„Magdalena, de ce minți?”

— Oi fi eu țigancă, dar nu-s proastă.

Acolo, la sediul județean al poliției, comisarul o fixase cu un amestec de surpriză și iritare. Prima lui reacție, când ea îi spusese: — „Eu vreau să-mi deschid agenție”, fusese: — „Ce agenție? De escorte?”

Magdalena l-a examinat atunci calmă, zâmbitoare.

— Nu. De detectivi.

— Ah. De detectivi. Câte sunteți?

— Deocamdată doar eu.

Comisarul a privit-o în ochi strivindu-și țigara și i-a spus:

— Băi femeie, tu ești țigancă din Rămăieni. Aicea-i Bărăgan. Cum ceara mă-tii vrei tu aicea agenție de detectivi?

Magdalena i-a recitat:

— Posed studii medii, am absolvit liceul sanitar, am îndeplinit funcţia de lucrător în cadrul unei instituţii publice cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. Sunt aptă medical, iată certificatul. N-am fost niciodată condamnată pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie. Atâta zice textul de lege pentru deschiderea unei agenții de detectivi.

— Ești o țigancă tâmpită. Ar mai lipsi să ceri și permis port-armă.

— Solicit, într-adevăr, un permis pentru procurare, deţinere, port şi folosire a armelor şi muniţiilor letale, a confirmat calmă Magdalena. Îmi trebuie adeverința dumneavoastră ca să le pot obține.

Comisarul a înțepenit.

— De ce, muiere?

— Pentru că la noi, la țigani, numai o femeie cu pistol poate să ancheteze în crime de viol și dispariții de persoane. Posed și aviz psihologic.

S-a așezat o scurtă tăcere grea.

— Măi femeie nebună, eu nu te-ajut pe tine să iei autorizație port-armă doar ca să-ți lichidezi tu cine știe ce rudă te-a violat când erai puradel.

— La noi se zice „șava”. „Puradel” e un cuvânt de-al vostru. Noi nu spunem nici puradel, nici șatră, nici bulibașă.

— Mânca-mi-ai ciricliul, să știi că poate-ți dau aviz favorabil.

— Trec peste clișeele dumneavoastră și vă rămân recunoscătoare pentru respectarea legislației în vigoare.

פפפ

Așa se întâmplase când Magdalena solicitase și căpătase avizul poliției județene.

— Da, părinte, i-a rezumat ea duhovnicului Pahomie, la spovedanie, după primirea licenței și după ce și-a pus pe ușă placa cu „Agenția de Detectivi «Șucar»”. Am în geanta care-am lăsat-o la intrare aicea la sfântul lăcaș un pistol Cugir 2.000, mai cunoscut ca Luger semiautomat.

— Magdalena, fata lui Dumnezeu, tu pui acum un hotar între viața trecută și cea viitoare. Îți administrez Sfânta Mărturisire.

פפפ

Da, învârtea Magdalena în capul ei, fredonând versurile acelei romanțe despre un viol sătesc anunțat, așa e. Cânta odinioară vecinul ei:

Țărăncuță, țărăncuță,

Cu bujori în obrăjori,

De ce-mi cauți tu pricină?

Vrei să uit că-mi ești vecină

Când îmi ții calea-n grădină

Noaptea când e luna-n nori?

Adică, gândea Magdalena, tot amărâta-i de vină că i-a ieşit înainte brutei, mergând seara după apă. Iar el:

De data asta, măi fată,

Zi bodaproste c-ai scăpat

Dar de te prind eu altă dată

Să știi că intru în păcat.

Violul anunțat, pre-programat, ante-disculpat, pentru că – nu-i așa? – el o prevenise, însă ea i-a „ținut calea-n grădină, noaptea când e luna-n nori”… „tocmai când e luna-n nori”.

Își mai amintea Magdalena și cum venise-n sat echipa de filmare din Belgia, pentru un documentar despre exotica și amărâta lor viață.

Cât erau belgienii acolo și interacționau zilnic cu sătenii, mergeau și pe la casele oamenilor, ba chiar cu ei împreună la mat. Și, bând într-o seară cu trei din sătenii filmați, inginera de sunet a străinilor, o bosniacă refugiată în Belgia, fusese solid și traumatic violată de cei trei rămăieni, după închiderea bufetului.

Pentru că mersese cu ei la crâșmă, o scoseseră din sat și o încălecaseră în câmp la drum de seară și o umpluseră nenatural cu grosolana lor sămânță, cum văzuseră ei pentru prima oară în filme porno pe casete VHS, luând drept bună etimologia latinească a lui coire: co-ire = „împreună-mergere”.

