Interstellar

De: Christopher Nolan
Cu: Matthew McConaughey, Anne Hathaway, Jessica Chastain, Matt Damon, Michael Caine

Odiseea Spațiului combinată cu Tinerețe fără Bătrânețe. Un grup de umani părăsesc pământul in căutarea unei noi planete de colonizat, Terra devenind rapid de nelocuit iar specia umană pe cale de dispariție. Timpul presează, in vreme ce nava spațială deviază spre sursele vieții si ale universului. Pentru asta, personajele traversează găuri negre, ba chiar si acele “găuri de viermi”, pasarele in continuumul spațiu-timp.

S-a tot spus cum Interstellar se situează in mod deschis in moștenirea lui Kubrick, cu Odiseea Spațiului. In realitate, ii datorează mai mult decat se spune, de la partea vizuală, cu costumele anacronice si roboti inteligenti, cu simtul umorului, care amintesc de sinistrul HAL 9000, până la călătoria simfonică și cromatică finală spre sursele Totului.

Pentru a rezolva enigma, in periplul lor sideral, personajele caută in permanență o falie in spațiu-timp, de aici lecții repetate despre relativitate, gravitație și găuri negre, fără de care nu ar fi mare lucru de înțeles, dar care si explică de ce filmul are aproape trei ore.

Vizual, filmul e somptuos, chiar dacă devine pe alocuri un talcioc SF. Nolan nu a vrut să-l facă in 3D si e turnat direct in peliculă, 35 mm. Asta in condițiile in care toată lumea e obsedată azi de video HD, iar sălile de cinema se echipează peste tot cu proiectoare digitale.

Spre deosebire de sobrul, ba chiar aridul Gravity, care nu punea nici o problemă metafizică si care, fără ochelarii 3D, rămâne doar o lungă cădere in spațiu cu găuri logice in scenariu, Interstellar starneste serioase chestionări filozofice: absurditatea spatiului, esența timpului, Pascal, chestionarea eternă dacă nu cumva tot universul e un atom intrat in compoziția unei particule dintr-un alt univers si asa la infinit, fără noimă, punându-se intrebarea scopului vieții si a absurdității de a căuta sa salvezi viața de pe o planetă anume, umilă particulă din vârtejuri care se înghit unul pe altul.

Christopher Nolan nu e însă Kubrick. Interstellar rămâne un film pentru adolescenți. Desi scenariul are cateva întorsături neașteptate, demonstrația rămâne greoaie, iar periplul final al astronautului prin toate dimensiunile colorate pentru a se regăsi într-o bibliotecă e un clin d’oeil prea apăsat spre finalul lui Kubrick, alături de multe altele.

Actorii sint minunați, inclusiv Jessica Chastain, cea din Zero Dark Thirty. Lungimea obositoare e însă marele neajuns al filmului, care altminteri are meritul de a reînnoda cu tradiția marii epopei SF.

Scenariul i-a fost propus mai întâi lui Spielberg. E mai bine că a ajuns la Nolan. Spielberg ar fi pompat prea mult optimism in el, deși și așa Nolan ne chinuie spre final cu regăsiri si nepoți, un final nejustificat de întins, de ai impresia că începe alt film, unul în care, cum ni se tot repetă în prima parte, când trebuie să învățăm despre relativitate si viteza luminii, un minut acolo echivalează cu 7 ani pe pământ.

Cf. Câte un film recent cu fiecare din principalii actori:

http://cabalinkabul.com/2013/01/30/zero-dark-thirty-un-thriller-feminist/

Cf. despre un plagiat al lui Hobana, care a furat de la Asimov o nuvelă bazată pe o situație devenita intre timp un clișeu in SF.

Plagiatorul Ion Hobana – un hoț leneș… sau despre SF-ul românesc și un furt din Isaac Asimov…

și:

Gravity (no rainbow, dar coapsele lui Sandra Bullock, iar George Clooney moare rîzînd)…

http://cabalinkabul.com/2013/11/09/gravity-no-rainbow-dar-coapsele-lui-sandra-bullock-iar-george-clooney-moare-rizind/