Guardians of the Galaxy (2014)

De: James Gunn

Cu: Chris Pratt, Zoe Saldana (tot cam albastră-verde și ucigătoare, ca și în Avatar), Benicio Del Toro

Există un joc cu clișeele care atinge nivelul artei… căci arta nu e altceva decât dozarea surprinzătoare a unor elemente preexistente. Aici, in Gardienii Galaxiei din franciza Marvel, se combină tot ceea ce înseamnă space opera.

Nici nu trebuie spus despre ce e vorba, doar elemente înșirate la întâmplare: pirați cosmici, războaie intre imperii, forțe oculte, eroi cu moralitate îndoielnică si păcate galactice de ispășit, monștri si arătări cu seducție letală, baruri cosmice si planete-cazino. Umor cinic in permanență, inclusiv autoironie.

Ceea ce e plăcut și învăluitor e felul in care filmul recreează atmosfera fantasy a anilor ’80: nu doar că filmul începe în 1988, dar eroul, 26 de ani mai târziu (adică azi) ascultă doar muzica anilor 1980 si umblă prin galaxie cu un walkman cu casete în bandulieră (pentru cine mai știe ce era un walkman). Totul e vizual cheap: hainele, navele spațiale, armele si efectele, ca intr-o duioasă parodie a Războiului Stelelor.

Abia asa avem cheia filmului: ea e cea pe care ne-o furnizează povestioara lui Borges Pierre Ménard, autorul lui Don Quijote. La Borges, personajul vrea să scrie Don Quijote si pentru asta se documentează monstruos de meticulos si învață spaniola veche si toate ticurile epocii lui Cervantes si în cele din urma se apuca să scrie Don Quijote.

Astfel, acolo unde Cervantes scrisese: “adevărul, a cărui mama e istoria, rivalul timpului, paznicul faptelor, sfatuitorul viitorului”, Pierre Ménard scrie: “adevărul, a cărui mama e istoria, rivalul timpului, paznicul faptelor, sfatuitorul viitorului”…

Pare acelasi text, iar Quijote al lui Pierre Ménard este, la prima vedere identic cu cel al lui Cervantes… doar că acolo unde Cervantes nu facea decat sa depene o poveste ingenioasă in limba timpului lui, Pierre Menard reușise efortul suprauman, genial, de a recrea o întreagă paradigmă istorico-culturală, cu infinite aluzii si conexiuni subterane.

Borges vede în asta o pastișă nihilistă mult mai complexă și creativă decât originalul. Asta face si Guardians of the Galaxy, pastișând Războiul Stelelor si toată atmosfera anilor 1980… si tare plăcut o face.

Despre alte filme recente din franciza Marvel:

X-Men: Days of Future Past… despre morală în SF

http://cabalinkabul.com/2014/06/22/x-men-days-of-future-past-despre-morala-in-sf/

Captain America (2014) – NSA și ideologia supravegherii totale…

http://cabalinkabul.com/2014/04/14/captain-america-2014-nsa-si-ideologia-supravegherii-totale/

Spiderman 2014 – I Sing the Body Electric…

http://cabalinkabul.com/2014/04/26/spiderman-i-sing-the-body-electric/