431038_362664643767380_2112640881_n

Mâncătoarea de bărbați Aleksandra Kollontai

 

Ziua femeii a fost introdusă sub Lenin de către bolşevica Alexandra Kollontai, militanta ce dorea distrugerea instituţiei familiei şi legalizarea amorului liber şi colectiv.

Abia au scapat, așadar, săracii bărbați de 14 februarie si de martisoare, si iata c-a venit implacabil 8 martie, alta zi in care trebuie sa-ti freci capul ca sa gasesti ceva original pentru scrutătoarele din jur, in general aceleasi care au ramas deja dezamagite de la precedentele tentative.

Lenin, omul care a introdus triolismul in politică (la Kremlin, in cei 5 ani in care a instaurat teroarea bolșevică și creat URSS-ul, a făcut ménage à trois cu Nadejda Krupskaia și franțuzoaica Inessa Armand) avusese deja ideea unei Zile a Femeii. Ea tot fusese propusă de Internaționala Socialistă, însă Lenin a introdus-o oficial în URSS.

I se spune “zi internationala a femeii”, dar nu e sarbatorita peste tot. Nu in Statele Unite, de exemplu. Chiar si acolo unde e inca respectata, in majoritatea tarilor, cu exceptia fostelor republici sovietice, ea nu e sarbatoare legala, altfel zis femeile continua sa mearga la lucru, chiar daca sint sarbatorite. Sarbatoare artificiala era ea oricum in tarile din fosta Uniune Sovietică, de unde s-a extins in toata lumea.

Principalul avantaj, atunci, era ca, fiind o sarbatoare legala, puteai macar sa nu mergi la lucru. Chiar si bărbații. Pana si ambasadele se inchideau in acea zi. Ele n-ar fi putut functiona oricum, intrucat personalul util si muncitor, de la dactilografe si secretare la traducatoare si femeile de serviciu – altfel zis majoritatea angajatilor – lipseau in acea zi, asa incat fara ele ambasada, adusa in punct mort, se inchidea.

Tot Lenin încurajase și revoluția sexuală promovată de Aleksandra Kollontai, o mâncătoare de bărbați (aproape literalemente), scriitoare și prima femeie-ambasador, care prona amorul liber și sexul fără limită pentru a distruge bazele familiei, odioasă instituție burgheză. (O simplă privire de-a Aleksandrei Kollontai putea muia genunchii unui bărbat mai eficace decât o vizită a NKVD-ului.)

O zi foarte apreciată de vânzătorii de nimicuri, care își rotunjesc frumos cifra de afaceri.

Și o binecuvantare pentru ziaristii din presa populara și rubricile mondene… Ocazia ideala de a recicla putin din acel material deja folosit in alti ani, dar care nu imbatraneste niciodata.

Așa… Orgiile prin fabrici sovietice. Orgiile prin fabrici s-au incheiat după moartea lui Lenin și preluarea puterii de către pudicul ascet alcoolic și fost seminarist Stalin, mai interesat de alcool și torturi decât de femei.

cementcover

Abia in acest context poate fi ințeles halucinantul roman al lui Gladkov Cimentul (1925), romanul perfect al realismului socialist, unde personajul Gleb Ciumalov vine de pe front și descoperă că nevastă-sa, in loc să i se arunce in brațe, are idei de egalitate sexuală.

Nu doar egalitate intre sexe, dar se sugerează că femeia vrea mult sex, cu oricine, acolo la fabrică, unde nimeni nu prea mai poftește să muncească.

Cât de tâmpit e personajul, studiat vreme de generații la orele de literatură, se vede din prima pagină a cărții, unde, coborând din tren, soldatul Ciumalov vede niște prășitoare chicotitoare și li se adresează cum știa el că trebuie :

— Bună ziua, tovarășe femei !

(— Здравия желаю, товарищи женщины !)

Genul de cretin care la fabrică cumpără cadouri pentru toate colegele, in vreme ce ele și-o trag exuberant în grup în sala mașinilor pentru a da o nouă lovitură hidrei capitaliste.

 

10552387_904870506213455_750430384701050390_n

“De 8 Martie, fetelor !”
(din revista rusească Most)