Dacopatia_cop 1

Dacopatia și alte rătăciri românești a intrat în seara asta la tipar. Lansarea, săptămâna viitoare, la Bookfest și la Humanitas.

Radu Paraschivescu despre Dacopatie:

— „În vremurile noastre de presupus acces la totalitatea informaţiei, orice mitologie este o rătăcire”, scrie Dan Alexe în noua lui carte.

Iată o veste proastă pentru cei deprinşi să-şi ducă viaţa îngenunchind în faţa pădurii naţionale de eroi şi statui: voievozi, poeţi sau călugări scuturaţi de frisonul profeţiei. Dacopatia şi alte rătăciri româneşti propune un tip de deconstruire care ar putea să-l expună pe autor oprobriului public.

Şi totuşi, riscul merită asumat. De ce? Fiindcă există în gândirea noastră o sumedenie de fixaţii, obsesii, fobii şi convingeri care se cer disecate, explicate şi înţelese. Narcisismul delirant, protocronismul în plăci, proastele deprinderi familiale, pedagogia punitivă sau mândria de-a fi urmaşii unor daci care vorbeau latină înaintea romanilor sunt teme care merită să fie puse în discuţie. Pentru asta e nevoie de inteligenţă, informaţii credibile, argumente, cultură şi stil.

Dan Alexe întruneşte toate aceste criterii, ceea ce-i permite să deseneze o hartă a mentalului românesc, a şubrezeniilor şi anomaliilor lui. Cu vervă şi umor, el trece de la clişeele aşa-zisei bucătării carpatine la fonologie, de la complexul naţiei nebăgate în seamă la importurile lexicale ţigăneşti şi de la Icoanele neamului la depresie şi nefericire.

Cine deschide Dacopatia şi alte rătăciri româneşti trebuie să ştie că va găsi între paginile ei atacuri excelent dirijate împotriva prostiei, mitizării frenetice, excepţionalismului băştinaş şi clişeelor.”

(Radu Paraschivescu)

pozc483

cover-dan-alexe2

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Pe lângă daci decriptați și alte mituri puricate, cartea mai conține și lunga serie a venerabilelor măscări, cele ignorate sistematic de dicționare și care vin din cea mai adâncă antichitate… Vocabule hămesite, care, precum “pulă” au traversat mileniile, umplând agreabil gura locutorilor, dar reprimate şi ignorate de cronicari, ele şi-au păstrat zvelta şi încordata structură fonetică, sunând şi azi la fel de sănătos-obraznic ca acum 2000 de ani, când, în Forum, coţcarii leneşi din Urbs chicoteau sugestiv pe lângă hiperbolica Columnă a lui Traian.

Lindic“, de pildã.

Româna este singura limbă care a păstrat din latină gloriosul lindic, care în limba lui Cicero era feminin: landica. Într-atât de obscen era cuvântul, încât Cicero însuși se scuză în mod explicit că l-a pronunțat odată involuntar în Senat printr-o ligatură (sau ligament):

hanc culpam maiorem an illam-dicam“ („să spun care din greșeli a fost mai mare“). Acel illam dicam, care sunase ca landicam, a primit ca ecou peste milenii ligamentul, poate la fel de involuntar, al lui Eminescu în formula „Kamadeva, zeul_indic“. Zeul_indic e limpede acolo un lingament.

Prefața mea e aici:

Dacopatie și alte rătăciri…

https://cabalinkabul.com/2014/10/02/dacopatie-si-alte-rataciri/

Despre geneza cărții, aici:

La Athos cu Becali (versiune completă)

https://cabalinkabul.com/2014/07/23/la-athos-cu-becali-versiune-completa/

Dacopatia_cop desfasurata