Image
La întrebarea cum de a fost posibil ca în cazul Ucrainei (ca și în altele) diplomația europeană să fie atât de ineficace, răspunsul e foarte simplu: ea a fost de la început dorită ineficace.

Aici criza ucraineană a pus în evidență ineficacitatea și dezastruoasa calitate a înalților funcționari presupuși a fi fațada diplomatică a Europei.

Discursul lor e gol – inițiativele: rare, timide și ineficace. Mandatul lor, al tuturor, expiră la sfârșitul anului. Barroso e preocupat de multă vreme doar de a-și găsi un post echivalent. Cât despre Ashton, numită pompos „șefa diplomației UE”, influența ei era menită a fi nulă din start. Așa au vrut capitalele, să aibă acolo o momâie supusă și incapabilă.

Aceștia sînt funcționari inculți (in cazul lui Ashton de o incultura totală si lipsită de complexe) și fără anvergură care vorbesc doar în clișee și fraze prefabricate. Când începe un război civil in Ucraina, de pildă, Barroso și Ashton anunță că “urmăresc situația îndeaproape, cu atenție și îngrijorare crescândă”…

Vezi mai multe pe Europa Liberă :

Eșec în Ucraina – descreșterea (fără creștere) a diplomației UE

http://www.europalibera.org/content/article/25282634.html

 
Barroso, la rândul lui, președintele Comisiei si “gardian al tratatelor”, a uitat, după un deceniu în aceeași funcție tiranic-călduță, cu un salariu ce il depășește pe cel al majorității șefilor de stat de pe planetă, a uitat lucruri elementare din tratatele pe care le pazeste și vorbește fie cum îi dictează capitalele, fie cum îl ia gura pe dinainte.

 
Cum am arătat aici :

Scotland independence – experts disagree with Barroso

http://www.neurope.eu/article/scotland-independence-experts-disagree-barroso

Dezastrul cel mare este insă Catherine Ashton. Nevorbitoare nici măcar de franceză, neluând niciodată vreo inițiativă, ani de zile, până anul trecut, când a reușit, prin presiuni exercitate in culise de membri ai propriului ei cabinet să obțină două mici succese simbolice de fațadă, in Egipt și Kosovo, Ashton a convenit perfect țărilor membre, care nu voiau ca cineva la Bruxelles să vorbească în numele Europei fără să consulte marile capitale.

Așa au pus acestia ca “șefă a diplomației” un abis de neștiință, care se intoarce din misiune in Egipt spunând că s-a intâlnit cu Imanul de acolo (Imamul, de fapt… “iman” inseamnă credința, nu e o funcție) și care ignoră atât de mult regulile transparenței instituíonale incât nu pricepea de ce nu poate avea un Starbucks la parterul clădirii ei de birouri (i s-a explicat că e nevoie de o ofertă publică, pe proiecte și bugete, ca nu selectezi așa pe cine vrei)…

Și ea si Barroso sînt funcționari lipsiție de curiozitate și amor pentru ce fac, care stîlcesc numele vizitatorilor de marcă și confundă deseori funcțiile și dispozitivele geo-politice pe care trebuie să le trateze…

Iat-o, in sfărșit, in acest clip atroce de trist, in care si ea si consilierii ei sînt panicați de faptul că nu știu cine e și cum arată președintele Serbiei căruia ea trebuia să-i strângă mâna.

 

Catherine Ashton doesn’t know what the Serbian president looks like…

Presupusă a se ocupa de negocierile dintre Serbia și Kosovo, Ashton încă se mai mira recent că emisarii celor două părți vorbesc limbi diferite… ignorând că nu toată lumea in Balcani vorbește sârbește.

Toți acești funcționari așteaptă să fie schimbați peste câteva luni. Precum in parabola cu stropitorul stropit, calculul meschin-domestic al capitalelor se întoarce acum impotriva lor și atunci când ar trebui in sfârșit să funcționeze mult lăudata diplomație europeană se dovedește nu doar că împăratul e gol, dar că nimeni nici nu se gândise vreodată să-i furnizeze un croitor.