Image

Ingerul Gabriel transmițându-i Coranul lui Mahomed (miniatură persană).

—

Frumos editorial in ultimul Charlie Hebdo (29 iulie 2015) despre volatilitatea drepturilor noastre:

Să ne imaginăm că Salman Rushdie și-ar fi scris astăzi Versetele satanice, iar nu în 1988. Ce s-ar întâmpla? Ar sări toți pe el, acuzându-l că a jignit islamul și că e singur vinovat de fatwa de condamnare la moarte pe care i-au aruncat-o mollahii.

Ar fi, fără nici o îndoială, târât în noroi, precum Charlie Hebdo, acuzat de rasism și islamofobie (ce idioțenie, de parcă o religie ar fi o rasă).

Așa încât, avertizează Charlie, să nu credem că drepturile și libertățile cele mai elementare pe care încă le mai avem sunt imuabile și de neschimbat, precum dreptul unei femei de a merge cu capul gol pe stradă.

In numele mincinosului “respect” pentru credințele idioate ale celuilalt ni se ronțăie zilnic, tot mai mult libertatea, iar un drept fundamental trebuie să rămână acela de a-i ironiza pe tâmpiți și pe sectanții cu credințele idioate de toate felurile.

Cât despre Rushdie și prea puțin cititul său roman polifonic Versetele satanice, am mai scris că românii, mai ales cei din generația mea care au fost scăldați în filme indiene, sunt mult mai bine plasați decât occidentalii să-l înțeleagă pe Rushdie acolo unde, în roman, folosește clișee Bollywoodiene.

Iată un exemplu hohotitor aici, pornind de la căderea (din avionul aruncat în aer de teroriști) a personajului Gabriel (Gibreel):

In primul rând, numele nu e întâmplător: Arhanghelul Gabriel este foarte important la musulmani. Gabriel/Gibreel (جبرائيل) e cel care i-a dictat Coranul lui Mahomed. E menționat numai de două ori pe nume în Coran, în alte dăți apărînd sub diverse perifraze, auzite de Mahomed în mediul creștino-mozaic cu care avusese contacte îndelungate, precum Sfântul Duh (Rūhu ‘l-Qudus) sau Puterea Înspăimântătoare.

Mahomed se retrăsese într-o peșteră și acolo, în pustie, a venit la el groaznicul Gabriel care i-a ordonat : Recită !… — Ce să recit?, s-a eschivat el — Recită în numele Domnului care te-a făcut / Care te-a făcut dintr-un cheag de sânge…

Mahomed, care era analfabet (ca și Isus, după toate probabilitățile) era un poet și un orator excepțional. Recitarea de mai sus, cu cheagul de sânge, foarte scurtă, care e cel mai vechi capitol din Coran, conține o serie de aliterații și de folosiri ale rădăcinii cuvintelor și suflului care lasă publicul fără respirație.

Faptul că Mahomed l-a ales pe Gabriel ca pe cel care i-a adus Revelația indică în mod clar influențe creștine. Gabriel e cel care i-a anunțat Mariei venirea Pruncului (Buna Vestire), iar Isus a fost conceput prin intermediul Sfântului Duh. De aici confuzia din Coran între Gabriel și Sfântul Duh.

Arhanghelul Mihail e de asemenea prezent o dată în Coran, asociat cu Gabriel, iar comentatorul al-Baizawi scrie că un evreu pe nume Abdullah ibn Suriya i-a reproșat lui Mahomed faptul că s-a lăsat inspirat de Gabriel, întrucât acela e îngerul distrugerii și al răzbunării, pe când dacă ar fi fost Mihail (ميخائيل‎, מיכאל), atunci toți evreii s-ar fi convertit la islam.

In Versetele Satanice ale lui Rushdie, așadar, Gabriel este actorul de filme indiene kitsch, de la Bollywood, Gibreel Farishta, a cărui călătorie aeriană se rezumă la o cădere din nori, atunci când avionul de Londra e distrus de bomba unui terorist deasupra Angliei.

Gabriel/Gibreel cade din cer cântând ceva care cititorilor occidentali trebuie să li se pară total misterios :

“O, my shoes are Japanese,” Gibreel sang, translating the old song into English in semi-conscious deference to the uprushing host-nation, “These trousers English, if you please. On my head, red Russian hat; my heart’s Indian for all that.”

Aici noi, românii care ne-am uitat cu nesaț în tinerețe la filmele indiene cu “Vagabondul“ Raj Kapoor știm că e vorba acolo de acel cântec ce reprezintă chintesența culturii populare indiene de după independență : “Mera Joota hai Japani“ din filmul Articolul 420 :

Am pantofii japonezi

Pantalonii englezești,

E rusească șapca mea –

Indiană inima.

.

.

Iată în sfârșit un domeniu unde românii sînt mai bine pregătiți decât occidentalii la exegeza lui Rushdie. Cât despre libertatea care ne e ronțăită zilnic, acolo lucrurile sunt mai puțin clare.

—

Cf. și:

Lapsus al-qalami și un cheag de sânge: despre magia sonoră a Coranului

Lapsus al-qalami și un cheag de sânge: despre magia sonoră a Coranului

Exodus, un peplum biblic cu scenariu schizoid…

https://cabalinkabul.com/2015/01/03/exodus-un-peplum-biblic-cu-scenariu-schizoid/

și

Intre Dumnezeu și femeie – doar o diferență de respirație, sau : Dumnezeu e o femeie faringală…

https://cabalinkabul.com/2014/07/07/intre-dumnezeu-si-femeie-doar-o-diferenta-de-respiratie-sau-dumnezeu-e-o-femeie-faringala/