Mama, în pragul casei de deportați basarabeni în care și-a trăit adolescența…
—
Toată copilăria am știut că familia mea venea din Basarabia. Bunica și cele două fiice ale ei — mama și mătușa — precum și alte încrengături ale familiei, fuseseră expulzate din Basarabia imediat după război… Sau putuseră să fugă în România când au venit comuniștii (bunicul, dus si mort în Siberia, fusese militar în armata română), fără să se gândească că aceștia aveau să ajungă la putere și la București.
Știam vag că și în România au fost deportați intern de mai multe ori. De-a lungul anilor 1950, de câte ori își întemeiau o gospodărie undeva, ei și alți basarabeni erau duși cu forța în altă parte, în Banat, în Vrancea, și în cele din urmă în câmpia Bărăganului. Acolo, în Bărăgan, copilăria mi-a fost dominată de figura impozantă a bunicii Raisa – “Mama Raia”.
Mama Raia avea un fel de a vorbi care-i forța până și pe bărbații din familie să tacă și s-o asculte cu respect. Folosea cuvinte ciudate, aduse de ea de la Orhei: spunea “primu raz“, de pildă, când voia să zică “prima oară“… Vecina (tot basarabeancă) era “târfa așeea“, iar când ne dădea să mâncăm ne îndemna sever: “luați și crăpați”.
Când vedea o femeie boită cu ruj spunea:
Dinainti buzili rujati –
Dinapoi călcâili crăpati.
Ura comuniștii, așa că nu m-am mirat când am aflat că votează cu Vadim și România Mare. Mai toți vecinii ei basarabeni din Slobozia, Ialomița, votau la fel, explicând că-i singurul partid care apără ideea de-a fi român.
Recent, om ajuns la jumătatea vieții, am îndrăznit s-o întreb primul raz pe Mama Raia despre neamul nostru, despre părinții ei îngropați la Orhei. După ce mi-a scos o lungă tiradă de cum se pierde sămânța românească și cum toți politicienii la putere de la București sunt comuniști, mi-a spus că tatăl ei era un grec din Cernăuți, iar mama ei – poloneză…
Cu gura căscată, nu m-am putut abține și am întrebat mașinal: “Mama Raia… dar voi ce vorbeați acasă”?
M-a privit de parcă scosesem o stupizenie fără nume și mi-a zis: “păi… rusăște”.
… și a continuat să voteze România Mare.
—
11 Responses to O parabolă basarabeană…
Hopaaa… Asta seamănă cu biografia unui viitor fost premier… Aia romanţată, fireşte!
Seamana cu povestea bunicilor mei, tot basarabeni, tot refugiati, tot in baragan. Romani patrioti desi rusi-bulgari la origine. E vorba de familia dvs?
[…] O parabolă basarabeană. Bonus. […]
Seamănă și cu povestea (stră)bunicilor mei: bărbat austriac căsătorit cu femeie poloneză (pe linie maternă), apoi basarabean descins din Serbia, poreclit Grecul) căsătorit cu femeie basarabeancă la Orhei. (pe linie paternă). Cât de amuzante mi se par teoriile despre românii 100%… De fapt, la intersecția imperiilor nici nu puteau fi românii altfel decât proveniți dintr-un imens creuzet etnic
Pai acu’ inteleg de ce Dan tot suduieste la dacopati.:)
Pe mine tot timpul m-o şocat să vad un asemenea patriotism la corcituri. La corcitură subscriu şi eu ca mai toţi românii, dar iată că patriotismul îmi rămâne un concept străin. Mult mai aproape mă simt de dreptul la identitate lingvistică şi culturală decât la patriotism. Probabil că ăsta e un drum mai sigur spre reîntregire.
[…] O parabolă basarabeană… […]
Domnule Dan Alexe, am si eu o Mama Raia- bunica mea Raissa, tot din Basarabia, cu singe 100% amestec slav, cu suflet 100% romanesc. Are 93 de ani, din pacate nu mai stie exact unde se afla si cine suntem noi, cei din jurul ei, dar ne povesteste in detaliu copilaria si tineretea, razboiul, foametea, refugiul. Din fericire nu a votat niciodata cu Vadim sau Romania Mare, in rest se potriveste perfect descrierii. M-a impresionant coincidenta.
Extraordinar câte poveşti asemănătoare ! Bunicul meu era polonez din Hotin (catolic) şi bunca ucrineancă, ştiau ruseşte pentru că au făcut şcoala la ruşi (înainte de 1918) , dar după 1944 s-au refugiat pe Bărăgan Poate şi pentru că au observat diferenţa dintre ruşii albi şi ruşii roşii în anul de ocupaţie. Pentru Thebrunchtimestory- Cum aţi face să o înregistraţi pe bunica Raisa cu ce ştie din trecut, repede, repede. Dacă vreţi vă trimit un chestionar, dar nu cred că mai răspunde la întrebări, spune numai ce vrea, dar şi asta reprezintă ceva.
[…] O parabolă basarabeană… […]
[…] trecute, slujba de priveghi pentru mama în biserica aceea din Buzău a curs foarte frumos și neteatral, popii oficiind netulburați, […]