Populația turcofonă kumîk din stepele Daghestanului pare a reprezenta descendenții direcți, în linie continuă, ai cumanilor. Accesul la limbile vorbite în Caucaz a fost facilitat enorm după destrămarea Uniunii Sovietice. Dificultatea de a le studia a făcut că nici măcar un turcolog cum a fost Vladimir Drimba, editorul cel mai recent al lui Codex Comanicus (Editura Enciclopedică, București, 2000) nu a comparat cumana, așa cum ne e cunoscută din acel vechi dicționar și ghid de conversație medieval, decât cu limbile cele mai accesibile: turca osmanlâie, găgăuza, tătara, limbile kipceak.
Kumîcii sunt astăzi unul din principalele grupuri etnice din Daghestan, unde au ajuns, venind din Asia centrală, în Evul mediu timpuriu. Locuiesc în câmpiile din apropierea munților Caucazului și de la marea Caspică, iar până la cucerirea rusă s-au bucurat de cel mai mare prestigiu feudal în zonă. Mini-sultanul lor (numit șamhal, termen folosit doar de ei) domnea peste muntenii indigeni dimprejurul târgului-capitală numit Tarki.
Etnonimul kumîk vine în mod limpede de la kum = nisip, câmpie, ceea ce îl explică nu doar pe cel al cumanilor, dar și faptul că pentru slavii kieveni și ruși strămoșii kumîcilor/cumanilor erau poloveții, poloveț fiind doar o traducere slavă a lui cuman sau kumîk: pole = câmpie în limbile slave.
O analiză amănunțită a dicționarului și ghidului de conversație care este Codex Comanicus (CC) ne arată identitatea totală a limbii de acolo cu cea a kumîcilor de astăzi.
Corespondențele între cumană și kumîcă sunt totale exact in acele puncte unde cumana se distinge de turca otomană, inclusiv în flexiunea verbală și în cea a pronumelor personale în toate detaliile lor.
La fel, în kumîkă unui D- inițial turc îi corespunde un T-, ceea ce face că în română avem în același timp diliu (nebun), din turcescul deli, dar și Teleorman (pădurea nebună, teli orman), cu T-, pentru că deli în turcă = teli în kumîkă.
Tot așa, turcesul dil (limbă) = til în kumană etc.
Inainte de a purcede la o prezentare comparativă, care ar lua mult timp, ajunge să spunem că peste tot acolo unde în Codex Comanicus limba diferă de turca osmanlâie (otomană), ea corespunde întru totul cu kumîka.
Astfel, în ambele, cumană și kumîkă:
– rău: iaman
– mâine (lat. cras): tangala
– aici: munda
– ușor: engil
– mare: ullu
– mic: kiççi (împrumutat și în maghiarã: kicsi)
– foc: ot
– noapte: tun
– ploaie: iangur
– pâine: etmek (scris etmac în CC)
– frumos: körklü (scris chorclu în CC)
– lup: börü (scris boru în CC)
Termenii de familie, orientarea spațială, adverbele, anotimpurile, iarnă-vară, totul corespunde între cumană și kumîkă, ba chiar regăsim în mod previzibil termeni cumani/kumîci care au trecut și în rusă: tuman (ceață) sau buran (furtună).
Este limpede că avem de-a face cu aceeași limbă și că kumîcii de azi reprezintă urmașii “cumanilor negri”, celălalt ținut cuman, separat de Cumania din Valahia.
E cu atât mai puțin surprinzător să întîlnim în kumîkă termenul “oina” = joc, intrecere sportivã (verbul fiind oinamak = a se juca).
Dicționarele românești au apropiat întotdeauna jocul oina de turcescul otoman oyun (= joc – sărim, desigur, peste absurdele derivări de la oaie, oi, care ar vrea ca oina să fi fost un joc al ciobanilor, eventual urcând până la daci), numai că fonetic derivarea de la tc. oyun era în mod vădit neclară. Kumîkul/cumanul oina ne arată acum adevărata sursă.
Nici nu e de mirare că în trecut oina s-a practicat cu preponderență mai ales prin… Teleorman.
