Ritualul hindus al băutului de soma, în iraniană haoma, de unde avem, prin slavă, în română: hameiul.
—
Toate popoarele și toate culturile au cunoscut băuturi ritualice fermentate care le provocau transă și care la indo-iranieni au fost divinizate.
Indienii aveau astfel băutura divină Soma, cea numită de iranienii zoroastrieni Haoma. Știm că e vorba de aceeași băutură, la indieni și la iranieni, întrucât unui S– indian inițial antevocalic îi corespunde întotdeauna un H– iranian, fără excepție. Așa se face că fluviul numit de indieni Sindh (unde se vorbește limba sindhi și de unde vin, cu cea mai mare probabilitate, și țiganii noștri sinti) a fost întotdeauna numit de iranieni: Hind, Hindusul, Indusul. De la grecii antici încoace, europenii au intrat în contact cu lumea indiană prin intermediul iranienilor și așa se face că numele pe care occidentalii l-au dat Indiei: Hind – este cel iranian, iar nu cel local indian: Sindh (care a supraviețuit în schimb în legendele arabe în numele marinarului Sindbad).
Lingvistul de geniu care a fost Max Müller are, în culegerea sa de eseuri Biographies of Words o anchetă polițistă lexicologică și toxicologică despre Soma indienilor antici. Ce băutură și ce plantă era aceea? Max Müller redă corespondența sa cu niște botaniști care, din rarele descrieri ale plantei, fie din Veda la indieni (divina plantă Soma) fie din Zend-Avesta a zoroastrienilor iranieni (divina plantă Haoma) nu reușesc să o identifice altfel decât ca pe o plantă cățărătoare ce creștea într-un climat continental temperat, din zonele de unde au trebuit să migreze spre sud-est strămoșii indo-iranienilor.
Un lingvist îl informează de altfel pe Max Müller că în unele graiuri țigănești (Romany language, spune textul, care e din 1880, asta pentru cei cu creierul flenduros care încă mai cred că Rom și Roma pentru a desemna țiganii s-au făcut recent, ca să-i necăjească pe români… Romany language, așadar, deși încă nu am identificat la ce dialect se face referință) “soma means a scent, smell or flavour” (“Soma înseamnă o mireasmă, miros sau aromă”). Nu ar fi nimic de mirare: limbile și dialectele țigănești sunt mult mai conservatoare și apropiate de sanscrită decât majoritatea limbilor din India de azi.
Dar pe noi ne interesează echivalentul iranian: Haoma – căci aici Max Müller are o sclipire de geniu și scrie că Haoma este planta împrumutată de slavi, odată cu numele ei iranian, care in slavã e hmelǐ, în vremea în care slavii au fost sub influența iranienilor zoroastrieni. Slavii, migrând in masă spre occident si Balcani, au adus cu ei o veche influență iraniană, zoroastriană sau maniheistă, și termeni iranieni imprumutati in slavă, inclusiv Bog (Dumnezeu) si svĕntŭ (sfânt, românescul sfânt, la origine sânt, fiind la rândul lui o corupție între latinescul sanctus si slavonul svĕntŭ, care vine din iranianul spenta).
Așa se face, spune Max Müller, că avem în slavă termenul hmelǐ (rusește xмель, sârbește hmelj) de unde românescul… hamei. Da, hamei, planta aceea înrudită cu cannabis care favorizează fermentarea berii, care îi dă gustul amărui și fără de care berea nu ar fi decât o zeamă fadă de borș alcoolizat.
De la iranianul haoma trecut in slavul hmelj (haoma– cu un sufix diminutival -elj) avem în română hamei.
Când beți bere la terasă, la Casa Armatei sau la terasa Privighetoarea, nici nu știți că perpetuați vechiul ritual preistoric și antic, hindus și zoroastrian, de Soma și Haoma. Când beți bere sunteți Zarathustra, doar că nu grăiți ca el.
—
Cf. și :
O lume dată în vileag: urme de maniheism în română si maghiară…
https://cabalinkabul.com/2013/04/05/o-lume-data-in-vileag-urme-de-maniheism-in-romana-si-maghiara/
5 Responses to Soma și hamei – urme zoroastriene la români…
Cine e o “coruptie”?
sant sau sfant?
sant vine direct din italiana veche (latina)
“sfant” vine direct din bulgara medie, ca si “rand”, nu e o contaminare intre “sant” din “sanctus” si etimonul bulgar. Teoretic, atat “rand”, cat si “sfant” ar fi trebuit sa fie “rind” si “sfint” (cu “i” ca cele doua vocale din “liric”). Tot asa “ventus” => “vant”, nu *vint; (eu) vand vs. (tu) vinzi, mormant, legamant, juramant din monumentum, ligamentum, juramentum.
cu tot respectu, de ce are Raj Kapoor inima «hindustani» și nu “sindhustani” ?
Pentru că limba Sindhi, cea vorbită în provincia numită Sindh din Pakistanul de azi există și e o cu totul altă limbă decât Hindi, una (și principala) limba oficială a Indiei.
