Am auzit o sintaxă foarte complexă la o româncă cu accent de mahala care trăiește cu un țigan în Bruxelles. Nu i-am văzut fața niciodată, îi aud doar vocea după zidul din spatele curții mele.
S-au mutat acolo de curând, iar în weekenduri bărbatul bea cu alți căldărari, răcnind unii la alții pe limba lor în vreme ce femeia face copane și aripioare de pui (“pripturã“) pe un foc din cauciucuri care degajează un gros fum toxic.
Azi-dimineață, însă, femeia vorbea tare cu o țigancă venită în vizită și, explicându-i ce greu i-a fost să le spunã alor ei ei, românilor, că pleacă la țigani, a adăugat că s-a temut că și aceștia din urmă au s-o respingă.
A pronunțat atunci fraza:
— “Ar putea să nu mă fi acceptat.”
Dorea evident să spună:
— “Ar fi putut să nu mă accepte.”
sau si mai simplu:
— “Puteau să nu mă accepte.”
dar a folosit extrem de complicata construcție:
“Ar putea să nu mă fi acceptat.”
In termeni chomskyeni intrăm aici într-un abis algebric, mai ales cu ce valențe secunde implică condiționalul trecut tupilat în acea structurã ascunsã.
Cu așa structură întortocheată și generativ transformațională femeia sugera: “Și dacă de fapt in realitate chiar nu m-au acceptat”?
Asa am auzit un nou mod verbal într-o curte de țigani…
Asta m-a dus cu gândul la tehnicile gramaticale și narative de redare a discursului indirect (reported speech).
Plicticoșii te pot ucide monoton prin aceea că nu posedă în tehnicile lor narative un mecanism verbal pentru discursul indirect.
In loc să-ți zică: — “I-am spus nevestei că mă duc să-l nimicesc pe Alexe cu care s-a terfelit, iar ea, fredonând la oglindă ca o scroafă, m-a avertizat că nu-i o idee bună“, prostul lepădat de Logos se va plânge așa:
— “I-am spus nevestei: — “Băi, eu mă duc să-l nimicesc pe Alexe ăla, care te-ai terfelit tu cu el“, la care ea zice: — “Să știi că nu-i o idee bună”, și fredona la oglindă, scroafa.”
Majoritatea limbilor de pe planetă nu cunosc stilul indirect, ci înlănțuiesc dialogurile, reale sau ficționale, reproduse exact și fad. Limbile indo-iraniene n-au posedat niciodată relații de subordonare discursivă.
Mult lăudata sanscrită nu cunoștea decât redarea fidelă a dialogurilor.
Plicticoșii vorbesc așadar precum Arjuna și Krishna în deschiderea secțiunii “Bhagavad Gita” din Mahabharata, fără conjuncţii, ori pronume relative.
Doar că ei sunt proști, cu eroism de bodegă, nu de epopee.
—
8 Responses to भगवद्गीता… Cum am auzit un nou mod verbal într-o curte de romi
Imi era dor sa te citesc, dat fiind ca nu mai am fb.
Daca ai fi cunoscut o femeie care nu ar fi stiut sa scrie corect gramatical romaneste, ce ai fi facut? (corporatista, 30 ani) Ai fi incercat sa o inveti, sau nici nu ai fi vrut sa ai de-a face cu ea? Merci, te imbratisez!
Redarea fidela a dialogurilor intr-o naratiune, in loc sa fie inlocuite cu naratiunea indirecta, este cauzata de o forma de analfabestism functional. Oamenii care folosesc dialogurile, cu exceptia situatiilor cand interpretarea dialogurilor este esentiala in actul narativ (cazul unui banc sau al unei intamplari in care dialogul personajelor si reactia lor sunt esentiale), sunt incapabili de sinteza unei situatii si reproducerea indirecta a esentialului in forme simple. Este masura unui IQ scazut si a unei capacitati reduse de sinteza a esentialului din imaginea de ansamblu. Am observat asta la americani, campioni ai reproducerii dialogurilor inclusiv cu sine (… and I went there, and I’m like… woooow, this is crazy, you know, I’m like… gee, hold on…). De multe ori am ajuns sa spun bancuri in engleza, in audienta fiind si americani, traduse cat se poate de bine, dar fara dialoguri. Ce sa vezi, am primit observatia ca naratiunea mea e un pic greoaie, ar trebui sa folosesc dialogurile, pentru ca le e greu sa urmareasca naratiunea indirecta, nu inteleg poanta. Sau ca exprimarea mea e prea elevata, college graduate or post doctoral graduate si ca epatez cumva. Deci o exprimare concisa, sintetizata, e considerata epatare de oameni care au un vocabular redus.
