Democrația hazardului, sau cum să ne tragem politicienii la sorți

In Belgia, politicieni din toate partidele au propus deja ca, în eventualitatea în care Parlamentul va rămâne bicameral, membrii Senatului să fie trași la sorți din rândurile populației, precum membrii unui juriu în afacerile penale sau criminale de la tribunal.

E drept, jurații ce dau verdictul într-un proces, de pildă, în țările care practică acest tip de justiție populară, sunt peste tot trași la sorți. In antichitatea greacă, la Atena, magistrații – membrii guvernului din polis – erau trași la sorți dintre cetățenii înstăriți ai orașului. Aristotel a teoretizat pe baza acestui procedeu, un soi de comunism politic, pentru el cea mai democratică formă de guvern: tragerea la sorți.

A existat și există chiar și o școală de politologie care afirma că și în democratiile noastre moderne, functionarii publici, ba chiar si membrii guvernului, ar trebui trasi la sorți precum in Atena antica. E ceea ce se numește lottocrație.

La urma urmei, daca o persoana poate fi aleasa la întâmplare ca jurat la tribunal, ea n-ar avea, statistic, mai puține competențe decât un candidat aflat pe listele de partid.

Trasul la sorți poate avea și o justificare teologică. Recent, un preot catolic, care locuieste pe strada mea din Bruxelles, a câștigat la Loto o suma importanta de bani si de atunci nu inceteaza sa-i numeasca fățarnici pe cei care bombane in urma lui că un preot n-ar trebui sa se atingă de jocurile de noroc. Ba chiar, dumnealui mi-a jurat cu mina pe inima ca loteriile ne-au fost lăsate de Dumnezeu!…

In cartea Numerelor, dupa ce se face un recensamint al fiilor lui Israel, Domnul ii spune lui Moise: „Pamintul să-l împărtiți prin sorți”!… Și, zis și făcut, pamintul Israilului a fost îmbucătațit între triburi… prin tragere la sorți. Apoi, și în Roma antică se organizau, cu ocazia Saturnaliilor, loterii în care favoritii imparatului primeau, la intimplare, bunuri si sclavi.

De altfel, a mai subliniat distinsul padre, primele loterii moderne au aparut in Tarile de Jos medievale, in primul rind in ceea ce e Belgia de azi: orasele libere flamande gasisera in asta o metoda de a stringe bani pentru a-si intari meterezele sau a-i ajuta pe saraci.

I-am destainuit la rindul meu bunului preot ca alții au mers si mai departe. Astfel, in povestirea sa Loteria Babilonului, Borges descrie o societate a carei functionare se bazeaza pe un joc de noroc. Toti cetatenii primesc automat un loz si oricine poate cistiga si pierde orice. Multe lozuri sint negative. Aceeasi persoana poate fi pe rind proconsul sau sclav. Poti primi un tatuaj pe burta sau ți se poate tăia o mina. Condusă de un comitet de intelepti, aceasta e o loterie ecleziastică si metafizică.

La rândul lui, bunul preot a fost de acord că uneori alegerile duc chiar la un rezultat mai puțin funcțional și democratic decât trasul la sorți. Asta pentru că, revenind la cazul juraților trași la sorți pentru un proces, aceștia pot fi respinși dacă se dovedește că au probleme cu justiția sau de sănătate mintală, în vreme ce un politician ales poate fi amoral sau nebun, el tot ales va rămâne.

Brusc l-am întrebat: – Dar cum ramine, mon père, cu doctrina predestinării? M-a privit cu dojana si mi-a amintit ca asta e o rătăcire calvinistă. Ne-am despartit, asadar, asigurindu-ne unul pe altul, ca în Borges, ca Universul este o imensa loterie.

—