Un alt mit enervant în nebuloasa reinterpretării angelice a legionarismului este cel al poetului prost și ideolog gardist Radu Gyr, autorul câtorva din cele mai scârboase lingușeli în versuri către Căpitanul Codreanu. Da, acela din care recita Neamțu pe scenă, pedant si fără talent, „Ridică-te, Gheorghe“. Pe deasupra, Neamțu nici nu și-a asumat gestul, și toți l-au scăldat in proteste mirate. Recitarea lui „Ridică-te, Gheorghe“ de Radu Gyr la lansarea unui program politic a fost urmată de țipete indignate când s-a amintit că poetul a fost un comandant legionar și un zbir antisemit.
Ingenuitatea așa cum e practicată la români este o tehnica riscantă in politică, pentru că se vede repede că e jucată și devine contraproductivă. Italienii cu nostalgii fasciste de la Casa Pound nu s-au încurcat cu fandoseli de esteți neînțeleși. Ei nu contestă că Ezra Pound, pe care și l-au ales ca sfânt patron – un geniu literar absolut și unul din cei mai mari poeți ai secolului XX – a fost un ideolog antisemit feroce, un admirator al lui Mussolini și Hitler și o voce a regimului fascist italian, cu toate că era american. Echivalentul francezului Céline în sfera culturală anglo-saxonă: și Pound în SUA și Céline în Franța au scăpat, după război, ca prin urechile acului de condamnarea la moarte, lui Céline suprimându-i-se drepturile civile, iar Pound făcând lungi ani de ospiciu. Condamnați – nu de regimuri comuniste, ci de Franța și SUA.In România, însă, încă se mai practică un fel de baba-oarba ideologic, jucat mincinos, cu privit printre degete și mieunări indignate: „Vai, dar era doar o poezie cu țărani, pentru care bietul om a fost condamnat de comuniști.“
Ba chiar, mitul Radu Gyr a căpătat proporții grotești. In arsenalul angelizării fostului comandant legionar și poet minor, ce a oscilat între imitații din Arghezi și Ion Pillat, se numără și faptul că pe cînd era director al teatrelor, în momentul în care regele Mihai a proclamat Statul Național Legionar, Gyr ar fi dispus crearea „primului teatru evreiesc din Europa“. Realitatea acelui teatru a fost exact inversul celor pretinse azi:
Crearea teatrului Barașeum și interdicția făcută evreilor de a juca oriunde în altă parte în România a fost măsura violentă a unui regim totalitar si xenofob. Gyr și cei din jurul lui nu au creat „primul teatru evreiesc“, ci au interzis actorilor etichetați drept „evrei“ să joace oriunde altundeva în țară, sub amenintarea unor severe sancțiuni. I-au strâns intr-un ghetou artistic, la București, cu toate dramele care au decurs de aici pentru cei din toată țara care și-au pierdut definitiv slujbele, și lăsând un singur loc pentru evrei, în București, unde nu se puteau juca decât piese… scrise de evrei. Invers, legea le interzicea etnicilor români să lucreze în acel teatru. Adio personal tehnic și orice legătură practică cu lumea de afară.
Zbirul legionar Gyr care a girat masiva epurare teatrală la nivelul României Mari știa bine ce drame fără nume stârnește: era fiu de actori și copilărise într-un teatru. A-l victimiza azi e o minciună și a prezenta ghetoul lui teatral ca pe un fapt pozitiv e ca și cum ai lăuda că în lagăre existau orchestre simfonice, ba chiar se mai organizau și reprezentații teatrale.
In schimb, fasciștii italieni care și-au botezat clubul Casa Pound nu se pitesc în spatele estetismului liricii lui Pound. Versurile pe care ei le recită la seratele lor sînt frumoase; omul Pound din spatele lor însă nu. La întrebarea pusă de un reporter fals inocent (presupunând că acesta ar scăpa nebătut) de ce au ales Pound și nu, să zicem Pasolini, și el un poet de geniu, neofasciștii ar pufni amuzați sau indignați: doar ei nu sînt stângiști homo și atei, cum ar rezulta din eticheta Pasolini.
Pound este dreapta, Pasolini – stânga. In lumea reală arta nu e inocentă.
Frunză verde ca pelinul (cântec oltenesc)
De Radu Gyr
Satul Cochirleanca, judetul Buzau… Satul meu natal. Unul din cele mai sinistre locuri de pe planeta. Niciun relief pe sute de kilometri, pina la “apa mortilor”… Vin prost, tarani banuitori, biserica cu acoperis de tabla.
