Image

.
Spike Jonze… Spike Jonze e cel cu Being John Malkovich, regizor ieșit din clipuri și prieten cu Michel Gondry, cel cu faima de Eternal Sunshine of the Shabada…
.
Being John Malkovich era o bijuterie, între timp Spike Jonze (pe care nu-l cheamă așa) a mai turnat cu Björk și iată că reușește încă o performanță magică cu Her…
.
Her: o distopie blândă în aparență, dar în realitate profund perturbantă. O lume de autiști care nu mai pot trăi decât în virtual. O lume în care Joaquin Phoenix, cu buza lui de iepure pitită sub o mustață bătrânicioasă, este de nerecunoscut și în care relația amoroasă dintre personaj și sistemul de exploatare (OS) cu voce de femeie de care se îndrăgostește reproduce drama eternă a amorului distrugător pentru că nu este de fapt altceva decât o proiecție.
.
Her vine cu o uriașă performanță ludică: aceea de a o face ovăr-prezentă pe Scarlet Johansson, cu buzele ei ca niște canapeluțe de partuză și șolduri de carafă antică, a o face de fapt să domine filmul prin voce… căci Scarlet Johansson, cu vocea ei răgușită, vulgară și mega-senzuală de fumătoare nocturnă, nu e niciodată vizibilă. Ea e doar interfața sonoră a sistemului de operare insidios (OS, iar), interfață numită convențional Samantha și de care se îndrăgostește autistul personaj (autist într-o înspăimântătoare lume de ipochimeni falși, care nu trăiesc decât prin și pentru virtual). De fapt sînt ca noi, hăhă…
Image
.
Joaquin Phoenix e un actor uluitor, da, care după ce a jucat și în tâmpenii de nevăzut, precum We Own the Night (James Gray, 2007), un grotesc thriller cu gangsteri ruși neverosimili, a urcat până la magnificul rol al alcoolicului depresiv ce intră intr-o sectă de (cripto)scientologie în The Master, cu răposatul Philip Seymour Hoffman (premii de interpretare masculină, amândoi, în 2012, la Mostra din Veneția atunci încă neindependentistă)…
.
(Vezi mai jos linkuri spre Oscaruri și toate cele pe unde au mai jucat ei, inclusiv spre două filme recente despre porno și sex virtual, sau cum ne îndepărtează el de la real și de la pielea cu nădușeală și uneori cu coșuri și pilozități cum le-a dat Dumnezeu.)
.
Filmul o mai are și pe Amy Adams, revelația din American Hustle, într-un rol micuț, dar unde ea face foarte bine, deși are tendința enervantă de a repeta aceeași expresie facială de tântă apetisantă…
.
Acum… Acum… De ce e Her o lecție de scenariu și merita Oscarul pentru asta? Pentru că scriitura e atât de nedemonstrativă, încât te aruncă într-un univers ce devine credibil din primele scene. Pentru că nimic nu e subliniat grosolan, pentru că relația de amor dintre un om care se crede Pygmalion și o voce de GPS e convingătoare și pentru că pur și simplu e absolut neverosimil —a priori— ca astăzi cineva să reușească să țintuiască în fotoliu în întuneric săli întregi cu ceea ce este de fapt un scenariu de piesă radiofonică.
.
Vizual nu se întâmplă mai nimic, totul ține în dialoguri între un personaj fără expresie și o femeie inexistentă, iar lungi minute chiar se petrec pe un ecran negru, pentru că e noapte și personajul a stins lumina… O piesă radiofonică într-adevăr… Pentru așa performanță, pentru decorurile minimaliste și absența totală de violență vizibilă, combinată cu sugerarea unui hău interior de dimensiuni astrale, scenariul de la Her merita nu doar Oscarul dar și o relectură chibzuită, ulterioară, pe hârtie… Oare cum a făcut?
.
Ei bine, a făcut așa: pentru că știm că vocea e a lui Scarlet Johanson și că nu o vom vedea niciodată, asta ocupă întreg spațiul imaginației spectatorului. Da, regizorul-scenarist trișează aici, pentru că nu te poți împiedica să te întrebi dacă filmul ar fi funcționat altfel. Dar e un fel splendid de a trișa… Oarecum ca piesele alea de teatru scrise din start pentru o anumită actriță.
.
Iar personajul e de altfel un scriitor… La un moment dat spune: “I am my favourite writer.” E un clin d’oeil și spovedania unui regizor-scenarist autist care reușește astfel să se exorcizeze…
—
 Image
Despre onanism și adicția la sex virtual, cu multe alte linkuri perturbante, deși unele culinare:

Onanism, tehnici de seducție si dietă alimentară… Un follow-up la cronica a două filme despre pornografie…

.
Despre obsesia cu vocea unei femei (de pildă într-un GPS):

În interiorul sectei GPS : La drum cu Amalia…

.
Despre visul de a-ți construi o femeie pe măsură:

Build me a woman (on a lethal kind of DIY)…

.
The Master, fimul perturbant cu Joaquin Phoenix și cu răposatul Philip Seymour Hoffman:

“The Master”- o manipulare fără sfarsit…

.
Bilanțul global al Oscarurilor de anul acesta, unde Her a primit premiul pentru scenariu:

Dezamăgiri la Oscar 2014: ideologia culpabilizantă a Hollywood-ului…

http://cabalinkabul.com/2014/03/03/dezamagiri-la-oscar-2014-ideologia-culpabilizanta-a-hollywood-ului/

—