Muhammad Atta, șeful teroriștilor din 9/11.
—
Uneori nespecialiștii dotați cu empatie și har narativ interpretează mai bine întortocheatele arcane ale sufletului teroriștilor islamici decât toți docții islamologi. Asta pentru că teroristul sinucigaș nu o face cel mai adesea din rațiuni teologice, ci pentru că este un ratat social, profesional și afectiv.
Sigur, ca o paranteză, merită amintit că terorismul sinucigaș, prin aruncarea în aer odată cu victimele, a fost reactivat în epoca modernă de către anarhiștii ruși și balcanici, iar nu de musulmani. Terorismul modern, ideologic, s-a născut de fapt in Europa, la cumpăna dintre secolele 19-20.
Anarhiștii ruși si cei balcanici, bulgaro-macedoneni, cei din asa-numita Organizație Revoluționară Macedoneană (VMRO) mai cunoscuți si ca komitagi, au asasinat regi si generali, bancheri si oameni politici, ba chiar asasinarea de catre un terorist sârb a arhiducelui austriac Franz Ferdinand a dus la declanșarea Primului Razboi Mondial.
Mai aproape de noi, Brigadele Roșii, în Italia, puteau pretinde că sunt mânate de idealism, de dorința de a crea o societate mai bună, sau chiar o societate perfectă, dar același lucru l-au pretins întotdeauna toți teroriștii. Teroriștii islamici afirmă, de asemenea, că urmăresc să creeze o societate perfectă. In realitate, nimic nu este mai distrugător decât un terorism utopic convins că operează pentru binele viitor al umanității.
Scriitorul britanic Martin Amis a prezentat asta magistral in textul său ficțional Ultimele zile ale lui Muhammad Atta, publicat în revista The New Yorker în 2006. Muhammad Atta era șeful teroriștilor care au pilotat avioanele în atentatele de la New York din septembrie 2001. Martin Amis îl reconstituie ca pe un ratat frustrat, fără viitor, care nici măcar nu era credincios, ci doar voia, precum acel criminal antic ce a incendiat templul lui Artemis de Efes, să comită ceva uriaș, colosal, înainte de moarte.
Tot în 2006 apărea în Germania micul studiu al filosofului și moralistului Hans Magnus Enzensberger: O cercetare despre perdantul radical (Schreckens Männer. Versuch über den radikalen Verlierer, Suhrkamp Verlag, 2006).
Hans Magnus Enzensberger decriptează parcursul teroristului tot din perspectiva ratării în viață și în societate. In loc să se sinucidă, acest ratat ideologizat își propune să ia după el cât mai mulți din semenii săi.
Ideologii distrugerii ajung să convingă populații întregi că sunt perdanți și că restul omenirii e împotriva lor.
Abdelhamid Abaaoud, teroristul belgian organizator al atentatelor de la Paris, mort în asaltul de la Saint-Denis.
—
Perdantul refuză orice discuție în contradictoriu și orice compromis. “Consultarea unei hărți”, spune Hans Magnus Enzensberger, “nu îl putea convinge pe Hitler că o națiune de dimensiuni modeste cum era Germania nu putea învinge întreaga planetă.”
Hitler reușise să-i pe convingă pe germani că sunt cu toții perdanți. Iar la sfârșitul războiului, precum sinucigașii care iau totul cu ei, el ajunsese să spună că “poporul german nu merită să supraviețuiască”. Exact precum teroristul perdant radical, care, știind că viața lui nu valorează nimic, nu prețuiește in nici un fel nici viața celorlalți.
Spre deosebire însă de teroriștii vremurilor trecute, cei islamici trăiesc intr-o societate a spectacolului și au devenit experți cel puțin într-un domeniu: cel al internetului și mediilor de socializare.
Teroriștii islamici sunt însă intorși spre trecut, nu spre viitor. Ranchiuna lor este fără limite. In ultimele patru secole de decădere a islamului, nici o singură invenție importantă nu a fost opera unui musulman. Cum o spunea un autor irakian: “Dacă locomotiva cu aburi ar fi fost inventată de un arab, ea nu s-ar fi construit.”