Atât de traumatizată fusese microfonista, încât nici nu voia să depună plângere. Socioloagă umanistă și proastă ce era, fugită din Sarajevo ca să scape de violurile sistematice la care se dedau toate taberele de acolo, sfârșise mototolită, străpunsă și bătută în câmp de rapiță și tutun prin Bărăgan.

— Nu, bocea ea cât încă o mai durea aprig peste tot… Ce plângere, la ce folosește? Să le mai distrug și familiile?

La tribunal, sala era plină de familiile violatorilor: veri cu lanț de bicicletă din aur la gât, nepoți mucoși, neveste și surori indignate.

Când a intrat victima, bosniaca violată, toate femeile clanului au început să-i strige:

— Huooo, curvo!

Judecătoarea (căci armăsarii provinciali avuseseră nenorocul să dea de-o femeie) a cerut milițienilor să golească sala, după care și-a aprins o țigară și s-a pus să asculte.

Privind la unghiile ei false și la pantofii cu perle, modestei Magdalena îi plăcuse acea judecătoare. Avea o privire de lichidatoare din mitologia greacă cea mai sinistră, chip fardat ca o mască rânjitoare, din cele cu orori buclate în păr și mâini veșnic umede de-o substanță care de la distanță pare un amestec de bale și măduvă. Dar zâmbitoare și fumând.

Obosită de repetiția tărăgănată a acelorași argumente ale avocaților violatorilor (aceștia din urmă tremurând necontrolat din cauza sevrajului din arest), Magdalena ieșise să cugete la ce se întâmplă.

Când s-a întors, după vreun ceas, tribunalul era gol, iar judecătoarea fuma pe culoar, cu spatele în zid, ținându-și un picior îndoit adolescentin, ca o barză, cu tocul în perete.

A recunoscut-o pe țigancă, dar nu și-a schimbat expresia gânditoare.

Magdalena s-a dus direct la ea și a întrebat-o ce verdict dăduse.

— Șase ani la fiecare, a pronunțat calm judecătoarea, scuturând nonșalant scrumul țigării. Le-am dat la fiecare șase ani. Câte doi ani de gaură.

Minerva împerlată și-a stins țigara în zid și a plecat, țăcănind simetric din tocuri. Fusese singura oară în viață când Magdalena se frecase de Justiție.

פפפ

În poarta lui Lae, Magdalena s-a uitat mai întâi rapid în dreapta și stânga.

Înăuntru, i-a arătat lui Lae legitimația.

— Domnul Lae, am fost angajată de domnișoara Sarealbă care-ați violat-o la drum de seară cum mi-ați pus-o și mie, și pe față și pe dos, acum ceva ani, de-am rămas nefemeie și neom și n-o să am niciodată „puradei”, cum zic dumnealor de la oraș care nu știu cum vorbim în realitate noi țiganii.

— Păi să ți-o mai pun o dată, a zis Lae, ridicându-se amuzat.

— Cred că nu realizați gravitatea situației dumneavoastră și faptul că, spre deosebire de mine, domnișoara Sarealbă a solicitat după viol o prelevare de probe ADN din lenjeria intimă și că veți fi convocat pentru analiză și o confruntare cu victima.

—  Preluare de abonament? Ți-o dau acum pe față și pe dos de-o să-ți treacă abonamentul prin pielea neagră, ursăreaso, a zis Lae, mergând să blocheze zăvorul ușii.

Două în piept și unul în frunte i-a tras Magdalena lui Lae, după care a șters pistolul și l-a lepădat acolo.

פפפ

— Da, părinte, asta am făcut, iertați-mă că m-am întors, și aș dori să-mi mărturisesc acum căința și durerea pentru c-am luat suflet de creștin, căci era om câinos, care-a violat pe multe.

— Pistol cumpărat cu chitanță? a întrebat părintele Pahomie.

Magdalena a înclinat capul, tăcută.

— Ți s-a furat acea armă, Magdalena, cum îți lași tu geanta peste tot. Trebuie să sunăm imediat și să anunțăm furtul și pierderea. Cei de la poliție sunt vinovați de-a fi dat unei făpturi slabe și păcătoase ca tine o unealtă de ucis pe care, neștiind s-o îngrijești, ai pierdut-o prin slăbiciunea duhului și neatenția făpturii tale.

Magdalena l-a privit calmă, dură.

— Părinte, nu e nevoie să faci asta, i-a spus șoptit.

— Tu ai fost azi cu mine la spovedanie, Magdalena… Ai stat aici toată ziua. Iar noi nu citim ziarele. Ești doar o țigancă din Rămăieni.

ףףף