Image
Unul din argumentele pe care dacopații il găsesc esential pentru temelia credinței lor, deși el nu are nicio bază in istorie, lingvistică și antropologie, e cel al “procentelor de teritoriu”…

Romanii nu au ocupat decât 14% din teritoriul Daciei, spun ei (unii îți cedează până la 20%)… Cum a fost atunci posibil ca întreg teritoriul Daciei (României istorice) să fi fost latinizat?

Totul e fals in acest raționament, de la premisă până la detaliile demonstrației și concluzii.

• Prima premisă falsă este aceea că ar fi existat un teritoriu al “Daciei” care coincidea mai mult sau mai putin cu cel al Romaniei de azi, si ca pe acest teritori care e cel de azi al României s-ar fi vorbit acum 2000 de ani o limbă unică, precum și că intreg teritoriul României de azi era locuit de “daci”. Aceasta e o construcție romantică, fără temei in realitate. Toponimele dacice, așa cum sînt cunoscute imprecis de la istoricii antici, se opresc la Siret, adica abia dincolo de piciorul muntilor. De acolo incepe marea stepă scitică ce duce până în Asia centrală și unde trăiau nomazi iranieni. Prut e deja un hidronim iranian.
.
• Mai in jos, spre Dunare, cei care erau global numiți “daci” nu puteau vorbi o limbă unică, dupa cum nu a existat nici o limba germanica unica, nici o limba celtica unica. Este o fantezie modernă a imagina o conștiință etnică și o unitate lingvistică acolo unde ele nu puteau exista. In istorie, prosperitatea economică și politică a adus intotdeauna diversitatea. Orașele italiene și cele flamande au vorbit intotdeauna dialecte atât de diferite, încât un accident istoric putea face ca unele din ele să devină limbi aparte, sau limbi dominante ale unor regiuni. Germana istoricã e împărțită în nesfârșite dialecte. Engleza la fel, și numai un centralism politic sever a făcut ca franceza (langue d’oïl ) să strivească graiurile și limbile locale (ceea ce spaniola castiliană nu a reușit niciodată, dar nici nu a căutat să o facă).
.
• In istorie și in lingvistică, asadar, diversitatea este regula. Perspectiva e inversată față de ceea ce cred dacopații, care ignoră că latina a fost inițial doar limba unui târg fără ieșire la mare (Roma), inconjurat de populații puternice, care vorbeau limbi diferite: osca, umbriana, etrusca.
.
• In treacăt fie spus, acest argument i-ar pune în mare incurcătură, căci niciunul din ei nu pare să fi auzit de oscă și umbriană, sau de venetă și faliscă… alte limbi italice inrudite cu latina și pe care latina le-a inlocuit treptat. Dacopații cred că in Italia s-a vorbit numai latina… și atât. Si ca latina cobora din daca. Să-i trimitem insă să studieze osca și umbriana (in special ritualul Tabulelor Eugubine, foarte detaliata descriere a unor ceremonii si sacrificii in limbă umbriană, vorbită in zona orãșelului de azi Gubbio).
.
• Diversitatea lingvistică a fost intotdeauna regula in istorie, in special in zonele prospere economic, dar și in zonele muntoase sau de litoral (cf. Grecia, unde in perioada pre-clasică dialectele erau extrem de divergente). Diversitatea lingvistica este regula pe intreaga planeta, iar nu uniformitatea accidentala moderna. Intr-o zonă precum Bărăganul (Câmpia Română) și Moldova avem insă de a face cu un alt tip de micro-climat socio-lingvistic: o regiune de tranzit, o zonă de cămpie ce vine in prelungirea stepelor din nordul mărilor Neagră si Caspică și care merge până in Siberia. Acolo nu au existat asezari permanente. La nord de Dunăre, pentru greci, incepea Scitia. Baraganul si Moldova sint ceea ce se numește o “spread zone”, o zonă de expansiune lingvistică. Acolo a trebuit dintotdeauna să se intindă periodic un grup de dialecte sau de limbi in funcție de cine controla stepa. De la iranieni, până la goți și cumanii turcofoni, iar mai târziu slavi. Asa se întâmplă in toată Asia centrală, și asta explică uniformitatea limbilor turcice și altaice vizavi de fărâmițarea extremă a dialectelor germanice sau italice. Turcofonii au trait intotdeauna intr-o “spread zone”.
.
• Faptul că latina s-a propagat pornind din zonele cucerite la nord de Dunare spre o “spread zone”, indiferent câte procente reprezentau acelea dintr-un teritoriu pe care îl decupăm noi azi după o realitate politică modernă ce nu are nimic de-a face cu antichitatea; latina s-a propagat de acolo pe un teritoriu larg tocmai datorita faptului că acel teritoriu era o “spread zone”: slab urbanizat, slab populat, de grupuri etnice diverse și fără unitate, fara asezari permanente. Nu avem nicio idee ce limba vorbeau pastorii din —in mod fatal— rarele asezari presarate prin Campia Romana si Moldova. Ii numim “daci” doar pentru ca asa ne-a invatat romantismul nationalist de la Balcescu incoace. Nu avem nicio urma scrisa, niciun indiciu pe care sa putem baza ceva solid.
.
• Mai târziu, de asemenea, aparenta uniformitate a dialectelor române atestate istoric în epoci recente este, iarăși, mai degraba un factor împotriva ipotezei continuității permanente pe un teritoriu atât de extins. Este mai degrabă un indiciu al unei alte expansiuni recente, secundare, a românofonilor, eveniment istoric atestat sub forma “descălecărilor”, dar care nu are nimic în comun cu latinizarea anterioară a unor populații diverse în urma războaielor ce avuseseră loc cu un mileniu inainte.
.

Iata asadar de ce totul e fals in rationamentul cu 14%: transpune in trecut o realitate politica moderna; face supozitii romantice si abuzive, fara sprijin in realitate; presupune, fara a sti cine erau “dacii”, ca toate populatiile de pe un teritoriu anume, definit arbitrar, conform politicii moderne, erau “daci”. Presupune ca toti “dacii” vorbeau aceeasi limba. Ignora faptul ca uniformitatea lingvistica indică o expansiune recentă.

O fictiune romantica, dar nociva, in masura in care ignora deliberat principiile de baza ale istoriografiei si lingvisticii.

Cei care doresc sa argumenteze in contradictoriu sint rugati sa explice mai intai formarea limbii umbriene (bibliografie larg accesibila pe internet) si sa citeze din alta lucrare decât Dacia preistorica a cazului de iluzionare clinica ce a fost Densusianu… ca sa nu mai vorbim de faptul ca nici un cercetator serios nu se mai bazeaza azi pe romantice lucrari pseudo-stiintifice ale discreditatului (si pus pe teorii rasiale) secol al XIX-lea in care a trăit ignorantul si maniacul de Densusianu.
—

despre Prut, hidronim iranian :

Prout – port, l‘origine iranienne du nom de la rivière moldave / Prut – port, originea iraniana a numelui Prutului…

http://cabalinkabul.com/2013/03/06/prout-port-lorigine-iranienne-du-nom-de-la-riviere-moldave-prut-port-originea-iraniana-a-numelui-prutului/

Pentru multe alte articole pe aceeasi tema, inclusiv argumentatii lingvistice despre ce limba vorbeau dacii, vezi articolele din rubricile

DACOPATIE
http://cabalinkabul.com/category/dacopatie/
si
LINGUISTICS
http://cabalinkabul.com/category/linguistics/
—