312541_266210110079501_148998349_n

Mama, în pragul casei de deportați basarabeni în care și-a trăit adolescența…

—

Toată copilăria am știut că familia mea venea din Basarabia. Bunica și cele două fiice ale ei — mama și mătușa — precum și alte încrengături ale familiei, fuseseră expulzate din Basarabia imediat după război… Sau putuseră să fugă în România când au venit comuniștii (bunicul, dus si mort în Siberia, fusese militar în armata română), fără să se gândească că aceștia aveau să ajungă la putere și la București.

Știam vag că și în România au fost deportați intern de mai multe ori. De-a lungul anilor 1950, de câte ori își întemeiau o gospodărie undeva, ei și alți basarabeni erau duși cu forța în altă parte, în Banat, în Vrancea, și în cele din urmă în câmpia Bărăganului. Acolo, în Bărăgan, copilăria mi-a fost dominată de figura impozantă a bunicii Raisa – “Mama Raia”.

Mama Raia avea un fel de a vorbi care-i forța până și pe bărbații din familie să tacă și s-o asculte cu respect. Folosea cuvinte ciudate, aduse de ea de la Orhei: spunea “primu raz“, de pildă, când voia să zică “prima oară“… Vecina (tot basarabeancă) era “târfa așeea“, iar când ne dădea să mâncăm ne îndemna sever: “luați și crăpați”.

Când vedea o femeie boită cu ruj spunea:

Dinainti buzili rujati –

Dinapoi călcâili crăpati.

Ura comuniștii, așa că nu m-am mirat când am aflat că votează cu Vadim și România Mare. Mai toți vecinii ei basarabeni din Slobozia, Ialomița, votau la fel, explicând că-i singurul partid care apără ideea de-a fi român.

Recent, om ajuns la jumătatea vieții, am îndrăznit s-o întreb primul raz pe Mama Raia despre neamul nostru, despre părinții ei îngropați la Orhei. După ce mi-a scos o lungă tiradă de cum se pierde sămânța românească și cum toți politicienii la putere de la București sunt comuniști, mi-a spus că tatăl ei era un grec din Cernăuți, iar mama ei – poloneză…

Cu gura căscată, nu m-am putut abține și am întrebat mașinal: “Mama Raia… dar voi ce vorbeați acasă”?

M-a privit de parcă scosesem o stupizenie fără nume și mi-a zis: “păi… rusăște”.

… și a continuat să voteze România Mare.

—