De : Jean-Marc Vallé; cu : Matthew McConaughey, Jennifer Garner, și Jared Leto (cântărețul de la 30 Seconds to Mars); scenariu: Craig Borten, omul care l-a scris și vândut acum 20 de ani și a așteptat tot timpul ăsta să îl vadă făcut.
Film pe care l-am văzut adineaori, precum toate cele despre care scriu, în sală, cu bere și pop corn, între lume vorbitoare și mirositoare… Numai așa poți scrie despre un film. Aș identifica imediat cronica filmului văzut pe computer, copiat de pe torrente.Ei bine, din start : un film absolut magic, rar, aproape fără falie, iar alea care sînt vizibile au frumusețea crăpăturilor și imperfecțiunilor din bijuteriile vechi.
.
Așa de tare m-a agățat, de am rămas cu gura căscată, uitând de bere și popcorn, ba chiar și lumea din jur nu mai era vorbitoare și mirositoare, căci si ei se holbau cu ochii umezi de râs și plâns, exact ca mine. Nici măcar n-a strănutat cineva, în două ore.
.
Un “film stângist” – ar fi critica politizată în România, un film care îi scutură pe cei care mai cred sau mai pretind că in sectorul farmaceutic există competiție și că în capitalism merituoșii se vindecă. E istoria (reală de altfel) a acelui electrician texan, țărănoi absolut, redneck odios, care trăiește doar pentru droguri, medicamente, alcool și femei, homofob pasionat de rodeo.
.
Anul 1985… Și deodată descoperă că are Sida… de la sex neprotejat. Tâmpitul credea că trebuie să fii homo ca să capeți Sida.
.
Doctorii (ticăloși și manipulatori) îi mai dau 30 de zile de viață, cobai uman printre alții pe care se încearcă medicamente primejdioase, obscen de scumpe.Ingrijindu-se singur, reușește să mai trăiască 7 (șapte) ani prin droguri și medicamente alternative, inclusiv niște leacuri traditionale mexicane, ba chiar și face bani din asta, deschizând o clinică clandestină.
Doctorii (ticăloși și manipulatori) îi mai dau 30 de zile de viață, cobai uman printre alții pe care se încearcă medicamente primejdioase, obscen de scumpe.Ingrijindu-se singur, reușește să mai trăiască 7 (șapte) ani prin droguri și medicamente alternative, inclusiv niște leacuri traditionale mexicane, ba chiar și face bani din asta, deschizând o clinică clandestină.
.
Sigur că îi cad pe cap poliția, justiția și fiscul, pentru comerț și practici ilegale… dar omul a făcut bine multor mii de nenorociți muribunzi, luptând împotriva unei industrii farmaceutice protejate de sistem.Da, e un film turnat cu buget mic (cică doar vreo cinci sau șase milioane de dolari, la care a contribuit și Matthew McConaughey din buzunarul său)..
Da, s-a scris deja că e un film simplist, care vine 20 de ani prea târziu. Azi Sida nu mai e un tabù… Guvernul american nu mai conspiră cu lobbyurile farmaceutice ca să se vândă numai ce vor ei (medicamentele străine, japoneze, israeliene, mult mai eficace, erau interzise atunci in SUA). Așa e, dar al Doilea Război Mondial e și mai vechi și încă ne mai învață câte ceva chiar și la cinema.
.
S-a scris că filmul e melodramatic, și așa e: melodramatic pe față, cu eleganță.
.
Dar ce joc actoricesc!… Aici trebuie trecut peste performanțele fizice: atât Matthew McConaughey, cât și Jared Leto, au slăbit câte 20 de kg in 4 luni, ca să arate a bolnavi de Sida în fază terminală… E schimbarea de generații în asemenea performanțe fizice halucinante, căci la fel făcuse De Niro în Raging Bull al lui Scorsese.
.
E nominalizat la Oscar în șase categorii :
.
.
1— Best movie, alături, sau vs., Gravity, Philomena, The Wolf of Wall Street (cf. linkuri la critici mai jos… Matthew McConaughey are de altfel un mic rol și în Wolf of Wall Street)
.
2 — Best actor (Matthew McConaughey )
.
3 — Supporting actor, acolo Jared Leto e în competiție cu un somalez din Captain Phillips și cu Jonah Hill din Wolf of Wall Street.
.
4 — Scenariu (magnific… merita așteptat 20 de ani)
.