Neagu Djuvara va fi fericit acum.
—
Cf. și:
Un ghid despre “murdar qatın” (dirty Madams) prin bordelurile din Cumania
și
In apărarea lui Neagu Djuvara : au fost Basarabii cumani?…
https://cabalinkabul.com/2013/10/06/in-apararea-lui-neagu-djuvara-au-fost-basarbii-cumani/
29 Responses to Cum ne-au lăsat cumanii oina…
Multam, cetii din perspectiva unui … fost jucator de oina!
AAG
_____
zi-ne de Khazaria.
Ca și cum am spune că LABA a fost adusă în România de celți, deoarece în limba celtică există cuvântul ”laba” (scris ”leaba”). Ce mai contează că însemnă pat? Întâi, jocul de oină nu a existat pe timpul cumanilor, pt că a fost înființat la sfârșitul sec 19, pe baza a zeci de jocuri similare, având zeci de denumiri. Una dintre denumiri era HOINA, se folosea în Moldova, și aceasta a fost aleasă ca denumire oficială de Spiru Haret, care era ministrul învățământului, dar fără litera H. Cuvântul OINA se încăpățânează să aibă etimologie necunoscută, chiar dacă dl. Alexe îl vrea turcic. Primele info istorice sunt din Hațeg și Transilvania, iar în Teleorman a fost introdus prin programa școlară, în secolul 20, și aici probabil că au intervenit cumanii. Ce labă tristă să faci o afirmație atât de serioasă doar pe baza unui cuvânt!
Este posibila originea cumana a oinei si legatura ei cu pastoritul inca la noi se mai intalneste expresia a oina oile,adica a cobori oile toamna
de la munte.Deci,este posibil ca oina sa fie un joc al ciobanilor in care se foloseste bata,capitanul este baci iar terenul este numit strunga.
Este cunoscut faptul ca populatiile turcice sunt pastori nomazi asa ca este posibil ca pacurarii nostri atunci cand au devenit ciobani si baci au ” importat” si jocul cu bata.
Mihai Tociu, sînt impresionat de explicaţia ta. Consider că e bună. Ar fi bine să scrii pe blog o istorie a jocului de oină. Ce jocuri similare cu oina cunoşti? Din ce regiuni sînt?
Mai, prietene, nemtii au o vorba, doar ca la ei, data fiind natura lor, e capitalo-negustoreasca: “Daca arata ca un rahat, miroase ca un rahat, nu mai trebuie sa il si gust ca sa stiu ca e un rahat.”
Transpus jocului de oina este, desigur: Daca cuvantul “oina” inseamna “joc” in limba cumana, iar daca jocul se joaca preponderent in zonele unde acestia au migrat, iar daca zonele respective sunt pline de denumiri turcice (inclusiv al judetului), atunci nu mai trebuie sa si joci jocul respectiv ca sa intelegi ca e mostenire cumanica.
In rest, glorie tie, poti sa faci ipoteze cate vrei, ca jocul e scoborat pe scara lui Iacov direct la ingerul Mihail catre daci, care se jucau oina in centrul pamantului, Kogaion.
1.”Întâi, jocul de oină nu a existat pe timpul cumanilor” – e atestat din secolul 14, fix de pe vremea Cumaniei.
2. “pt că a fost înființat la sfârșitul sec 19, pe baza a zeci de jocuri similare” – pentru ca regulile s-au definit oficial in sec 19, au devenit nationale, pe baza a variatiilor regionale a aceluiasi joc peste tot unde au migrat cumanii.
3. “Una dintre denumiri era HOINA” – da, pentru ca unii romani adauga un “h” inutil in fata unor cuvinte care incep cu vocale. Copilul meu de 4 anisori, familie mixta romano-maghiar, spune in mod natural “hunde” in loc de “unde”. Ce poti sa faci? Nimic. Hasta este. Ha nu-i bine asa?
4. ” a fost aleasă ca denumire oficială […] dar fără litera H.” – pentru ca si ei stiau ca “h”-ul este artificial si spus pe ghiolbaneste, si nu pe domneste?
