Se pare că poporul “rus” (am pus între ghilimele pentru că așa s-a numit mai întâi țara, Русь, Rus‘, pe cand Россия —Rusia— a venit ulterior) a ignorat întotdeauna acea înțelepciune formulată succint în Scarface : “never get high on your own supply”.

“Când vin rușii în Hazaria cu mărfuri din ținuturile lor, toată lumea e uimită de înfățișarea lor, de trupurile zvelte și pielea lor albă, acoperită cu desene drăcești, intrate în țesătura corpului și închipuind păsări de pradă, fiare și idoli păgânești. Aduc vin, carne, miere, blănuri și fete. Idolul lor portativ e Velesu, stăpânul negustoriei și al vitelor. Se roagă:

— Oh, Doamne Velesu, am adus cu mine atâtea și atâtea fete de vânzare, atâta vin și miere. Trimite-mi, stăpâne, mușterii cu mulți dinari și țechini care să cumpere totul de la mine, la prețul pe care îl cer, oricât de mare.

Apoi ridică niște colibe din crengi pe malul râului și șed acolo cu fetele lor de vânzare, așteptând mușteriii.

Dar nu trece mult timp și unul din ruși, fără a aștepta să-și vândă fata adusă în acest scop începe să se împerecheze cu ea, iar tovarășul lui, privind și văzând împerecherea e cuprins la rândul lui de pofta de a copula. Deseori, un grup întreg de neguțători ruși copulează cu șeptelul lor și își beau vinul adus pentru vânzare, iar dacă vreun mușteriu îi importunează pentru a cumpăra ei îl gonesc cu cuvinte de ocară pe graiul lor.”

(Ahmed ibn Fadlan, cca 922, primul ambassador al Califului către “Țara Русь” )