Iarna asta, cineva imi face cadou de Craciun si Anul Nou o mica arhiva legionara… “Ia-le tu. E de la nenea X, ala cu picior de lemn, care avea un copil pitic… un pitic rau, de altfel, curvar si dusmanos… tac’su era legionar… ca tot satul, inainte sa devina toti comunisti…”
Am primit: carnete de membri si de cotizatii, cantece si legaminte, jurnalul unui sef de cuib…
Adnotarile din caiete sint zilnice si tulburatoare, datate scrupulos si ținute fara abateri:
“Astazi imi propun sa fiu disciplinat pentru țară si Capitan”…
“Atacurile de vrajmasie impotriva tarii si Capitanului trebuiesc inregistrate, cu numele persoanelor si adreselee lor…”
“Promit sa nu mai beau fara masura…”
Ma uit la oameni, toți votanți PSD in masă, dupa ce au fost toți comuniști, iar mai inainte legionari, iar mai inainte…
De-acolo vin eu…
Tutea, “bătrânul habotnic cu verbul dezlânat” :
Si despre scarbosul de Vintila Horia :
Și despre proclamarea Statului Legionar “prin grația lui Dumnezeu și voința națională”, cu documentul semnat de regele Mihai și Antonescu:
23 Responses to Din nou despre Radu Gyr si obscenitatea poeziei patriotice…
Am sa las asta aici. Comentariile copiilor sunt de vis.
copiii aia ar trebui sa-l gaseasca pe Bakunin.
Ar fi interesantă realizarea unei arhive digitale cu acele materiale.
TRAIASCA LEGIUNEA SI CAPITANUL IN VECI AMIN !
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
Scoasa din context si ignorand cine a scris-o, “Ridica-te, Gheorghe!” e totusi o poezie de protest decenta. Negi si asta?
Nu mă interesează “poezia decentă”, ci doar Logosul exaltat. Cu decență nu se face artă.
…de exemplu, logosul exaltat al lui Cioran, căzut în extaz după ” exaltarea vitalității și cultul iraționalului propagat de hitlerism” 🙂 . Filosoful anihilat temporar de activistul pasiv înflăcărat din Cioran (căci activismul angajant nu i se potrivea, din fericire!).
Noroc că a rămas fidel penelului și a plecat în Franța la timp, ca să nu devină și el simbol ”decent” al ”rezistenței prin cultură” sau chiar mai rău … Hmmm… mi-e teamă să mă gândesc ce s-ar fi ales de el dacă ar fi emigrat în Germania, să îngroașe rândurile tinerilor naziști (a fost acolo cu o bursă, temporar).
Nu demitizez Cioran-ul, dar cred că istoria e unul dintre cele mai mișcătoare teritorii.
Nici nu-l sanctific pe Gyr. Încă îl rumeg, pe la jumătatea intervalului dintre torționar și martir.
erată gramaticală: ”exaltarea vitalității și cultul iraționalului propagatE de hitlerism”
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/12/09/din-nou-despre-radu-gyr-si-obscenitatea-poeziei-patrio… […]
pacat ca n a putut si radu gyr sa scrie cacaturi cu duhoare de roscata amara in inchisoare sau sa fuga din tara.probabil ar fi fost mult mai respectat nu i asa domnu Alexe?
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/12/09/din-nou-despre-radu-gyr-si-obscenitatea-poeziei-patrio… […]
patriotismul de pe urmă http://hemerai.blogspot.com/2014/12/patriotismul-de-pe-urma.html
Eram pe la munte, prin anii 80. Sat în creierii munților, căcătoarea din trei scânduri strâmbe avea vedea spre trei lanțuri de munți diferite. Întind mâna machinalicește să iau o foaie din cui și văd că gazda pusese broșură nouă: nu știu ce cărticică legionară, instrucțiuni de belit liftele care sug sângele neamului, ceva, acolo.
Ha, ha, ha! Vreau sa mai comentez ceva, ca am redescoperit articolul asta de Arici Pogonici si am ras din nou. Cum, domnu’ Alexe, actorii evrei au fost persecutati prin arta? Au fost pusi cu spatele la cortina? Ha, ha, ha! Si asa de rau le-a fost in “ghetto”-ul artistic ca au pastrat teatrul pana azi! Ha, ha, ha!!!
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/12/09/din-nou-despre-radu-gyr-si-obscenitatea-poeziei-patrio… […]
Cate capete,atatea pareri.Mortii nu le aud.