Nu stiu exact de ce te legi de IQ, IQ-ul este in regula. Iar americanii sunt un caz mai special, de cand au prins evreii carma canalelor de comunicatie ca posturile TV, siteurile web samd, limbajul s-a schimbat; in loc sa ti se comunice informatii, ti se comunica stari de spirit vizavi cu acele informatii, adica ti se inoculeaza sentimente.
Asta este de departe o caracteristica a discursului evreiesc. De fapt, italienii (si tiganii, dupa cum bine a observat Dan Alexe), sunt exact la fel. Uite-te la Michael Franzese, un sicilian mafiot care si-a deschis recent un canal pe youtube, vorbeste fix asa: “si atunci m-am intalnit cu Tony si Tony mi-a spus: hey Mike, de ce imi faci mie una ca asta? si eu i-am zis: nu eu ti-am facut-o, mai prietene, ca a fost Tommy. Si ne-am intalnit cu Tommy si Tommy ne-a spus: daca mai intrebati inca o data despre ce s-a intamplat acolo, nu o sa apucati sa ajungeti acasa”.
Printre altele, limba engleza este de departe cea mai eficienta limba. Asta nu tine de IQ, tine de pragmatism si practica. Toti vor sa lucreze si sa fie platiti si sa-si continue drumul. Nu ii intereseaza explicatii. Cand interactionezi cu oamenii si vrei ceva de la ei incepi cu “I want…”. Foarte diferit in romana, cand te ia cu ocolisul. De exemplu, nevasta-mea s-a dus la un magazin de rochii in Romania, negasind una convenabila, a intrebat: “dar numai rochii albe aveti?” la care vanzatoarea a spus “da, din pacate”. Daca ar fi facut asa ceva in America ar fi pus-o in confuzie pe vanzatoare, neintelegand ce vrea. In America ea trebuie sa spuna: “Vreau alta culoare in afara de alb”. Daca ar fi spus “numai albe aveti?”, vanzatoarea ar fi inteles ca ea cauta rochii albe si nu ar fi inteles de ce intreaba asta, pentru ca tocmai le-a verificat pe cele albe.
continuand ideea, in America cand ai o discutie cu cineva si vrei sa spui ce a spus al treilea, si incepi cu “mie mi se pare ca el nu este de acord, de fapt, nu este deloc incantat de acest lucru”, interlocutorul este pus din nou in confuzie.
Stai putin, EL este neincantat sau TIE ti se pare ca el este neincantat de afacerea respectiva? Diferenta este enorma, caci un manager de firma sau un comandant de pluton trebuie sa stie EXACT ce a spus persoana respectiva si nu parerile personale ale omului cu care discuta despre ce a spus persoana respectiva.
Si atunci, inevitabil, se recurge la reproducerea dialogului. Persoana spune: mi-a spus ca “nu sunt de acord cu asta si nu o sa fiu”. Mult mai usor de exprimat, mult mai obiectiv, mult mai lamuritor; orice decriptari ale raspunsului se face de catre sef, nu de catre mesager. Nu se joaca telefonul fara fir.
Toata teoria ta cu IQ scazut esueaza grav. Mai este inca o chestie: ia un manual de liceu sau generala. ORICARE. La alegere. Le poti gasi pe internet. Vezi daca poti sa intelegi sau sa memorezi ceva din el. O lectie de geografie sau de istorie. Sunt scrise intr-un limbaj de lemn incredibil, unde accentul se pune pe desteptaciunea autorilor si limba lor de aur in loc de a transmite informatii elevilor. Si apoi ne mai miram ca suntem analfabeti functionali si nu intelegem ce citim. Nu avem cum. Apoi ia o carte de duzina americana. Diferenta este de la cer la pamant, nu doar ca o citesti usor, dar intelegi tot si repede fara exhibitii si tampenii stilistice. Doamne ajuta, romana sa fie influentata de engleza americana si incet, incet, sa se schimbe. Si sa ne schimbam noi.
Iar nu vede lumea ca postarea nu are nimic de-a face cu nu știu ce mod gramatical, bla blauri ci cu faptul ca autorul este un tip care pune coarne și de care nu este bine sa te iei. Mesaje ascunse inabil către sexul opus. Eu am spus ca bătrânelul este tare.
sau, si fii antena ipoteza halucinanta, a zis “s-ar putea sa nu ma fi acceptat”, si tu s-ar putea sa nu o fi auzit ghini
vrei sa zici “si daca de fapt in realitate cand colo dan alexe abereaza din nou?”
Curat iPorcrt,coane Fănăcă!