.
Am dat întâmplător peste un foarte frumos exemplu de post-gonzo journalism cultural… Am vrea mai mult din ăsta.
E textul următor, acest mini-reportaj de Codruța Simina și Bianca Felseghi, dureros în sobrietatea lui masochistă, despre Nicolae Breban sosit la Cluj pe 11 martie într-o conferință literară de o pompozitate vulgară atroce.
Textul lor, pentru a cărui scriere au suferit stoic, mergând cuminte și încrezător la mincinosul eveniment, se numește:
Academicianul Nicolae Breban: “Și astfel am ajuns la mine însumi”
https://pressone.ro/academicianul-nicolae-breban-si-astfel-am-ajuns-la-mine-insumi/
Acum, pentru a situa în căpșoarele vide (deși largi) ale noii generații: cine este Nicolae Breban?
Nicolae Breban este un turnător securist al vechiului regim, securist și sinecurist, autor al câtorva din cele mai de necitit texte literare ale regimului ceaușist.
Iată, pentru a-l situa, o conversație telefonică de atunci, in illo tempore:
Breban : Servim cultura şi ţara!
Gen. Pleşiţă: Aşa este, tovarăşe Breban, era vorba să-mi dai un nume.
Breban: Da, da, exact. Îl am lângă mine. Aveţi o memorie excepţională. Se cheamă aşa: doamna Dora Maria Călinescu, care a depus pe data de vineri-4 februarie, la sectorul 1, la miliţia asta din colţ cu Ipătescu, pentru America.
Gen. Pleşiţă: Da, da. Da, e de fapt mama lui Matei.
Breban: Da, scrieţi şi numele: mama lui Matei Călinescu, că e anexată şi o invitaţie a lui Matei, care e profesor la Universitatea Indiana, Indiana.
Gen. Pleşiţă: Da, e-n regulă. O găsesc, dau telefon.
Breban: Pentru asta eu vă mulţumesc în special, tovarăşe general.
Gen. Pleşiţă: N-aveţi de ce. Vă răspund şi eu ca dumneavoastră: servim ţara (amuzament).
—
Ce fac aceste două jurnaliste, Codruța Simina și Bianca Felseghi, aici este să aplice o critică sănătoasă, ludică, cum nu se mai face la noi de decenii încoace. Suntem înconjurați de orori pe care n-avem voie să le criticăm decât prin circumvoluțiuni decente…
Aaaah, ce departe e timpul când Arthur Cravan, acel geniu al criticii literare si artistice, care pe deasupra mai era si boxer, modificase definitiv canoanele bunei-creșteri literare scriind, prin 1915, despre expoziția pictoritei minore (si iubita lui Apollinaire) Marie Laurencin: “Uite una care ar avea nevoie sa îi ridici fusta și să i-o pui masiv… poate ar picta mai bine, proasta.”
Sigur, Apollinaire a vrut sa-l provoace la duel, șabada. Dar Apollinaire, e știut, n-avea umor.
Despre Gide, pe care l-a intervievat pentru efemera lui revistă, Arthur Cravan a scris în prezentarea interviului: “omuleț mătrețos cu mâini albe, de loază moale”… André Breton avea să scrie ulterior că Gide nu și-a mai revenit niciodată după publicarea acelui interviu… pretențiosul.
Asemenea formule admirabile, care rezuma o întreaga exegeză estetică, nu pot insa fi transportate in alt context când nu ai talent si scrii la comanda.
Sau, cum zicea Eugen Ionescu pe când mai scria românește:
“Arghezi înjurã, românul înjurã, deci Arghezi e român. Românul e poet, Arghezi e român, deci Arghezi e poet.
Mircea Eliade este uneori inteligent, dar ce încredere se poate avea in sensibilitatea acestui tînãr?”… etc, etc…
(Eugen Ionescu, in sănătosul volumaș de demolare a literaturii române intitulat simplu: NU (1934)…
Asa se facea critica literara pe atunci… NU!… Astazi, insa, trebuie sa spui numai: DA, DA, DAAA…E bine așadar de amintit permanent cine a fost pomposul turnãtor Nicolae Breban despre care scriu Codruța Simina și Bianca Felseghi, Breban cel care își raporta colegii direct generalului de Securitate Nicolae Pleşiţă.
Printre puținele lucruri de care sunt mândru e faptul că am fost întotdeauna structural incapabil să citesc vreuna din cărțile lui Breban. Nimic-nimic-nimic, am scapat de o literatura goalã, mincinoasã, scrisã într-o limbã afectatã, căznită.
De fapt n-am depășit niciodată primele pagini. Am citit însă cu oroare, pe sărite și in mod repetat, suficiente fragmente ca să văd cât de artificială și mincinoasă îi e scriitura.
Am încercat iarãşi sa citesc, de astã datã fara nici o tehnica particularã, Animale Bolnave al lui Breban…
Din adolescență tot m-am chinuit s-o citesc (“lecturez” se spune azi) dar n-am putut niciodată.
Am încercat iar. Imposibil. Doaaamne, ce chin, ce vorbe căznite… Omul asta parca scrie cu manualul proptit pe birou.
