Image

Pakistan, 1994. Acest poet sufi îmi oferea inima pentru un kebab… dar eram vegetarian atunci.

—

Puține lucruri sunt mai iritatnte decât sufismul de salon cunoscut în occident. Oameni în toată firea, îi vezi deodată cum dau ochii peste cap: — aaah, Rumi ! Oooh, Omar Khayyam !
.
In realitate, versurile de acolo sunt la fel de fade si repetitive ca cele de la manele (sau blues, sau rebetika, sau fado etc.). Exaltarea e un efort de voință al ascultătorului.
.

Vi s-ar părea original ca persoana pe care o lepădați să încerce să vă rețină scriindu-vă poezii în care își compară inima mustind de durere cu o chiftea sau un cârnat pe grătar? Inima pe un barbecue? Probabil că nu, însă asta e una din cele mai banale metafore – pitite și modificate de politețea manierată a traducătorilor occidentali – pe care o găsim în poezia sufi pentru a descrie inima rănită de amor. Da, în acea poezie sufi care îi face pe esteții occidentali să-și arate extatic albul ochilor inima celui care suferă din amor e văzută ca o bucată de kebab (chebap).

Multe sunt aceste metafore grotești care, dacă ar fi traduse literalmente, sau dacă ar fi citite în original fără extaz forțat, ar transforma poezia sufi în entertainment comic. Din fericire, în afara experților în “orientalism”, poezia sufi în occident a fost și este citită doar prin filtrul pudic al unor traducători deseori mult prea isteți.

Mai toată poezia sufi e scrisă în persană (farsi), limba poeților iranieni Omar Khayyam, Sa’adi, Hafiz and Nizami (și alții, și alții). Limba persană, iraniană, și prestigiul literaturii ei au stimulat imitații de poezie sufi în toate limbile influențate de Iran: în turcă, puștu, kurdă, urdu. În arabă însă nu există poezie sufi demnă de menționat.

Poeții sufi aveau la dispoziție un enorm stoc de formule gata făcute, cărămiduțe de sens metaforic pe care poetul le combina cum voia, într-un soi de Lego poetic imediat accesibil și inteligibil  auditoriului. In sine, figurile acelea retorice nu au nimic interesant: nesfârșite văicăreli în care figurează sistematic trandafirul (gul) și privighetoarea (bulbul) și kebabul.

Exact ca în poezia echivalentă din occidentul medieval, am putea spune, poezia trubadurilor, dar analogia e înșelătoare. La trubaduri asemenea formule erau doar zorzoane care foarte adesea ascundeau o autentică experimentare poetică și cercetare lingvistică, pe când în poezia mistico-erotică persană (sau puștu etc.) e vorba în general de lanțuri de liniștitoare locuri comune, iar asta e valabil și pentru mult-prețuita poezie a lui Rumi, sau catrenele lui Omar Khayyam.

Inima ca un kebab

Așa se face că inima iubitului trădat e foarte adesea numită simplu: “ kebab”… Kebabul, ca și poezia sufi, ne vine tot din Persia. Pentru majoritatea locuitorilor din Iran, Afganistan și Asia Centrală kebabul este și astăzi mâncarea prin excelență. E însoțit de pilaf ca garnitură, dar n-am întâlnit nicăieri o glorificare poetică a pilafului. Inima poetului este o bucată de carne tăiată, sfâșiată și friptă sfârâind, lucru pe care demnii traducători occidentali ni l-au ascuns sistematic, ca niște mironosițe literare.

Astfel, poetul puștu Abd-ur Rahman, care se descrie ca suferind de o insuportabilă ardere la inimă, ignorată de cei din jur:

.

زمانئ د رحمان زره دئ کباب کرئ

له احوال ءئ څوک نه دئ خبر دار

.

Traducerea literală (din puștu) este:

”Cu timpul, inima lui Rahman a devenit un kebab,

Nimeni nu are habar ce hal de durere-i acolo.“

.

(Habar si hal apar în original.) Aaah, dar Major H. G. Raverty a tradus asta :

”Cruel fate hath scorched the heart of Rahman;

Of its state no one hath any conception.“

.

“Scorched heart” a părut mai nobil decât că “a devenit un kebab”. Durerea lepădatului sună demn in engleză, însă Rahman nu voia de fapt să spună altceva decat ”kebab“; inima lui e o bucată de carne înfiptă pe o tijă sau sfârâind pe grătar. Faptul că atâtea spirite elevate erau obsedate de kebab i-a tulburat in mod limpede pe traducători, care au căutat să înnobileze kebabul chiar și acolo kebab nu însemna altceva decat… kebab. Astfel, marele erudit Reynold Nicholson, în versiunea lui a culegerii Divan-i-Shams-i-Tabriz a lui Rumi traduce astfel (din persană) platitudinile dintr-a VIII-a stanza:

.

مرد خدا مست بود بئ شراب

مرد خدا سبر بود بئ کباب

.

”The man of God is drunken without wine;

The man of God is full without meat“,

.

Cand de fapt al doilea vers înseamnă simplu :

”Omul lui Dumnezeu e fericit și fără kebab.“

(Lăsăm deoparte gustul poetic îndoielnic al lui Rumi care face să rimeze ”sharab“ -vin- cu ”kebab“. )

.

Vedem astfel că până și atunci cand ”kebab“ înseamnă doar ”kebab“, distinșii traducători occidentali l-au înlocuit prin ”bunătăți“, sau ”viands“, sau orice altceva care ar suna mai elevat și mai spiritual-filosofic.

Darling, cum dorești să-ți dau kebabul? Well done? A point? Rare? Saignant?

——————————-

Cf. și:

Ibricul mahmurului Omar Khayyam (cu o coda despre poezia sufi la moldoveni)

http://cabalinkabul.com/2013/03/12/ibricul-mahmurului-omar-khayyam-cu-o-coda-despre-poezia-sufi-la-moldoveni/

Sfânt și profet cămătar într-o nuvelă egipteană de netradus : o nouă privire spre Hagi Tudose…

https://cabalinkabul.com/2013/12/07/sfant-si-profet-camatar-intr-o-nuvela-egipteana-de-netradus-o-noua-privire-spre-hagi-tudose/