Hindi își poartă numele în urma mileniului de dominație întâi musulmană, apoi britanică, de la toți cei care au stăpânit India zicându-i Hind, după modă persano-arabă. Persana era limba oficială în India până la formarea imperiului britanic.
Sub numele de hindustani, limba s-a format relativ artificial, ca un pidgin și o limba franca de curte, în varianta ei vorbită de musulmani fiind numită astăzi urdu, iar în varianta vorbită de hinduși… hindi. H- inițial a fost adus de străini.
Un exemplu paralel este persana, care, întrucât arabii ocupanți nu puteau pronunța P- (sunetul P nu există în arabă), așa încât arabii o numeau farsi (in loc de parsi), persanii înșiși au ajuns să-și numească limba… farsi.
Multumesc pentru articol. Foarte interesant. Daca imi este permis, as avea de facut o corectie mica, fara importanta de altfel in contextul articolului.
Hameiul nu favorizeaza fermentatia berii; florile de hamei, caci doar ele sunt folosite, contin unele substante cu actiune conservanta si altele ce dau berii amareala si/sau parfum floral sau fructat. Exista tipuri de hamei care dau berii preponderent amareala sau care ofera preponderent aroma, fiecare folosindu-se in mod diferit si in diferite faze ale procesului de preparare a berii.
Felicitari pentru articol, desi poate ca nu ar strica sa ne atrageti atentia, inainte sa ne dam brahmani sau magi, ca berea noastra nu e amestecata cu muscarita (sau cu oricare alta planta propusa ca fiind cea folosita de zoroastreni in vechime), deci e totusi inca departe de haoma sau de bongurile cu canepa ale vechilor vecini sciti. Dealtfel, generatii intregi de iranisti care i-au urmat lui Muller s-au tot intrebat si certat cu privire la planta din vechile texte avestice si mai apoi din cele medio persane (in care haoma devine hōm, forma pe care probabil au intalnit-o slavii in vorbirea curenta, incat avestica era deja in acel moment limba strict ritualica). Defapt, si iranieni au avut adesea dileme cu privire la modul de preparare; dupa fuga in India din fata musulmanilor, ei le scriau autoritatilor religioase ramase in Iran pentru a le intreba cum sa prepare bautura ritualica. Aparent erau nemultumiti de ritualurile de consacrare si de ingredientele concetanilor indieni. Interesanta este convingerea unui alt lingvist de geniu, Bruno Henning, ca reforma lui Zarathushtra a fost una puternic puritana, indreptata atat impotriva unei preotimi samanice, consumatoare de canepa (dimpotriva, un alt ilustru contemporan, Nyberg, puncta tocmai aspectul shamanic al mesajului profetic), cat si a unei clase razboinice consumatoare de haoma. Practic, argumentul lui Henning ne duce la o situatie in stilul Vechiului Testament/Epistolele Pauline (sau, ca un exemplu literar, Zamolxis al lui Blaga) in care mesajul initial a fost corupt de o preotime ce, sub pretextul preluarii catorva aspecte morale, revine la vechile sale practici dupa moartea profetului, iar mesajul radical se pierde. Fireste, exagerarile lui Henning au fost temperate de catre generatiile urmatoare, iar parerile astazi sunt impartite (atat antropologic, cat si lingvistic). Una dintre scririle avestice tarzii, Visperad, ne da sintagma “haoma sura spenta” – haoma, puternica, sfanta. Acest spenta e acelasi care le-a dat slavilor sventu. Stanley Insler, venit dintr-o traditie indianista, traducea spenta prin ‘virtous’.Helmut Humbach, in cea mai recenta traducere a imnurilor Gatha propune amuzantul ‘juicy’. Traducerea pe care cei mai multi iranisti o prefera, insa, ramane cea a lui Mary Boyce, care apeleaza la englezescul ‘bounteous’, un termen care mie mi se pare foarte potrivit, incat armonizeaza atat aspectul sacru, cat si pe cel de binefacator, atat cu sensul de darnic cat si de rodnic, fertil. Desi dogma crestin ortodoxa se uita cam stramb la toate traditiile sau adaosurile “pagane”, stim prea bine ca romanii au o deschidere fascinanta la asa ceva,si este de-a dreptul ironic cum, fireste accidental, legenda Sfantului Ilie il infatiseaza mai degraba drept una dintre Amesha Spenta zoroastrene decat ca pe un sfant crestin. Nu am avut timp sa ma uit daca nu cumva armenii, mai pagani decat noi in asemenea chestiuni, chiar l-au sincretizat pe bietul Ilie cu vreo yazata. In incheiere, imi cer scuze pentru logoree, si las un citat dintr-un superb film irlandez recent: cand afla ca o biserica (catolica) a fost incendiata de cineva din comunitatea lor, macelarul da vina pe romanii din Dublin. Intrebat de ce ii suspecteaza tocmai pe ei, el raspunde: “they’re terrible heathens”.