lalaland

De: Damien Chazelle

Cu: Ryan Gosling și Emma Stone

Cine se mai aștepta să vadă o comedie muzicală în America lui Trump? Romantism, escapism, film care ne amintește de Cântând în ploaie, Un american la Paris, sau Umbrelele din Cherbourg; culorile spălăcite și granulația peliculei cinemascope (film care trebuie văzut pe ecran gigantic, nu piratat în computer).
.
Dincolo de tot hype și extazul întreținut artificial de toată presa –14 nominalizări la Oscar, egalizând Titanic al lui James Cameron, care a plecat acasă cu 11 statuete, și All about Eve al lui Mankiewicz (6 statuete)–, despre ce e vorba acolo?
.
.
E un filmuleț cam prea lung și cu final neconvingător. Sigur, cei doi actori sunt magnifici, dar scenariul e tare liniar și repetitiv.
.
Vizual, au mai fost recent filme care reconstuie o atmosferă vintage (Big Eyes al lui Tim Burton), ba chiar am avut și un muzical la Oscaruri (Les Misérables în 2013, unde Ann Hathaway plângea și cânta cu muci reali).
.
La La Land e însă neconvingător pentru că, din nou, cu tot circul mediatic și perfecțiunea lucrăturii, filmul rămâne un produs artificial, care nu se asumă. Nu este apogeul unui contra-curent cultural cum au fost la sfârșitul epocii hippie filmele muzicale Jesus Christ Superstar sau Hair. Nu este transpunerea cinematografică a unei operete moderne, cum a fost Les Misérables. E un hibrid care vrea să reînvie epoca romantică a filmelor cu dansuri step ale lui Fred Astair, Leslie Caron sau Gene Kelly, care dansau în umbra marilor studiouri din Hollywood (unde se și petrece acțiunea, de acolo jocul de cuvinte facil pe La La și LA, Los Angeles) și a jazzului anilor 1950… doar că paradigma nu mai funcționează astăzi.
.
Sigur, filmul are mignone calități. Toate scenele muzicale și de dans sunt turnate în planuri-secvență, plans-séquences, fără montaj, turnate integral, regizorul si cameramanul si coregrafii plănuind fiecare gest. Secvența care deschide filmul, unde se cântă și dansează pe autostradă, turnată într-un singur plan, ca în Birdman (unde de altfel a și jucat Emma Stone) este de o perfecțiune care te lipește în fotoliu. Dar ansamblul lasă un gust searbăd. Ca în acea povestire de Ray Bradbury unde Picasso desenează pe nisip în admirația nudiștilor, după care vine mareea.
 .
Va înhăța însă tot ce se poate lua la Oscaruri și este un frumos exercițiu de regie și actorie, mai puțin însă de scenariu, fiind repetitiv, cu mari găuri, deși e liniar, cu dialoguri plate și un sfârșit “în coadă de pește”. Adică la un moment dat se termină.
—

Les Misérables – încântator si iritant… și Ann Hathaway cu muci reali

Despre mignon-ul bun de pus în salon Ryan Gosling:

— Only God forgives: un film atât de stupid încât nu trebuie ratat

https://cabalinkabul.com/2013/05/23/only-god-forgives-un-film-atat-de-stupid-incat-nu-trebuie-ratat/

— Gangster Squad: natural boring killers…

https://cabalinkabul.com/2013/01/09/gangster-squad-natural-boring-killers/

Big Short (2015): un manifest despre criza mondială și secta banului creat din neant