5. “Cuvântul OINA se încăpățânează să aibă etimologie necunoscută” – cuvantul “oina” este de origine cumanica si inseamna “joc”. Cumanii sunt o populatie turcica. Iar daca faci o vizita prin Oltenia, Muntenia, Dobrogea, iar apoi o vizita prin Turcia, o sa fii surprins ca pana si fenotipul oamenilor este acelasi. Practic, nu prea distingi intre un roman si un turc fizic, inclusiv la gesturi, apucaturi, tendinta de a fuma tabac, igiena, gusturi muzicale (manele) samd.
6. “Primele info istorice sunt din Hațeg și Transilvania” – primele info istorice sunt in afara bazinului carpatic, doar ca ce sa vezi, oamenii de-acolo nu scriau, ca nu au aveau de ce. Asadar, primii cronicari, ai ungurilor (sau sasilor), erau fix din Hateg si Transilvania. Ca ardelean in viata mea nu am vazut sau auzit sa se joace oina pe valea Muresului. Am auzit de pitzca (tzurca) sau biga dar niciodata de oina. In schimb, oina e ceva comun auzit in sudul tarii sau in Dobrogea.
7. ” iar în Teleorman a fost introdus prin programa școlară, în secolul 20,” – a) pentru ca lumea juca in mod obisnuit jocul neoficial, versus de restul tarii care nici nu a auzit de el si b) pentru ca majoritatea programei scolare a fost facuta in secolul 20, inainte neexistand scoli romanesti. Ceva nemtesti, unguresti samd.
8. “Ce labă tristă să faci o afirmație atât de serioasă doar pe baza unui cuvânt!” Adevarat graiesti, prietene.
@Dl. Mihai Tociu:
Am observat ca d-l. D.A. obisnuieste sa fie categoric si cateodata inflexibil in specialitatea dumnealui, banuiesc filologie / lingvistica sau similar cu acestea. Gandesc ca toti cei care au cinci ani de universitate (si s-au tinut de ei), ceva studii aprofundate sau, Doamne fereste, vreun doctorat, devin dogmatici. Este o zicala conform careia, tanar fiind, ai orizonturi largi. Pe masura ce imbatranesti, acestea se ingusteaza pana se transforma in punctul tau de vedere. In orice caz, gasesc ca acest blog si calitatea celor care comenteaza merita un pic din timpul meu, numai pentru nformatia inedita si prilejul rar de a trage cu ochiul in speialitatea celuilalt.
Domnule Alexa, vream de mai mult timp sa va pun o intrebare care chiar daca nu are legatura cu acest subiect am sa o las totusi aici si poate o veti trata in viitor.
Exista o teorie argumentata lingvistic de Capidan ce ne spune ca mocanii, ciobanii din zona sibiului si brasovului, ar fi la origine romani/aromani din sudul Dunarii si care ar fi migrat in actualul lor teritoriu de locuire in Evul Mediu. Capidan nu spune acest lucru dar mie mi se pare intrigant faptul ca sudul Transilvaniei dpdv lingvistic difera de restul regiunii iar daca excludem Baraganul, colonizat tarziu si oltenia in care se vorbeste un grai de tranzitie, vedem cum graiul muntenesc ramane numai pe posibilul drum logica de migrare a acestor romani din Balcani, ar mai fi de mentionat aici si faptul ca ciobanii ardeleni au alimentat mereu populatia romaneasca din Muntenia prin transhumanta si prin asezari permanente. Ar mai fi si argumente care tin de organizarea sociala si de vestimentatia mocanilor dar la aceasta tema inca mai trebuie sa caut informatii.
Intrebarea ar fi cum e posibil sa se fi particularizat in timp un grai in sudul Ardealului relativ diferit, grupa sudica a dialectului daco-roman, de celelalte daca nu printr-o migrare mai tarzie din sud.
naricse tata esti ultra-amuzant
In Oltenia nu se vorbeste un “grai de tranzitie” ci un “sub-grai” al “graiului muntenesc” al “dialectului daco-ruman” al limbii rumane. De fapt este considerat singurul grai, restul fiind “sub-graiuri” (!!!, da, da, “exista” si “sub-graiuri”, tot la fel cum “exista” “lingvisti” rumani). “Dialecte”: “daco-ruman”, arman/aroman etc. Graiuri = subdialecte: muntenesc, moldovenesc, maramuresean etc.. “Subgraiuri”: restul, ceea ce se considera indeobste a fi “graiuri” ale unor microzone.