5 — Makeup and hairstyling (ajunge să îi vezi pe Jared Leto again, în travestit, dar și pe Matthew McConaughey și de fapt cam toată lumea care apare acolo).
.
6 — Montaj… și aici ar merita fără ezitare Oscarul. Montajul acestui film e o operă de artă în sine. Rareori, de la Hitchcok încoace, mi-a fost dar să văd montaj mai adaptat subiectului, ritmului, actorilor, ba chiar și băuturilor care curg prin film.Montajul acestui film curge atât de natural și abil încât ți-e ciudă când te regăsești într-o scenă fără să știi cum ai ieșit din cea dinainte.De lăudat fără rezerve și de primit cât mai multe din statuetele alea kitsch, în cât mai multe din cele șase categorii.
Așa un film, care alunecă delicat pe linia de fractură dintre entertainment și artă, ne arată că spaima cu sfârșitul cinematografiei e nefondată.
—
cf. :
.
The Wolf of Wall Street… ah, dacă avea o oră mai puțin…
http://cabalinkabul.com/2014/01/18/the-wolf-of-wall-street-ah-daca-avea-o-ora-mai-putin/
http://cabalinkabul.com/2014/01/18/the-wolf-of-wall-street-ah-daca-avea-o-ora-mai-putin/
.
“Captain Phillips” – Forrest Gump cu pirați, sindicaliști și binele care triumfă…
http://cabalinkabul.com/2013/12/06/captain-phillips-2013-forrest-gump-cu-pirati-sindicalisti-si-binele-care-triumfa/
http://cabalinkabul.com/2013/12/06/captain-phillips-2013-forrest-gump-cu-pirati-sindicalisti-si-binele-care-triumfa/
.
Philomena – sau de ce să mergi la filme cu babe (afară de faptul că ar putea primi un Oscar)…
http://cabalinkabul.com/2014/02/04/philomena-sau-de-ce-sa-mergi-la-filme-cu-babe-afara-de-faptul-ca-ar-putea-primi-un-oscar/
http://cabalinkabul.com/2014/02/04/philomena-sau-de-ce-sa-mergi-la-filme-cu-babe-afara-de-faptul-ca-ar-putea-primi-un-oscar/
.
Gravity (no rainbow, dar coapsele lui Sandra Bullock, iar George Clooney moare rîzînd)…
http://cabalinkabul.com/2013/11/09/gravity-no-rainbow-dar-coapsele-lui-sandra-bullock-iar-george-clooney-moare-rizind/și“Blue Jasmine” – Woody Allen si lupta de clase…
http://cabalinkabul.com/2013/08/08/blue-jasmine-woody-allen-si-lupta-de-clase/
http://cabalinkabul.com/2013/11/09/gravity-no-rainbow-dar-coapsele-lui-sandra-bullock-iar-george-clooney-moare-rizind/și“Blue Jasmine” – Woody Allen si lupta de clase…
http://cabalinkabul.com/2013/08/08/blue-jasmine-woody-allen-si-lupta-de-clase/
8 Responses to Dallas Buyers Club – un film magic, în care ți-e ciudă să te regăsești într-o scenă fără să știi cum ai ieșit din cea dinainte…
“Matthew McConaughey are de altfel un mic rol și în Wolf of Wall Street” – aparitia lui acolo e scurta dar magnifica! Nu am vazut ‘Dallas Buyers Club’ dar i-as da un Oscar numai pentru rolul din Wolf of Wall Street.
omul care l-a scris și vândut acum 20 de ani și a așteptat tot timpul ăsta să îl vadă făcut. (…) Anul 1985 (…) Doctorii (ticăloși și manipulatori) îi mai dau 30 de zile de viață (…) Ingrijindu-se singur, reușește să mai trăiască 7 (șapte) ani prin droguri și medicamente alternative, inclusiv niște leacuri traditionale mexicane, ba chiar și face bani din asta, deschizând o clinică clandestină. (…) e un film simplist, care vine 20 de ani prea târziu.
Vine 30 de ani prea târziu fiindcă scenariul a fost scris într-o perioadă în care nu se ştia mai nimic despre virusul HIV şi cei care ştiau erau câţiva biologi şi medici necunoscuţi publicului larg, ca Robert Gallo şi Luc Montagnier, care l-au izolat în 1984. Primul tratament relativ eficace a apărut în 1995 şi tratamentul HAART modern în 2005.