Taica-meu, trecut prin inchisorile de la Pitesti, Gherla si Aiud, ispasind 5 ani, 60 de luni, 2 luni pentru fiecare cuvant scris pe 2 etichete scolare in 1955, impotriva cacatilor de comunisti evrei, a avut de a face / impartit amarul cu Nichifor Crainic, Radu Gyr, Coposu, Diaconescu si cu alti evrei, oameni minunati, culegatori de folclor care nu se pusesera bine cu ailalti evrei rusi si basarabeni, veniti pe turela tancului sovitic. Am downloadat fisa lui de arestare si peregrinarea prin iadul inchisorilor comuniste, multumita initiativelor create de beizadelele lucratorilor de partid cu nume neaose romanesti de-al doilea (Tismenitchi – Tismaneanu).
Cu putin inainte de a pasi in lumea cealalta, taica-meu a impartasit putin din experientele dezumanizante din tineretea lui, amintindu-si de Radu Gyr si Nichifor Craininc, care, innebuniti de foame, inventau tot felul de acuzatii impotriva altor detinuti, pentru un blid de ciorba in plus. Ii injura cu pofta si pasiune, gandindu-se ca firul vietii lui ar fi fost mai lung cu cativa ani putand sa isi vada nepotii crescand mandri si drepti ca bradul, liberi sa spuna ceea ce gandesc, daca nu ar fi fost pentru chinul nedrept la care au contribuit si gamanii astia.
In fiecare an ma intalnesc cu Gabi Ghinoiu, fost Goldberg, al carui tata a impartit cu taica-meu celula din Aiud, si le cinstim memoria. Si daca ii injuram cu sete pe Bruckner, Tismenitchi, Pantiusa si le uram sa aiba in iad o furca inrosita prin cur sa le iasa prin urechi nu suntem anti-semiti, si daca ii injuram pe astia din noua dreapta cu aceeasi sete ca sunt tampiti si usor retardati mental, nu suntem anti-romani. Se intampla ca la unii oameni coeficientul de jigodenie si negreala in suflet sa fie mai mare decat la altii, indiferent de capacitatea intelectuala si locul nasterii.
Tare mult as vrea ca fiecare cetatean sa fie inarmat, fie si numai pentru intimidare.
ce jeg de articol ! sa-ti fie rusine, iuda !
Bre nea Alexa, daca ai putea macar sa gandesti cand iti putrezeste hoitul dintr-o vina reala sau nu, viu fiind inca, daca ai putea scrie versuri in gand pe care sa le recite mii de oameni dupa zeci de ani, daca ai inspira pe cineva la bine cu atitudinea ta, daca ai avea echilibrul si onestitatea sa recunosti si valoarea, atunci ai fi om. Pana atunci doar bazai prin aerul ce inca mai duhneste si astazi la 30 de ani de la asa zisa schimbare de regim. Unde aterizezi stim cu totii…
DOMNULE DAN ALEXE, NU SUNTEȚI DECÂT UN PIGMEU AMĂRÂT ! CÂT AȚI PRIMIT, SAU A FOST UN ORDIN ??!!
Revin : îmi pun întrebarea care a fost motivul conceperii acestui articol ? Acest om (Radu Gyr), a făcut 15 ani de pușcărie comunistă pentru o vină imaginară. Și dacă a fost vinovat și-a executat pedeapsa. Mai mult în 1964 toți deținuții politici au fost amnistiați (numai pentru dv.: a amnistia = înlăturarea răspunderii penale = înlăturarea vinei = anularea acuzației = scoaterea unui delict de sub sancțiunea legii). Atunci de unde atâta ură, de unde atâta mârșăvie, din partea dumneavoastră domnule Dan Alexe ??!! Concluzie : ați primit o dispoziție !! În final mențin epitetul de pigmeu (om mic sufletește = insignifiant), la care adaug termenii de slugă și nimeni .
Patriotismul a devenit un pacat de moarte intr-o lume in care imperiile se cladesc acum cu bani, nu cu sabia. Fereasca Dumnazeu sa-ti iubesti tara, te pedepseste UE asa cum te pedepsea URSS inainte. Astazi rareori cu inchisoarea, pedeapsa considerata demodata, dar cu concedierea, atacarea pe internet, hulirea, distrugerea ca fiinta umana. Comunistii contemporani, “progresistii” si “liberi schimbistii” lui Catavencu te elimina acum nu fizic, ci sufleteste.