3139027792

Ieșisem de la băut cu niște plicticoși de la terasa-birou pe care mi-o pune grațios la dispoziție, vară după vară, Bibi Bistro în Vama Veche, loc de defulare și dezinhibare a tinerei burghezimi corporatiste.

Ii lăsasem stupefiați de băutură și, ieșind, îmi făceam reflecția că într-unul din dialogurile lui Platon (n-are importanță care, eu nu scriu pentru snobi cu note de subsol) Socrate e absent inițial de la una din adunările alea unde vârtoșii kouroi uleiați discutau sofisticăreli, iar la întrebarea nerăbdătoare unde e Maestrul, cel care trebuia să-l aducă spune că “Autos” (Dumnealui) a rămas în urmă la câteva străzi, în picioare pe caldarâm, mut și cataleptic, cu ochii în gol, conversând tăcut cu daimonul lui.

Socrate își inventase tehnica eficace de a scăpa de plicticoși și de conversații anoste pretextând o bruscă și irepresibilă transă.

Dacă-l plictisea o discuție la banchet / symposium, el tăcea rigid, holbându-se ostentativ în gol, conversând cu demonul lui interior și așteptând silențios orgia finală.

Asta pretextasem și eu, o transă subită, iar ieșind de acolo tocmai îmi spuneam că reproșul cel mai frecvent în cuplurile din Vamă, auzit de mine aruncat de el ei, este că ea nu are reflexul să îndoaie / să culce / să lipească orizontal oglinda retrovizoare pe partea ei când iese din mașină…

— “Nu ți-am spus, bă, să o culci, primul lucru când ieși? Ești culmea…”

Exact atunci am văzut-o: plutea desculță și vaporoasă pe străduța aia desfundată de lângă Bibi.

Alunecând pe lângă un Mercedes urieșesc, parcat pe trotuar, cu geamuri reflectante care sunt de fapt oglinzi întoarse spre exterior, frumusețea fragilă se oprește o secundă, își ridică tricoul și își examinează în oglindă sânii somptuoși…

Geamul electric coboară silențios și o voce hăhăitoare nechează:

— E ora de alăptat?

Fata își trage rapid tricoul la loc și fuge cu umerii căzuți de rușine.

Discret, tăcut, trecând și eu pe lângă mașină, scrijelesc pe capotă o lungă și groasă brazdă scârțâitoare cu snopul de chei de la gazdă. Până să coboare iar geamul am trecut colțul de după ghereta cu plăcinte.

Justițiarii autentici nu așteaptă răsplată pe lumea asta.
—