Unii numesc munteneasca, moldoveneasca, maramureseneasca “subdialecte”, olteneasca “grai” (eventual si criseneasca, ca amestec de “subdialecte” maramuresean si banatean, unii considera criseneasca ca fiind pe picior de egalitate cu cele doua), iar “graiurile” ar fi de fapt “subgraiuri”. Olteneasca spre deosebire de criseneasca (cand asta din urma e considerata a nu fi de acelasi rang cu maramureseneasca, munteneasca, moldoveneasca si banateneasca), nu e un “grai”/”subgrai”/dialect mixt/tranzitional, ci o munteneasca cu neinsemnate influente nemuntenesti si neinsemnate inovatii/”conservatorisme” proprii, care nu se intalnesc in munteneasca.
“Intrebarea ar fi cum e posibil sa se fi particularizat in timp un grai in sudul Ardealului relativ diferit, grupa sudica a dialectului daco-roman, de celelalte daca nu printr-o migrare mai tarzie din sud.”
Influenta munteneasca puternica indelungata
ca in zona Braila, fostul judet Ramnicu Sarat, Buzau, Tulcea unde influenta e moldoveneasca si s-a exercitat asupra dialectului muntenesc al limbii rumane, ajungand diluata pana in Ialomita (inclusiv actualul judet Calarasi) si Constanta.
Nu exista dialect “daco-roman”
1. corect etimologic e “ruman”
2. “Dobrogea”, “Crisana”, Maramuresul etc. n-au facut niciodata parte din provinciile romane Dacia
3. nu exista dialect “aroman” al limbii romane, ambele limbi provin dintr-o proto-limba romanica comuna, gresit numita “proto-romana”, “stra-romana”, “romana comuna”, care nu este documentata in scris, dar care a existat cu siguranta si a fost reconstruita. De ce?
a) pentru ca ar fi la fel de corect ca ea sa fie numita “proto-aromana” iar “daco-romana” sa fie considerata ca dialect aroman.
b) Faptul ca in proto-limba asta comuna (limba-mama a celor 4 limbi: rumana/romana, armana/ramana (numita “aromana” in rumaneste), meglenovlaha si istrovlaha — fosta “rumera” — actualmente cuvantul “rumer” nu mai exista in istro-vlaha) cuvantul derivat din latinul “Romanus” e posibil sa fi fost “ruman”, adica forma veche a lui romanescului “roman” (nu confundati “roman” din Romania, cu “roman’ din Imperiul Roman sau Roma — antica, medievala, moderna sau contemporana; mi-e lene sa folosesc diacriticele rumanesti/romanesti), si nu “arman”/”raman”, si nici “rumer”, adica identic cu cel arhaic romanesc, dar diferit de cele din aromana, megleno-vlaha si istro-vlaha, nu inseamna ca proto-limba asta comuna era “proto-rumana”, si ca aromana, meglenovlaha si istrovlaha au aparut mai tarziu, prin desprinderea de “proto-romaneasca”. Exista foarte multe cazuri de cuvinte in care aromana e mai apropiata de asa-zisa “proto-rumana” (dar si de latina) decat rumana, de exemplu aromanul “oclju” (pron. ocliu) vs. rumanescul “ochi”, “ureaclje” vs “ureche” unde se pastreaza partial, adica palatalizat latinul “-L-” (oculus, auricula). De fapt cuvintele “romanesc” in loc de “rumanesc”, “roman” (a nu se confunda, din lipsa diacriticelor cu cetatenii Imperiului Roman!!!) in loc de “ruman”, sunt foarte probabil mai recente, nu numai decat “rumanesc”/”ruman” (ceea ce este sigur, nu numai probabil) ci si decat “armanesc”/”arman”/”ramanesc/”raman” si decat arhaismul “rumer”.