Hans Magnus Enzensberger conchide însă, optimist, că teroriștii perdanți absoluți nu pot reuși să ne atragă pe toți în deriva lor de frustrați cosmici. Mai degrabă, într-o societate care produce în permanență perdanți radicali, e vorba de o amenințare de fundal cu care va trebui să trăim alături pe vecie.
—
Cf. și:
“Soumission” (2015) – Houellebecq și islamul, “religia cea mai cretină”
https://cabalinkabul.com/2015/01/01/soumission-2015-houellebecq-si-islamul-religia-cea-mai-cretina/
Occident vs. Islam… progresul prin încălcarea poruncilor sacre…
https://cabalinkabul.com/2013/06/12/occident-vs-islam-progresul-prin-incalcarea-poruncilor-sacre/
și
Sunniți – șiiți: două religii diferite…
https://cabalinkabul.com/2015/04/06/sunniti-siiti-doua-religii-diferite/
20 Responses to Teroristul musulman: perdantul radical
Eu nu m-aș hazarda să spun că nicio invenție importantă nu a fost opera unui musulman. Toate invențiile importante din ultimii 100 de ani au fost colective (despre niciuna nu se poate spune că a fost opera unei persoane) – sigur n-o fi participat vreun musulman la una dintre ele?
Dan C. Lungescu: de fapt e şi mai rău. În primele patru secole ale Islamului, majoritatea invenţiilor importante veneau în Europa din mediul musulman. În ultimele ultimele patru secole de decădere a Islamului, a fost invers. Toate invenţiile importante au migrat din Europa şi SUA spre ei.
Adică după logica elevului de şcoală socealizdă a anilor 1980 şi 1990 (care se uita la desenele animate cu “Vreau să ştiu” şi citea Modelism şi Ştiinţă şi Tehnică), în loc să înceapă în primitivism şi să evolueze, închinătorii cu fundu-n sus au început bine şi au degenerat pe parcurs.
Numai că logica asta nu prea ţine decât în jocurile de strategie pe calculator, nu şi în practică.
În practică, Rusia are un PIB cât al Californiei şi pe jumătate din cel al Germaniei şi ţine în şah întreaga planetă. Coreea de Nord rabdă de foame şi îi face să se teamă de ea chiar pe chinezi, puterea militară de sute de ori mai mare şi de mii de ori mai bogată. Iar corporatistul infect din Bucureşti plânge după traiul cel bun, moralitatea şi societatea nobilă şi distinsă de pe vremea lui Ceaşcă. Stând la volanul BMWului său modern şi uitându-se la ceasul elveţian de la mână, pe care în Iepoca de Aur nu le-ar fi văzut nici în reviste, fiindcă şi revistele erau o marfă de contrabandă.
[…] de motive de psihologie individuală decât de cauze socio-economice. Sunt perfect de acord cu ce scrie Dan Alexe aici, citând autori mai deştepţi decât noi, că teroristul e un loser ranchiunos care se refulează […]
Et, maintenant, Dan Alexe, “Je suis belge” ?… Bruxelles în sânge, ”ratații afectiv” lovesc din nou. Obama îndeamnă la împreunare împotriva terorismului. Premierul Belgiei apelează la solidaritate. ”Opriți Istoria. Cobor la prima.”
