Mama în fața casei din Vrancea, fără electricitate, in care a copilărit.
Zilele trecute, slujba de priveghi pentru mama în biserica aceea din Buzău a curs foarte frumos și neteatral, popii oficiind netulburați, deși fuseseră anunțați că noi suntem atei în familie și că facem acum priveghi și înmormântare, cu sacerdoți nepompoși și răbdători, doar pentru că mama ar fi dorit-o.
La ieșire, pe trepte, unul din preoți s-a oprit și mi-a spus zâmbind:
— “Astăzi v-a murit mama.”
— “Nu astăzi, ieri”, l-am corectat nedumerit.
Cum mă examina, surâzând blând, am înlemnit pricepând deodată că el îmi cita de fapt din prefața lui Radu Paraschivescu a cărții mele Miros de roșcată amară. Scrie acolo Paraschivescu:
“ Prima mea amintire cu Dan Alexe scoate capul din anul când satisfăceam stagiul militar, pe când el, mizerabilul, nu ne satisfăcea defel. Îl văd că se apropie cu un aer de inocenţă adamică, îşi împlântă ochii în ai mei şi-mi declară fără inflexiuni în glas:
— Astăzi a murit mama.
Dau să-l consolez, dar ceva mă opreşte. Nu pare dărâmat, deşi e la vârsta la care un atare necaz sapă adânc. Mă căznesc să respir normal, iar el adaugă:
— Sau poate ieri. Nu mai ţin minte.
Hotărât lucru, ceva e în neregulă aici. Habar n-are pe ce lume trăieşte, bietul băiat. Dar cum naiba o fi trecut de vizita medicală de la comisariatul militar? Însă chiar în secunda când mă decid să îngân o formulă de condoleanţe, mă graţiază cu un surâs de carnasieră sătulă:
— Aşa începe Străinul lui Camus…”
— “Da, v-am citit cartea”, mi-a confirmat surâzând tânărul preot.
— “Și nu v-au scandalizat cele de acolo?”
— “Lumea aceasta e un perpetuu scandal”, mi-a aruncat, ca formulă de despărțire, părintele.
Atâta naturalețe m-a lăsat gânditor. Nu suficient ca să trec la credință, dar îndeajuns ca să admir un om tânăr atât de abil.
Iar coliva era delicioasă.
Acesta era preotul ateu, pe cale acum de a renunța la preoție după ce a scris acea carte intitulată simplu: Spovedania unui preot ateu.
Nu știam atunci. A urmat telefonul din România pe care l-am primit la Bruxelles prin ianuarie. Numărul de telefon era necunoscut, vocea la fel.
Un fragment poate fi citit aici:
Spovedania unui preot ateu
4 Responses to “Astăzi a murit mama”
Mda, fain! Stii cum se spune:” Mai sunt și preoți cu har”
Acum mi-am dat seama de unde va cunosc. Toamna trecuta, am fost la Targul de Carte de la Romexpo. Cum am vazut pe rafturi “Dacopatia” si am rasfoit-o, am spus ca trebuie neaparat sa am aceasta carte. Nu stiu de ce sotia mea, considerand probabil ca sunt alte carti mai importante de cumparat, s-a opus cu indarjire. Pana la urma am castigat, schimband zambete complice cu vanzatorul. Sunt teolog si istoric si m-am regasit perfect in cartea dumneavoastra. Din pacate, ca intreaga societate romaneasca, Biserica este si ea plina de tot felul de “patii”… Va multumesc mult ca puneti o caramida la deschiderea mintii mele spre cunoasterea sincera a lumii!
Superb!… Emoționant si firesc!… Știam ca Dan Alexe este un scriitor de excepție, un om de excepție… Mi-a spus tata. Tata a murit. Acum 15 ani. A rămas doar ce-a facut și ce-a spus, tata!.. 💝😘
[…] Au colivă la desert, dar nu am cerut, pentru că aveam parastas a doua zi, cum am spus aici. […]