Ceea ce invalideaza pentru a nu stiu cata oara, pretentii ridicole ca limba mama a rumanei/romanei, aromanei, megleno-vlahei si istro-vlahei sa fie numite “proto-rumana” si, deci, si pretentia obraznica, nestiintifica si nationalista ca aromanii sa se considere rumani si sa fie considerati de toata lumea rumani.
c) slava comuna de est, din care provin rusa, belarusa, ruteana si ucraineana nu e numita rusa comuna, decat de nationalistii rusi, ci slava comuna de est sau proto-slava de est
d) Un caz similar exista si in Elvetia si Italia cu limbile ladina (=Latina), rumansa/reto-romana (=romana, a cetatenilor Imperiului Roman, de unde provine si “rumana”, “armana”, “ramana”) si friulana.
Aici atat ladinii cat si rumansii ar avea dreptul sa spuna ca proto-limba din care provin cele 3 limbi era “ladina/romansha comuna”, “proto-rumansa/proto-ladina”, deoarece Roma era capitala Latium-ului si ambele cuvinte/nume sunt istorice si prestigioase, spre deosebire de friulana.
e) dupa “logica” “lingvistilor” rumani, romanii (cetatenii Imperiul Roman) sunt de fapt “proto-rumani” sau “paleo-rumani” iar limba lor materna, latina, e de fapt “rumana veche”, “paleo-rumana” sau “proto-rumana” (de fapt “proto-proto-rumana” deoarece este mama “proto-rumanei” din care provin rumaneasca/romaneasca, aromaneasca, meglenovlaha si istrovlaha), iar reto-romanii/romansii si ladinii din Elvetia sunt de fapt rumani care vorbesc dialecte paleo-rumanesti (adica latinesti).
Mihail Eminovici, unde dai si unde crapa.
Pe mine problematica de mai sus ma intereseaza dpdv istoric, nu sunt familiarizat cu fineturile si nuantele din lingvistica si cred ca nu am gresit folosind termenii consacrati de genul lui daco-roman sau am incurcat flagrant graiurile, din cate am stiu in oltenia se vorbeste un grai de tranzitie intre cel muntean si banatean.
Dumneata n-ai facut decat sa te legi de 3 cuvinte folosite de mine si sa-ti expui aci teoria care in parte si mie mi se pare justa.
Intrebarea ramane totusi deschisa si n-am gasit in textul dumitale vreun raspuns, influenta, in masa, s-a exercitat totdeauna dintr-un singur sens si anume din sudul Transilvaniei spre campia romana, cum apare si in romanul Plecarea Vlasinilor deci situatia nu poate fi similara cu cea din Braila, Buzau etc.
Acum sa spun problema la care eu vream sa ma refer, Serban Tanasoca imparte vlahii din Balcani in trei mari grupe una din acestea fiind grupa vlahilor din Haemus, azi disparuti complet, acestia sunt cei care se revolta la sfarsitul secolului XII si care pun bazele celui de-al doilea tarat bulgar. Tot in aceasta perioada se presupune ca megleno-romanii a fi ajuns in locurile in care astazi ii gasim de undeva din nord.
Intrebarea mea concreta era daca se poate face vreo legatura lingvistic vorbind intre megleno-romana si graiul muntenesc cu un posibil centru de iradiere in muntii balcani.
Istoric vorbind, doar migrarea din Ardeal se susţine. Oltenia are un substrat bănăţean peste care a venit cel muntean, cel puţin din punctul meu de vedere.
Nu-s specialist în meglenoromână, nici măcar în dialectul sudic(global), se poate să fie dialectul sudic o altă limbă, însă mi se pare o evoluţie a dialectului Ardelean nordic, care a pornit din Ardealul de sud şi a revenit treptat.
Asta nu exclude originea balcanică a tuturor, se poate vorbi şi de insule latine care au fost asimilate de cei de la sud.
În principiu dialectul nordic, cel din Banat şi Maramureş, este dialectul primordial al limbii române.
Oltenia a fost sudificată treptat, însă a păstrat o amprentă puternică.
Inclusiv legendele spun clar că muntenii vin din Ardeal.
