Image

Într-un peisaj literar cu multe zone aride, într-un timp în care încă scriu (şi sunt publicaţi) atâţia veleitari cu ifose, într-o ţară unde eradicarea anemiei şi a rahitismului literar ţine de utopie, o carte cum e Miros de roşcată amară este echivalentul unui electroşoc. (Radu Paraschivescu)

—

Miros de roșcată amară, Humanitas, cu o prefață de Radu Parashivescu… și copertă de Iepurele Mizantrop.

Neferi cu Verbul șovăielnic promiseseră (înainte de a adulmeca măcar pielea roșcatei) un bad sex award…

L-aș primi cu bucurie, căci Logosul le pătrunde pe toate. Ba chiar le-aș mulțumi, căci uneori trebuie să fii bun și omenos, doar pentru a deruta.

Cam așa curge începutul unei povești (la întâmplare) :

Leila cu fluturi în burtă

.

Ieșisem din hotel cu Leila imediat după bubuitoarea rugăciune de prânz a lui Mollah Internet, aruncată din megafonul minaretului de peste drum, călcaserăm afară păstrând o distanță decentă între noi, evitând să devenim iar atracția străzii, ea în jeans și sandale, partea de sus înfășurată într-un splendid abajur feminin din pașmina, valuri-valuri de stofă scumpă ce-i înveleau bustul, umerii și capul, lăsând doar o ferestruică lată pentru fața obraznică cu ochelari Ray Ban și o meșă nespălată, însă plină de promisiuni paradiziace.

La hotel, făcuserăm amor vreo două ceasuri deasupra vacarmului străzii, fereastra larg deschisă spre balconul minaretului, știind că între orele de rugăciune nu avea să ne spioneze nimeni de acolo.

După ce mă golisem în ea, se ridicase și se apucase să se îmbrace, gânditoare.

‒ Nu te speli un pic? am întrebat-o.
Abia se ștersese de transpirație pe față și brațe, dar puful burții îi lucea năclăit. M-a privit cu reproș.
– Dar ce am?

S-a verificat în oglindă, nedumerită.
– Cum ce ai?!… Scrie stupru pe fruntea ta. Ești radioactivă. Emani luxură ilicită.

S-a întors spre mine, mirată.

– Da, i-am țipat îngrijorat… Abia te-ai șters oleacă de transpirație și îndrăznești să ieși în bazar cu o figură de mâță lubrică pe care scrie „futută și răsfutută“… Ai să fii arestată. Ai să produci accidente când traversezi strada. Tot Kabulul va mirosi a mosc și sacâz.

A pufnit tolerantă:
– „Futută și răsfutută“… În ce mitologii trăiești, dragule?

Tocmai se înfofolea în șal într-un mod ce n-avea nimic de-a face cu felul îngrijit în care și-l puneau femeile locale.

‒ Îmi place mult, Leila… cum ești așa, în general… mmm… cum să zic? Asimetrică… i-am spus, dorind-o iar.

‒ Numai moartea e simetrică, mi-a aruncat.

În stradă, pitită după ochelari negri, cu șalul pe cap, și-a pus căștile iPhone-ului și a scos un scâncet de satisfacție, ca o cățelușă. A vrut să mă ia de mână, dar și-a amintit unde suntem și a mers înainte lângă mine, pocnind baloane de gumă, dând din cap absentă.

Îi explicasem că în cultura violentă pe care o traversam trebuie să-și scoată ochelarii opaci când vorbește cu oamenii, că a-ți arăta ochii e un semn elementar de intenție de comunicare, dar mă ascultase agasată, mestecând, mă pupase și-mi suflase:

‒ Te ador. Promite-mi că ne vom despărți frumos. Sfârșitul e foarte important, da?

…

CUT – urmarea în volum. Cu o prefață de Radu Parashivescu, in care zice :

De la primul cuvânt la ultimul paragraf, cartea lui Dan Alexe e manifest împotriva reţetelor ambalate, mai mult sau mai puţin isteţ, de maşinăria marketingului editorial şi rumegate blajin de public, şi în acelaşi timp un asalt cu pumnalul în dinţi împotriva pudibonderiei şi gesticulaţiei ipocrite cărora li se abandonează o atât de mare parte a lumii noastre – literare sau nu. Cine s-a obişnuit cu o proză călâie, în care băltesc poncife şi platitudini strepezitoare, e invitat să se ţină departe de paginile care urmează acestei prefeţe. Prin contrast, cine doreşte o gură de aer curat bate la uşa la care se cuvine.

Indiferent dacă în centrul prozelor stau cupluri / triunghiuri amoroase sau personaje de subterană ori de periferie, indiferent dacă în conul de lumină nimeresc interlopi cu mitraliera pe genunchi, curve revanşarde, mistici deraiaţi, fotografi metrosexuali, miliţieni roşi de frustrări, etnologi stârniţi de superstiţii şi blesteme vechi, mărunţi ciubucari ai sorţii, bolnavi cărora moartea le aruncă ocheade, taţi de împrumut sau copii smulşi din gogoaşa normalităţii, temperatura textului rămâne ridicată şi curtează uneori incandescenţa. 

—-

Image