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/11/22/teroristul-musulman-perdantul-radical/ […]
Cam totul e o chestie de manipulare mai mult sau mai puțin subtila. ..bombele umane sunt culeși majoritatea din suburbiile unui oraș amarat, dintr-o familie numeroasa, unde trăiesc de pe azi pe mâine. La început primesc cadouri, uneori chestii indispensabile ca mâncare și haine, “prealesul”este făcut sa se simtă important, și I se da iluzia ca cineva poate avea grija de el sau de familia lui. De obicei când imamul vine în casa amărâtul ui cu prezenta sa impunătoare au senzația ca dumnezeu le-a pus mana în cap. Încet Încet se câștigă încrederea viitorului atentat. Ce li se promite de fapt este ca sacrificiul și viața lui mizera nu vor fi în van, și ca moartea lui va însemna o viață mai bună pentru familia lui. Și mafia face același lucru pentru cei care nu colaborează cu politia…atunci el se simte important, știe ca va rămâne în memoria familiei, pentru ei va fi un erou…cred ca foarte putini o fac din convingere sau credință religioasa. ..mai e și un alt aspect …controlul populației. ..suntem deja aproape 7 miliarde și jumătate. ..un mic război pe ici pe colo garantează un temporar control al resurselor. Noi oamenii suntem singura specie care ucide din plăcere sau pentru plăcerea pe care o au când decid viața și moartea. Animalele ucid doar de nevoie, întotdeauna exemplarele cele mai slabe ale speciei. Victima slujește ca mijloc de supraviețuire. Pericolul cel mai mare e dezumanizarea noastră, a fiecăruia dintre noi…atâta timp cât ceva nu se întâmplă sub nasul nostru întoarcem privirea în cealaltă parte. Nu văd, deci nu exista. ..
[…] O istorie despre politici publice făcute după ureche” (s.m.). Al doilea, un pic mai vechi, pe blogul jurnalistului Dan Alexe, un foarte bun cunoscător la fața locului al lumilor musulmane: […]
[…] de motive de psihologie individuală decât de cauze socio-economice. Sunt perfect de acord cu ce scrie Dan Alexe aici, citând autori mai deştepţi decât noi, că teroristul e unloser ranchiunos care se refulează […]
Nu vad de ce trebuie sa convietuim cu amenintarea Islamistilor pe vecie , sa se omoare intre ei daca asta vor , sa se infrupte fiecare dupa bunul plac din cele 72 de fecioare promise de Coran & Mahomed , au liber sa se faca “îngerași” la fiecare secunda si cat mai grabnic – le urez călătorie sprancenata..!
Au macelarit atatea vieti , au indus teroarea printre noi si ma intreb cu ce drept , cine va plati pt durerea si chinul pricinuit, cine…iertata sa fiu in plin post – ii urasc cum nu am urat niciodata pe nimeni..
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/11/22/teroristul-musulman-perdantul-radical/ […]
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/11/22/teroristul-musulman-perdantul-radical/ […]
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/11/22/teroristul-musulman-perdantul-radical/ […]
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/11/22/teroristul-musulman-perdantul-radical/ […]
[…] Kepel, asadar, acuză salafismul ca situându-se la sursa terorismului actual. Expert de teren, el spune: „Mergeți si ascultați ce se predică in unele moschei din […]
De komitagii știu din poveștile bunicilor aromâni ; confirm, erau rai. atmosfera descrisa de bunici era ca de vestul sălbatic american: bunica știa sa tragă cu toate armele familiei printre care și o arma automată (mitraliera zicea bunica dar cred ca era un Thompson, ceva ce putând un copil de 10 ani sa tina în maini), organizau patrule în satele și orașele aromânilor. Osini- Arhangelos azi, în Pella/Gr) (caraule le zicea bunica, conform dex vine din bulgară )
[…] era sub influența cine știe căror substanțe când scria, faptul este că exact asta au făcut teroriștii islamici în Paris și Bruxelles, în noiembrie 2015 și martie 2016, ba chiar și acum pe Champs-Elysées în Paris… și că […]
[…] multă vreme scriitorul meu britanic preferat, împreună cu Salman Rushdie, până să virez spre Martin Amis (feciorul celui de mai sus, Kingsley, cel cu alcoolul și everyday […]
[…] Teroristul: perdantul radical […]
Din 2010: https://zorele.wordpress.com/2011/10/10/taietura-de-ziar/
“Mai degrabă, într-o societate care produce în permanență perdanți radicali, e vorba de o amenințare de fundal cu care va trebui să trăim alături pe vecie.” Așadar, asta e situația acum, suntem obligați să trăim pe vecie cu o Rusie decuplată de la realitate?