the-clap-gonorrhea

the clap = sculament
.
Există unele cuvinte care ne umilesc prin aparenta lor opacitate. Așa este misteriosul sculament. 

E o vocabulă perfectă, unul din cele mai bine șlefuite cuvinte din limba română. Sigur, lingvistul știe că e un cuvânt împrumutat din greacă, iar greaca la rândul său îl luase din italiană, dar sculament (literalmente în italiană: scurgere, de la aceeași rădăcină ca și românescul curge, scurge) sună maiestuos prin terminația sa –ment (-mentum in latină), sugerează sexualitate (scula-, asonanță cu sula), ba chiar reușește sa sune în același timp medical și josnic-vulgar. 

Orice explicație forțată, orice legendă urbană in legătură cu originea termenului s-ar fărâmița iremediabil izbindu-se de de marmura sa fonetică si semantică. 

Știm de unde vine sculament, însă nu totul poate fi explicat într-un lexic, iar unele cuvinte chiar trebuie lăsate in pace. Mai ales alea odioase, precum ostropel, de pildă.

Cazul lui ostropel ne arată de altfel și cum evoluează limbile…

Să vedem: am întreținut de mic o dușmănie deplină pe unele cuvinte precum acest ostropel. Doar auzindu-l sau văzându-l scris imi veneau coșuri si bale de furie neputincioasa.

Nu există explicație rațională, doar atât că “ostropel” nu are ce cauta in universul meu, a trebuit chiar sa ajung la vârsta adulta pana sa îndrăznesc să mă uit intr-un dictionar sa vad ce e.

Dar daca ne închipuim că eu aș fi condus, acum cinci milenii, un clan izolat pe la Cucuteni, peste care as fi domnit cu samavolnicie înțelegătoare, aș fi impus atunci, ca singur capriciu al meu, să nu aud niciodata pronunțată odioasa vocabulă.

N-aș fi interzis pulpele de pui in sos cu făina si usturoi, nu, ci doar cuvântul.

— Ce-ați facut azi? aș fi intrebat, incruntandu-mă amuzat.

Iar femeile tribului, palpitând agreabil:

— Oh, Haram cel Bun, am gătit ostro–… Osmoză. Da, da, “osmoză” am gătit, din pulpe de pui cu făină si usturoi, pentru desfătarea ta.

Si uite asa ar fi dispărut “ostropelul”, ca să se întrebe azi indignati lingviștii naționaliști: dar cum e posibil ca “ostropel” sa fi fost înlocuit prin “osmoză?” Ce, noi suntem ultimii de pe planetă, să ne impună străinii cuvintele, man?…

Dar ce bine aș fi făcut eu omenirii…

 
—