“Mission: Impossible — Rogue Nation”, o decriptare ideologică, sau: când China decide ce vedem la cinema…

Scenariu și regie: Christopher McQuarrie
Cu: Tom Cruise, Jeremy Renner, Rebecca Ferguson, Alec Baldwin, Sean Harris 

Despre o superproducție hollywoodiană care e de fapt un film chinezesc, pe gustul cenzorilor de la Pekin…

Nu am scris despre Mad Max, deși vizual filmul este absolut somptuos, și nici despre Terminator, care e atât de stupid încât abia dacă merită menționat. Scriu însă despre “Mission: Impossible — Rogue Nation” pentru că pune serioase probleme ideologice pentru evoluția Hollywood-ului și a industriei americane de entertainment.

Sigur, văzând în săli un episod al francizei “Mission: Impossible” și în așteptarea celorlalte sequels (cu sechele) ale anului, am putea într-adevăr să ne întrebăm pe jumătate în glumă: — Hei, suntem într-o buclă temporală? Ne-am întors cumva în anii 1980?

Realitatea e că până si cei care, pe buna dreptate, nu il suporta pe piticul sectant Tom Cruise nu pot nega ca filmul, la fel de neverosimil ca orice James Bond, este extrem de bine construit si țesut, cu nenumărate întorsături și scene de acțiune care te țin cu sufletul la gură (cum se spune în critica de calitate).

E drept, peste film plutește o senzație permanentă de jenă în jurul aparițiilor nude ale lemnosului Tom Cruise. Crapă ecranul de câte ori se dezgolește, căci nici măcar Scientologia nu te scutește de nevoia unui lifting, dacă vrei să arati ca un băiețel în eterne chinuri de bodybuilding. Ecranul crapă însă și de câte ori apare femeia filmului, manta religioasă Rebecca Ferguson, o combinație de Cat Woman din Batman, James-Bond-girl și Ursula Andress în eterna scenă a ieșirii din apă. (Păcat că o cheamă cu pompozitate lipsită de imaginație: Ilsa Faust.)

In schimb, minunate întorsături, lovituri date istoriei: Kremlinul distrus, cancelarul Austriei asasinat, primul ministru britanic răpit, morți risipiți la fiecare pas cu o violență care face să pară fad un thriller gore cum a fost Hitman.

Geniul răului din acest “Mission: Impossible” 5, șeful organizației criminale și teroriste The Syndicate, (Sean Harris) este într-adevăr odios.

Una peste alta, nici o secundă de plictis, ba chiar unele scene de acțiune într-adevăr memorabile, precum Tom Cruise agățat de avionul în zbor, sau cursa de motociclete prin kasbah din Casablanca… De ce atunci simțim în permanență că ceva e în neregulă?

Ei bine, pentru că scenariului filmului și întreaga atmosferă apocaliptică sunt profund viciate de faptul că avem de-a face de fapt cu un film chinezesc.

Intr-un asemenea scenariu care prezintă o extrem de primejdioasă organizație criminală și teroristă internațională (The Syndicate), care masacrează fără să clipească, torturează și e gata să precipite sfârșitul lumii așa cum o cunoaștem, nu apar nici islamiști, nici ruși, și nici chinezi. Organizația, The Syndicate este creată de serviciile secrete britanice MI6, care o țin ascunsă de CIA. Cei mai mari criminali, fața răului etern, sunt un fost agent britanic și șeful MI6, iar asasinii lor provin din serviciile secrete britanice, germane, scandinave, sau din Mossad.

De ce asta? Pentru că “Mission: Impossible — Rogue Nation”, deși cu eticheta Paramount, e un film chinezesc, produs cu bani din China: producătorii sunt Alibaba al miliardarului Jack Ma și China Movie Channel, iar filmul va fi proiectat în săli în China, unde i se garantează un uriaș succes, cu sute de milioane de spectatori. China este, să nu uităm, cea mai mare piață de cinema din lume, total neexploatată până acum.

Odată îmbogațiți noi cu această cheie ideologică, filmul mai merită văzut odată și decriptat din perspectiva Pekinului: nu doar că din întreaga mașinațiune din film a răului mondial China, Rusia și Islamul sunt absente, dar toată putreziuciunea planetară e coaptă la Londra și Washington. Aceeași cheie chinezească ne explică și de ce superagentul Ethan Hunt (Tom Cruise) și superagenta Ilsa Hunt (Rebecca Ferguson) nu se pupă o dată măcar, deși ei se tot încalecă în acțiune, nuzi, în apă, în aer și în beci… Nu se pupă, ci doar cast se îmbrățișează o dată în final, ca să nu se dea inutil de lucru cenzurii chineze.

Am mai scris (cf. link mai jos) despre cum companiile chineze și banii din China se infiltrează în economia occidentală, inclusiv în structurile energiei din Anglia și Franța, sau în industria constructoare de automobile. De astă dată însă, injectând bani în gigantice producții hollywoodiene, finanțatorii chinezi reușesc o investiție mai mare decât atunci când cumpără hălci din Volvo sau Peugeot-Citroën. Acum însă ei ajung să controleze ce vedem la cinema, cum se scriu scenariile, cine sunt bunii și răii din ficțiune și care sunt criteriile de moralitate.

S-a dus așadar definitiv vremea când Boris Karloff îl juca la cinema pe sinistrul chinez geniul al răului Fu Manchu, anunțătorul pericolului galben. De văzut așadar încă o dată “Mission: Impossible — Rogue Nation”, încă o dată în această cheie: de acum înainte, riscăm să vedem din ce în ce mai mulți răi occidentali pe ecrane, iar superagenții secreți nici măcar nu se vor mai pupa, ci doar se vor îmbrățișa cast în final, până la episodul următor.

Bought by China – how Chinese companies are creeping into the economy of Western countries by proxy…

https://cabalinkabul.com/2015/08/11/bought-by-china-how-chinese-companies-are-creeping-into-the-economy-of-western-countries-by-proxy/