Image
—

In Austria, tânărul extremist de dreapta cu simpatii naziste Norbert Hofer candidat la președinție a pierdut astăzi în fața bătrânului ecologist Alexander Van der Bellen. O victorie a lui Hofer ar fi adus la putere primul neonazist președinte al unui stat european din 1945 încoace. In Austria, președintele are vaste puteri: e șeful forțelor armate, poate dizolva guvernul și parlamentul, poate cere alegeri anticipate care ar fi putut aduce la putere Partidului Libertății (FPÖ), extrema-dreaptă naționalistă a răposatului Jörg Haider… dar Hofer a pierdut la limită
.
Iată mai jos o prezentare a adevăratei Austrii, una din țările cele mai îmbâcsite și conservatoare din Europa, care nu și-a făcut niciodată un mea culpa istoric, nu a efectuat o metanoia (cum o remarca Sloterdijk), ci s-a prezentat întotdeauna drept victimă.
.
Pentru cine a văzut Al treilea om, magistralul film al lui Carol Reed, după romanul lui Graham Greene, e limpede de unde a pornit Austria contemporană. Sigur, rădăcinile atomizării birocratice a societății și ale nepăsării conservatoare trebuie căutate în mentalitatea imperială, atât de bine descrisă de Kafka sau de Leo Perutz… Este insă impresionantă aversiunea practic a întregii intelectualități austriece, în special a scriitorilor și dramaturgilor de astăzi, față de societatea din care provin.
.
Image
Orson Welles in Al treilea om…
–
Cele mai puternice, ba chiar violente, exemple sînt Thomas Bernhard și Elfriede Jelinek (aceasta din urmă a primit de altfel premiul Nobel in 2004, deși opinia generală e că Thomas Bernhard l-ar fi meritat mai întâi). Atât de mult a dușmănit acel geniu literar care a fost Thomas Bernhard societatea in care trăia, încât în testamentul său a interzis ca piesele lui să fie jucate în Austria după moartea sa (1989, îngropat în Viena) și ca opera lui să fie publicată vreodată acolo. Zis și făcut. E un caz unic de cenzură inversată în istoria literaturii, de scriitor care interzice să fie publicat și jucat în țara lui.

Tot așa, în conservatoarea Austrie, rezistența la trimiterea Conchitei Wurst (Thomas Neuwirth) la Eurovision în 2014 a fost uriașă. Heinz-Christian Strache, președintele Partidului Libertății (FPÖ) al răposatului Jörg Haider (mai multe despre homosexualul pitit Haider și banca lui banditească Hypo mai jos), ceruse concetățenilor săi să voteze împotriva acestei “arătări ridicole”. Faptul că până la urmă Conchita Wurst a fost candidatul oficial și a câștigat a produs consternare într-o țară extrem de conservatoare.

Scandalul in jurul „femeii cu barbă” de la Eurovison (care nici măcare nu e un transexual, ca să nu mai vorbim de o femeie, ci este un travestit, cum se și definește el: „un bărbat cu haine de femeie”) a readus în atenție natura complexă și controversată a societății austriece.

(Scandalul nici măcar nu e nou, pentru că un autentic transexual câștigase deja Eurovision in 1998 – Dana International din Israel.)

Austriecii sînt o societate aparte. Austria a profitat de statutul ei de neutralitate impus după al Doilea Război pentru a rămâne intr-un soi de bulă, ajutată, până în 1989, și de faptul că era intr-o fundătură a Europei, protejată — de fapt — de Cortina de Fier. (Situație magistral redată, cum spuneam mai sus, in clasicul roman Al treilea om al lui Graham Greene.)

După război, Viena fusese o vreme, ca și Berlinul, împărțită in sectoare controlate de aliații învingători, inclusiv de sovietici. Ulterior, austriecii nu și-au făcut un mea culpa in profunzime, cum au făcut-o meticulos germanii, in privința responsabilității în război, ci au reușit să se dea drept victime, sau să se facă uitați.

Mai mult, Austria l-a avut ca președinte pe Kurt Waldheim, fost ofițer in Wehrmacht și acuzat de crime de război, fără ca nimeni să fie tulburat de asta în interior.

Ba chiar unii au scris că numai in Austria, o societate atomizată și lipsită de solidaritate, au putut avea loc crimele atroce ale pensionarului Fritzl, care vreme de un sfert de secol și-a sechestrat și violat copiii intr-o casă din mijlocul unui târg liniștit.

Scriitorul Thomas Bernhard

Scriitorul Thomas Bernhard

Interzic orice publicare, a scris cu limbă de moarte Thomas Bernhard, „între ganițele Austriei, indiferent cum se definește această țară. Insist cu fermitate că nu doresc să fiu asociat in niciun fel cu statul austriac și vreau ca opera mea să rămână inaccesibilă pe vecie austriecilor.”