De la el vãd ca a pornit insuportabila manie de a folosi sistematic pronumele personal narativ chiar cînd personajul descris e singur în peisaj iar cititorul stie ca e singur, însă Breban scrie: “El s-a asezat…. El a luat… El a bãgat în gurã”… deși știm că personajul e singur în cameră.
Tot de la el, se vede, a plecat și moda de a nu mai folosi pronumele atone: în loc de “primește-ți pedeapsa”, el scrie “primeste pedeapsa TA” etc… ajungându-se la oroarea de azi, cum vezi prin reclamele băncilor: Primește cardul tău.
Atît de insuportabil de afectat e acest insuportabil domn Breban incît pune ca motto afectat al romanului Animale Bolnave un citat în francezã din cunoscutul scriitor francez Saint Augustin… In francezã, da, citând din ale sale Confessions…
De ce îl citezi, Brebane, în francezã pe Sfîntul Augustin, decît ca sã arati ca esti un snob afectat, care scrie într-un stil afectat pentru mintile unor oameni afectati de extaz colectiv fortat?
N-aveți decât să-l citiți voi și să vă extaziați fățarnic. La așa om, așa cititori.
—
5 Responses to Nicolae Breban și o nouă formă de post-gonzo journalism cultural în România
Neftiotache Buhus II…
Am citit cu foarte mare greutate Buna-Vestire. Nu am înțeles deloc ce caută franțuzismele intr-un text in care acțiunea se petrece in anii 50… Stilul este deosebit de vreo, nu cred cam am putut citi mai mult de 4-5 pagini pe zi. In plus, parca sint doua cărți într-una: prima jumătate e ceva erotic, a doua, da in chestii semi-religioase, aproape fără nici o legătura cu prima jumătate. Personaje dispar complet, firul narativ se schimba total, etc. Am rămas cu o senzație bizara. Ce sens are prima jumătate a cărții??
Am încercat Animale bolnave la vârsta la care aș fi avut circumstanțe atenunante dacă mi-ar fi plăcut miliciers. Nici măcar atunci nu m-a păcălit.
Si mie imi place cum scrie Bianca Felseghi din Cluj – are un articol parca si mai bun, tot pe tonul asta ludic-persiflant, despre aniversarea lui Florin Piersic (nu pun link, ca iar ajunge comentariul la spam).
Adunasem si eu pe blogul meu o colectie de rautati ale lui Eugen Ionescu:
bughimamborag.wordpress.com/2014/05/31/eugen-ionescu-in-razboi-cu-toata-lumea/
Despre Arghezi “rotofei, prolix, pornograf, palavragiu”, despre Nicolae Iorga “cel mai formidabil cap anticultural”, despre Mircea Eliade “aliaza, intr-un mod paradoxal, eruditia cu imbecilitatea” etc. etc.
Dar afirmatia criticului-boxer Arthur Cravan despre pictorita aia mi se pare gratuita, o banala mitocanie misogina de troll de net – nu ofera nicio informatie despre pictura tipei, ne spune doar ca emitatorul ei se gandeste numai la sex si cand vede un tablou sau un tramvai, vorba bancului. Plus ca era f. probabil falsa, pt ca:
1. Ziceti ca ea era iubita lui Apollinaire, deci probabil nu ducea lipsa…
2. Nu stiu cum e la pictura, dar la scris, multe dintre cele mai mari scriitoare din secolul XIX (surorile Bronte, Jane Austen) au cam fost “fete batrane”.
Măi, căcărează creață, că n-ai cetit Breban nu-i nici o problemă. Că nu-ți place, deși n-ai cetit, nici aia nu-ți poate face nici un rău. La cultura ta așa de superficială și de amestecată e imposibil să te concentrezi pe ceva important. Da mă, ziaristu corectitudinii pulii, de ce dai numai citatele din securistu care a înregistrat? Ai anchetat, ai alte dovezi în afara de asta? Dă-le aici, ce tot aștepti. Și de ce nu citești ce scrie securistu care a înregistrat?Că orice prost care citește înțelege despre ce e vorba aici. Femeia despre care se face vorbire, mama lu Matei Călinescu, voia să meargă în America să-și vadă fiul fugit și Breban n-o toarnă, mă, căcărează creață, ci îi cere o favoare lu Plesită, să intervină să i se dea viză și să meargă femeia să-și viziteze fiul. De ce denaturezi, mă, adevărul istoric? Ți-o futut Breban nevasta sau ce-l urăști atîta de ești în stare să minți ca ultimul ziarist puțicios de Romînia? Scrisoarea lui Goma care a fost probă la proces ai citit-o? Goma zice că dacă astea-s toate dovezile pe care le au contra lui Breban, pot să și le bage în cur, că asta nu dovedește că omul a fost turnător. Te descalifici cu așa ceva. Di ce nu te dai la el direct cu întrebări, să-l bagi sub masă, să dovedești că e așa cum zici aici? Ca ziarist nu-i greu să te duci să vorbești cu el. Da nu ești, mă, un ziarist adevărat. Ești doar o pulă de om rău și prost, care ia citate din Cravan de pe wikipedia ca să se dea mare la niște căcați total neștiutori. Aici da, merge, la așa ”ziarist”, așa cititori.