făcea pariuri împrejur. N-avem combustibil azi. Penurie de la Ceașcă. Cine nu-i mulțumit îl fut.

Și azi am reputație de dur în Buzău. Când îi spun unui prostan că-l fut, el trebuie să știe că e sau un mare compliment, sau o rețetă de dezastru fără reguli. Motocicleta lui Păpădie mi-a ajuns ca să înțeleg ce înseamnă un declic de personalitate.