Image

Frumoasa din Pădurea Adormită, scria Georges Bataille intr-un mic text astăzi uitat, e un scenariu irational… Daca am lua-o coerent, chiar si dupa logica interna a poveștii, semi-cadavrul printesei întins acolo vreme de o sută de ani de zile, pînă vine salvatorul sa o pupe pe buze, ar trebui sa fie de fapt o masă inertă și oribilă acoperită de praf și pînze de păianjen…

De ce naratorul si intelepciunea populară nu au ținut cont de faptul ca pe frumoasa aia se va acumula multă mizerie arheologică de nepupat?

Ei bine, pentru ca Frumoasa din Pădurea Adormită nu e altceva decât o parabolă a iubirii pierdute. Povestitorii succesivi (Charles Perrault si fraţii Grimm n-au facut decât sa prelucreze mituri populare) au adăugat pături inutile de narațiune, fără să vadă că e vorba în mit doar de regretul etern pentru femeia pierdută, in mod ideal moartă, si gata sa fie inviată de tine printr-un pupat salutar cand dai din nou peste ea…

Image

… doar ca povestitorii nu s-au mai gândit la acumularea de straturi geologice de mizerie si pânze de păianjen de pe stârvul ei inert. Ca doar de-aia e poveste, sa te facă sa visezi aiurea…

Maleficent, produs de Disney, cu Angelina Jolie, evită extrem de abil neajunsul narativ al mizeriei și se focalizează extradiegetic pe destinul zânei rele (Maleficent = Angelina Jolie).

Se evită nu doar detaliul mizeriei inevitabile de pe adormită, dar ni se oferă și o privire spre ce se intamplă după pupatul salvator… căci bine-bine, sărutul ăla o trezește, dar ce se intamplă după aia? s-au intrebat generații de copii frustrați…

Ei bine, filmul produs de studiourile Disney încurajează cele mai rele bănuieli. Sugerează amor lesbic, o face pe Zâna cea rea să fie de fapt o bună trădată, din burta ei sterilă nemaiputând ieși decât răutate, iar mesajul filmului e repetat pe toate tonurile: “There is no true love”… altfel decat intre persoane de același sex.

Filmul e spectaculos, efectele fiind desenate de ăia care s-au ocupat de ele și in Avatar, ochelarii ăia 3D cu care arăți stupid in întuneric se justifică perfect, de-ar fi doar pentru primul sfert de oră al filmului, iar Angelina Jolie e perfectă în rolul Maleficei trădate.

Familiile creștine nu trebuie să meargă la acest film, unde se sugerează fiori nefirești și pupături intre femei nemodeste. E ca și cum ăia de la Disney ar citi de fapt seara nu Biblia, ci cărțile escrocului, manipulatorului și violentului psihanalist scăpat de la Dachau, Bruno Bettelheim. Ăla care in Psihanaliza basmului (The Uses of Enchantment, 1976) interpreta toate poveștile lui Perrault și ale fraților Grimm prin prismă psihanalitică.

Sigur că respectivele basme se pretează la psihanaliză, să nu uităm că Peau d’Âne e istoria unui incest neîmplinit, iar în varianta inițială a Frumoasei din pădurea adormită, indulcită de Perrault, prințul viola (semi-)cadavrul respirând al prințesei, care mai și năștea, așa, pe jumătate moartă…

La Bettelheim, faptul că prințesa adoarme după ce se înțeapă la deget și ii curge sânge simboliza angoasa menstruației… In Maleficent produs de Disney menstruația e inutilă, pentru că prințesa va rămâne improductivă, dat fiind că ea pleacă cu altă femeie.

La fel, e o lovitură de geniu simbolic a fi ales-o pe Angelina Jolie pentru rolul principal al zânei rele/bune : in film Maleficent/Jolie e mutilată, e o infirmă, atat moral cat si fizic. Moral pentru că, trădată abject de primul ei iubit, ea nu mai poate crede in amor; fizic pentru că acel mișel a mutilat-o tăindu-i aripile, asa încât ea nu mai poate zbura.

Văzând filmul, spectatorul nu poate sa nu fie tulburat de faptul că sterila zână, ce nu va cunoaște niciodată fiorii alăptatului, e jucată de Angelina Jolie, femeia care și-a făcut o ablație de sâni.

Bravo, Disney.


Cf. și:

Alt basm psihanalitic:

“Vengeance à la roumaine” si nedumerire culinara (sarmalele extradiegetice ale lui Creangă)…
http://cabalinkabul.com/2013/01/18/vengeance-a-la-roumaine-si-nedumerire-culinara-sarmalele-extradiegetice-ale-lui-creanga/

Despre escrocheria psihanalitică:
Oedip / Șchiopilă și analiza lingvistică a mitului – din nou despre escrocheria psihanalitică…
http://cabalinkabul.com/2013/12/22/oedip-si-analiza-lingvistica-a-mitului-din-nou-despre-escrocheria-psihanalitica/

și

Hazna și rahat – când româna confirmă elucubrațiile lui Freud…
http://cabalinkabul.com/2013/12/13/hazna-si-rahat-cand-romana-confirma-elucubratiile-lui-freud/