.
Mai departe:
Elfriede Jelinek, de asemenea, în romane precum Pianista, neanticipând măcar cazuri precum cel al pensionarului incestuos Fritzl sau al sechestratei Natascha Kampusch, a descris in detaliu insuportabil sexualitatea reprimată, dușmăniile vicioase și ura explozivă dar manierată ale unei societăți sufocate de bună creștere, rasism, obsesii pecuniare și absență de solidaritate cu vecinul spionat, oricum, în permanență.
–
Image
.
— “Du, Luder !”… (“Scursoareo” !…) îi strigă în gând pianista cvadragenară mamei ei manipulatoare și posesive, cu care încă dormea in același pat, deși femeie adultă și arătoasă, pianista care se automutila si mergea singură la peep-showuri și cinema porno pentru a adulmeca servețelele umede lepădate acolo de bărbații ce zăcuseră în cabină inaintea ei.
.
Apoi, sub aparența de onorabilitate catolică, Austria ascunde un sistem politico-economic opac și pe alocuri banditesc.
.
Astfel, băncile din Austria au finanțat masiv războaiele din Balcani și au corupt activ politicienii de acolo, în special în Slovenia și Croația. O astfel de bancă a fost Hypo (Hypo Group Alpe Adria, HGAA), banca din Carinthia, landul al cărui guvernator era ultranționalistul Jörg Haider.
.
Am stat de vorbă pentru acest blog cu doi dintre cei mai apreciați ziariști austrieci de investigație, Stefan Apfl, de la revista Falter, și Kurt Kuch de la săptămânalul News, ambele din Viena.
.
Haider a incurajat banca lui provincială din Carinthia, Hypo, să se implice în stil american în noile state din Balcani. In 1992, conducerea băncii i-a revenit lui Wolfgang Kulterer (doar 39 de ani atunci, astăzi în închisoare). In departamentul internațional al Hypo, spune Stefan Apfl, lucrau in 1993 doar trei persoane. In 15 ani departamentul a urcat la 8.000 de angajați in 13 țări din regiune. Hypo a inceput prin a corupe masiv politicienii balcanici, in special cei din jurul autoritarului președinte croat Franjo Tudjman, acesta in contact cu Haider.
.
Ziaristul Kurt Kuch, care a și scris o carte despre sistemul politico-financiar austriac intitulată Țara hoților (Land der Diebe) mi-a spus:
.
“Austria este o țară în care corupția e generalizată, dar discretă. Poliția și procuratura nu au suficient personal și sînt profund politizate. Sprijinul politic te poate ajuta să avansezi rapid in justiție. Prietenii te pot plasa in posturi inalte și in politică. Până și miniștrii își umplu buzunarele. Politicienii scapă de procese. Cetățenii sînt jefuiți, iar corupția e peste tot.”
.
Afacerile bãncii Hypo in Balcani au inceput să meargă prost după moartea lui Tudjman, când multe investiții și împrumuturi uriașe, in special in Croația, au rămas neacoperite, deși Hypo a continuat să opereze, cumpărând hălci intregi din litoralul croat sub succesorul lui Tudjman, Ivo Sanader (condamnat recent, în țara lui, la 10 ani inchisoare pentru corupție). L-am intrebat pe Kurt Kuch dacă putem intr-adevăr spune că băncile austriece au contribuit la coruperea sistemului politic din Balcani.
.
“Nu numai in Balcani”, mi-a spus el, “dar chiar și in Germania vecină, in Bavaria. Până recent, de pildă, firmele austriece și germane puteau să scadă din impozite sumele pe care le plăteau ca mită în străinătate. Acum, pentru că nu mai pot face asta, plătesc acele sume sub formă de onorarii de consultanță. Dar”, continuă Kurt Kuch, “pentru a înțelege în ce măsură corupția e firească aici: în Austria partidele politice pot primi donații din străinătate fără nici un control asupra sursei banilor; aici partidele pot primi donații anonime etc, etc…”
.
In 2009, spune jurnalistul Stefan Apfl, care a studiat indeaproape cazul Hypo, guvernul Austriei a fost nevoit să naționalizeze banca, din pricina dezastrului financiar cauzat. Chiar și landul german Bavaria a pierdut aproape 4 miliarde de euro în prăbușirea băncii Hypo, care opera și acolo, iar scandalul l-a atins până și pe puternicul premier al Bavariei Edmund Stoiber.
.
.Image
.
Jörg Haider murise însă intr-un accident de mașină in 2008. Era beat la volan, petrecuse noaptea într-un bar gay. Haider cu fascinațiile lui naziste și sportive era homosexual, cum o ghicise admirabil Elfriede Jelinek, intr-un pamflet compact și tăios in care compara obsesia lui Haider si a celor din jurul lui cu tinerețea eternă și corpul atletic cu ambiguitatea sexuală a naziștilor și cu acea intreagă atitudine nazista față de corpul gol care a dus la cultura germană a nudismului (FKK, Freikörperkultur).
.
Image
.
Iată, câteva considerații socio-culturale pentru a duce la o mai bună înțelegere a mediului din care iese Conchita Wurst și a adevăratei dimensiuni a provocării pe care și-o asumă : Hypo Bank, Haider, Fritzl, sexualitate reprimată, biserică, nostalgii naziste, pe fundal de “Grüß Gott” permanent și un Thomas Bernhard care interzice prin testament ca piesele sale să fie jucate în Austria…
Cf. și:

Sloterdijk și mătania fondatoare

https://cabalinkabul.com/2015/04/02/sloterdijk-si-matania-fondatoare/
.
Image
—