Deci în zilele noastre nu mai are capacitatea de a şoca publicul pe care ar fi avut-o în mizeria, panica şi epidemia drogurilor din America anilor ’80, şi nici credinţa în “formele alternative de tratament” nu mai e atât de puternică pe cât a fost în România în “epidemia vracilor şi vindecătorilor naturişti, bioenergetici, holistici, homeopaţi şi alte căcaturi în ploaie” dintre 1982-2002.
Mă refeream la film și la cum ar fi putut sensibilza acum 20 de ani. Povestea in sine se petrece acum 30 de ani, insa scenaristul a inceput sa lucreze la film in anii 90 și l-a vandut acum 10 ani, după care a așteptat.
Cu 20 de ani în urmă lucrurile stăteau altfel şi în SUA. De fapt, în epoca 1975-1995, lucrurile stăteau câte se poate de prost în SUA. Mărturiile oamenilor din vremea “epidemiei crackului” (mai precis ale acelor oameni care nu aveau un job corporatist gras plătit şi nu îşi permiteau să stea într-o suburbie sigură) sună mai mult a Afganistan sau Somalia decât a “prima economie a lumii”. Mizerie, drogaţi, sărăcie, furtişaguri şi jafuri care se termină cu moarte de om pentru câţiva dolari, cartiere întregi arătau ca după un război nuclear.
Într-o astfel de atmosferă, oamenii sunt uşor de şocat sau de panicat, devin isterici când aud de “cancerul gay”, cum era numită SIDA pe atunci. În zilele noastre, când lucrurile s-au mai aşezat din punctul de vedere al economiei, tehnologia a progresat şi ştiinţa medicală de asemenea (mulţi oameni trăiesc de 25-30 de ani cu virusul HIV sub tratament şi probabil vor mai trăi încă pe atât) lumea e mai greu de sensibilizat. Prosperitatea le face obrazul mai gros 🙂
Excelent film! Din prea multe puncte de vedere… mi-e lene şi n-are rost să le (de)scriu. Dar am citit ca personajul nu era homofob, ci bisexual. Conform nevesti-sii.
Cam aşa ceva – adică numai Ron Woodroof e real în film (cu defectele lui personale accentuate şi calităţile ţinute în umbră), ceilalţi sunt mai mult sau mai puţin inventaţi, prin combinarea a mai multe personaje reale.
Motivul: în 1992-1994, când a fost scris scenariul, Woodroof tocmai murise, dar ceilalţi erau în viaţă şi l-ar fi putut da în judecată pe regizor, aşa încât trebuia să îşi ia nişte măsuri de siguranţă modificând numele şi biografia personajelor.
În realitate:
1. Woodroof în film spune că regretă că n-a avut copii. În realitate fusese căsătorit şi avea o fiică.
2. Woodroof a participat la rodeo, dar în realitate nu a călărit taurul (cea mai grea probă dintr-un rodeo, pe care un amator nu prea are cum să o treacă).
3. FDA a fost mult mai puţin agresivă faţă de adevăratul Woodroof, cea mai mare parte a frecuşurilor cu ei s-a rezumat la schimburi de scrisori, reclamaţii şi ameninţări reciproce cu judecata.
4. Dr. Steven Pounders (care în film e înlocuit de fictiva Dr. Eve Saks) spune că adevăratul Woodroof era mai degrabă un tip foarte simpatic, care ştia să atragă oamenii de partea lui (motiv pentru care s-a descurcat destul de uşor cu autorităţile), şi nu prea semăna cu figura beţivului drogangiu şi mizantrop din film.
O scenă care nu a intrat în film fiindcă spectatorii nu ar fi crezut-o, ar fi luat-o drept kitsch din filmele cu poliţişti şi traficanţi de droguri, a fost călătoria adevăratului Woodroof în Mexic, pe timpul nopţii, cu o barcă cu motor, aşa cum făceau traficanţii de cocaină 🙂
de multe ori nu-mi place ce produci pe blog sau facebook…dar la critica de film esti sharp ca o reflectie de katana in ochiul de vultur al lui bill…
[…] ce văzusem performanța halucinantă a lui Jared Leto în rolul transsexualului cu Sida din Dallas Buyers Club (cf. link mai jos). Asta arată cât de sus sunt așteptările pentru un asemenea rol… și cât […]