Româna s-a răspândit rapid în evul mediu, se poate observa valurile, nu ştiu dacă autorul o să fie de acord cu mine, nu ştiu dacă a mai observat cineva asta.
Româna veche => Maramureşan+ Oşan, Someşan, Bănăţean(Oltenia şi Banat).
Someşan=> Sud Ardelean=>Muntean, Someşan + rusinii din Rodna= Someşan din Bistriţa(şeapă).
Maramureşan + rusinii din Halici + ceva populaţii româneşti => Moldovean(câne-câni),
Ardelean + cumani, bulgari => Muntean. Muntean suprapus celui din Banat = Oltean.
Asta este opinia mea. Nu am văzut un studiu să văd specificul fiecărui grai, când a putut apărea specificul, deci aş vrea şi eu un răspuns.
Referitor la cealaltă limbă, eu cred că aromânii sunt alt popor, fie din Moesia Inferior, Tracia, bine, un popor destul de similar cu unele excepţii.
Există şi bătălia dialectelor :)). Eu cred că cel puţin dialectul nordic şi cel sudic există. Nu cred că unul din Giurgiu se putea înţelege 100% cu unul din Maramureş. Sunt de părere că cel sudic prezintă o evoluţie mai mare decât cel din Moldova(pâne-pâni,pâine). Dacă te obişnuieşti cu schimbarea e-i, cel din Moldova mi se pare Maramureş 100%, până şi regionalismele sunt identice cu cele de pe valea Izei superioare.
În concluzie româna a evoluat, dialectul sudic este cel mai evoluat, cel mai nou, cel care s-a impus datorită Ardealului de Sud. De venit din sud puteam veni cu toţii(mai puţin cei care vorbesc limba dacă), însă nu cred că am poposit separat dacă am făcut-o, fiindcă nu se explică unitatea limbii române, iar evoluţia şi migrarea din Muntenia nu sunt susţinute, asta dacă nu mă înşel.
Exista in macedonia, o localitate locuita de megleno-romani “Osini / Osani” unde s-au nascut bunicii mei. Acum se cheama Archangelos . Bunicii si de la ei stiu ca si bunicii lor, au locuit acolo de cand tin ei minte. Care e legatura etimologica a lui Osini Osani cu aia din Maramures?
Lol, “Răcnetul Marmației” ne explică cum Maramu e buricul românismului. No, păi *răcnet* e cuvânt șcheiesc…
Pot scrie şi răcn’itu, dacă revendicaţi româna cultă. De fapt spuneam că Oltenia şi Banatul, fiindcă vorbeam de o ipoteză sudică. Deci doar dacă credeţi în teleportare puteaţi înţelege acel lucru. Când am pus acele nume pe o linie Dunăre-Bârjava, mă refeream la o linie de unde a început expansiunea românilor, nu la o origine.
Acuma se poate o ipoteză, prin Moldova, doar că este un pic mai imposibilă, dar nu chiar fantastică.
A nu se confunda reto-romana cu reto-romanica: ultima reprezinta numele grupei limbilor romanice formate din reto-romana (romansa, rumansa), laDina (pe care eu o numesc prin analogie reto-laTina) si fiulana.
In alte limbi exista cuvinte diferite pentru limba reto-romana si limbile reto-romanice. Reto-romana este doar una din cele 3 limbi reto-romanice si, de fapt, singura care se vorbeste in Retia (adica in Elvetia), celelalte 2 se vorbesc in Italia. Din cauza asta pare cam gresita formularea limbi “reto”-romanice, cand doar 1 din 3 se vorbesc in Retia. Daca tot se aplica prefixoidul “reto-” la toate 3 limbile, atunci “laDina” ar putea fi numita “reto-laTina”, deoarece numele ei provine din latinul “latinus, -a, -um”, pe modelul numelui “reto-romana”, “romana” din Retia (Roma fiind capitala Latium-ului rezulta ca “limba romana” este tot una cu “limba latina”).
Se poate folosi “reto-romana” ca parte a limbilor “reto-romanice”
dar si “romansa” ca parte a limbilor “reto-romane” (nu “reto-romanice”!!!)
