Cu Zviad Gamsahurdia, președintele protocronist al Georgiei…

—

La georgieni, protocronismul e simplu: înainte de venirea indo-europenilor, acum un număr de mii de ani nedeterminat, întreg bazinul Mării Mediterane era populat de georgieni (kartvelieni).

Asta este o credință generală în Georgia, luată drept adevăr științific, dovada în toate mințile fiind aceea că limba bască, din munții Pirinei, e înrudită cu limba lor georgiană (gruzină) din munții Caucaz.

Limba bască NU este însă înrudită cu georgiana, însă respectiva legendă neștiințifică e atât de răspândită, încăt trebuie repetat: limba bască NU este înrudită cu georgiana.

Nedescifrata limbă etruscă (revendicată și de dacopați) este de asemenea dată ca fiind înrudită cu georgiana, care în mod supărător mai e spusă a fi soră și cu sumeriana. Ca și la dacopați, nu sunt acceptate obiecțiile logice, cum ar fi aceea că o limbă (să spunem georgiana) nu poate fi simultan înrudită cu mai multe limbi care n-au nimic în comun (basca, etrusca, sumeriana).

Dat fiind că ei (georgienii, i.e. kartvelienii) populau întregul bazin mediteraeean, este evident că ei erau troienii, iar distrugerea Ilionului de către greci este dată ca reprezentând conflictul etern dintre indo-europeni și mediteraneeni (kartvelieni). Troienii fiind georgieni, așadar, troianul Enea care a scăpat de acolo a traversat marea pentru a fonda Roma, care este așadar o ctitorie georgiană. Dacopații care spun că troienii erau traci (deci daci) și că Enea dacul și-a dus limba proto-latină până în Italia vor fi mâhniți să afle că locul e ocupat și că Roma a fost de fapt fondată de gruzini.

Gruzinii se mai disting prin aceea că au avut un președinte protocronist: Zviad Gamsahurdia, cel răsturnat de Șevardnadze și fugit la ceceni. De la Gamsahurdia am dementa lui carte Misiunea spirituală a Georgiei (Sakartvelos sulieri missia, Tbilisi 1991). Gamsahurdia era mingrel (tot un fel de kartvelieni), din Mingrelia, pe litoralul Mării Negre, acolo unde au aruncat ancora argonauții veniți după lâna de aur și de unde se vede piscul pe care a fost înlănțuit Prometeu. Din cartea lui Gamsahurdia am aflat că acea lână de aur avea să devină milenii mai târziu Graalul cavalerilor Mesei Rotunde, și că întreaga cavalerie occidentală își trage rădăcinile din cea georgiană, așa cum a fost cântată de Rustaveli în epopeea Viteazul cu blană de leopard (Vephis tqaosani), scrisă în vremea reginei Tamara, cea pe care poporul o numea cu respect “regele Tamara”.

Pentru Gamsahurdia, întreaga mistică creștină își are rădăcinile în Georgia, iar în cartea lui el expune în detaliu simbolica arhitecturală și soteriologică a catedralei Svetițhoveli din Mțheta, unde e îngropată mantaua lui Iisus. Ciclul legendelor Graalului e explicat de el ca avându-și rădăcinile în cercul de savanți ai Georgiei medievale cunoscuți sub numele de Academia din Gelati… însă filiația e normală, dat fiind că Graalul nu era altceva decât Lâna de Aur a argonauților.

La fel, întreaga mitologie greacă este explicată prin limba georgiană și prin vechea religie politeistă a gruzinilor… sărim detaliile “demonstrațiilor” filologice, similare cu cela ale lui Densușianu, care căuta să explice numele zeilor greci prin proto-română, sau pelasgo-sumeriană. Densușianu ar avea un potrivnic de seamă în Gamsahurdia, pentru care atât pelasgii cât și sumerienii erau georgieni.

Refugiat în Cecenia, acolo unde l-am cunoscut, Gamsahurdia a trebuit probabil să-și diminueze permanent ardoare și mândria, întrucât savanții ceceni l-au pus repede la punct explicându-i că sumerienii sunt strămoșii lor.

Despre barocul protocronism cecen în episodul următor…

Cf. și

Demența protocronică la alții (3): protocronismul albanez…

http://cabalinkabul.com/2014/10/11/dementa-protocronica-la-altii-3-protocronismul-albanez/