Revenind la rumana si aromana: amandoua provin dintr-o limba-mama comuna iar numele lor, (auto)glotonimul/endoglotonimul ambelor provenind din cuvantul latin “romanus, -a, -um”.
Adica aceeasi situatie ca in cazul limbii ruse fata de belarusa si rusyna/ruteana. Toate 3 provin din slava de est comuna, slava comuna de est, si toate 3 pastreaza radicalul “rus-” in componente glotonimului lor. Ce ar trebui sa insemne asta, dupa “lingvistii” rumani??? Ca belarusa si rusyna sunt dialecte rusesti??? Unele dialecte rusyne sunt mai apropiate de slovaca, decat de ucraineana (nu ca ucraineana ar fi un dialect rusesc), deci, conform “lingvistilor” rumanesti, slovaca este un dialect rusesc (sau rusa e un dialect slovac).
Bozgore, taci ca ai varsat destule materii fecale, mars in Monglolia.
De ce doar kumâcii să fie urmașii cumanilor ? Nu e limba lor mai curând un dialect al unei limbi kipceak, vorbită cu unele diferențe și de tătarii crâmleni și dobrogeni, de cei de pe Volga, de bașkiri, karaceai și balkari ? Numai uitându’mă pe Wikipedia la cuvintele astea și văd că sunt cam la fel și în idiomurile astea: til, tun, bure …
Corect 🙂 cele mai vechi limbi chipceace conuscute din istorie sunt cumana si peceneaga. Toate limbile mentionate de tine sunt inrudite mai mult /grupa vestica, cum si kumik/ sau mai putin de ele, iar un studiu asemanator cu dialectele chipceace ale tatarei dobrogene ar fi adus aceasi concluzie.
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/07/19/cum-ne-au-lasat-cumanii-oina/ […]
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/07/19/cum-ne-au-lasat-cumanii-oina/ […]
Cunosc limba turka si implicit dialectele care le are , unele cuvinte le distorsionati intelesul in mod voit sau din necunoastere ?
Etimologia cuvintelor fascineaza intotdeauna prin felia de istorie ce o dezvaluie. Supozitiile nasc intrebari si deseori controverse care – daca raman constructive – ne ofera sansa rezolvarii unor enigme ascunse in originea vocabularului… si daca nu gasim noi cheia adevarului, poate oferim prin problematizarea temei, cuiva, candva, o intrebare ce merita sa-si caute raspunsul. Oina ramane in orice caz un joc inedit. https://www.gounesco.com/the-ancestor-of-baseball-oina-the-romanian-national-and-forgotten-sport/
[…] cum am arătat-o, limba cumanilor are cel mai probabil un descendent în limba kumîcilor de azi, popor turcic de la […]
[…] Așa cum am arătat-o, limba cumanilor are cel mai probabil un descendent în limba kumîcilor de azi, popor turcic de la poalele Caucazului, în Daghestan. Tot așa, de la cumani ne-a rămas termenul oină, dar și o denumire geografică precum Teleorman. Tot de la ei avem nume de persoane precum Coman sau Comănescu, la fel: Kun în maghiară (Kun < Kuman) și nume de locuri precum Comana în România, Kun în Ungaria sau Kumanovo în Macedonia de azi. […]
doua expresii:
“a se lasa pe tanjala” din “a lasa pe tangala (maine)” ?
“a dormi tun” din”a dormi tun (noaptea)” ?
Da…da…exact aşa se fac etimologiile greşite! Acesta este modul de gîndire! Este exact acel mod de gîndire eronat pe care îl critică mai sus Mihai Tociu.
Dan Alexe, ai devenit un mic campion la debitat aiureli ştiinţifice. Nu mai da cu presupusa că oina e de la cumani. Ne arăţi mai întîi jocul de oină la orice popor vrei tu şi ne spui cum se numeşte acolo. Dacă nici un popor turcic nu denumeşte OINA un astfel de joc, ipoteza ta cu cumanii e doar una comică. Adică românii au păstrat termenul de OINĂ de la nişte turci răspîndiţi pe un întins tertitoriu, dar alţii nu l-au păstrat?