De : Jean-Marc Vallé; cu : Matthew McConaughey, Jennifer Garner, și Jared Leto (cântărețul de la 30 Seconds to Mars); scenariu: Craig Borten, omul care l-a scris și vândut acum 20 de ani și a așteptat tot timpul ăsta să îl vadă făcut.

Doctorii (ticăloși și manipulatori) îi mai dau 30 de zile de viață, cobai uman printre alții pe care se încearcă medicamente primejdioase, obscen de scumpe.Ingrijindu-se singur, reușește să mai trăiască 7 (șapte) ani prin droguri și medicamente alternative, inclusiv niște leacuri traditionale mexicane, ba chiar și face bani din asta, deschizând o clinică clandestină.

Da, s-a scris deja că e un film simplist, care vine 20 de ani prea târziu. Azi Sida nu mai e un tabù… Guvernul american nu mai conspiră cu lobbyurile farmaceutice ca să se vândă numai ce vor ei (medicamentele străine, japoneze, israeliene, mult mai eficace, erau interzise atunci in SUA). Așa e, dar al Doilea Război Mondial e și mai vechi și încă ne mai învață câte ceva chiar și la cinema.
.
S-a scris că filmul e melodramatic, și așa e: melodramatic pe față, cu eleganță.
Așa un film, care alunecă delicat pe linia de fractură dintre entertainment și artă, ne arată că spaima cu sfârșitul cinematografiei e nefondată.
http://cabalinkabul.com/2014/01/18/the-wolf-of-wall-street-ah-daca-avea-o-ora-mai-putin/
http://cabalinkabul.com/2013/12/06/captain-phillips-2013-forrest-gump-cu-pirati-sindicalisti-si-binele-care-triumfa/
http://cabalinkabul.com/2014/02/04/philomena-sau-de-ce-sa-mergi-la-filme-cu-babe-afara-de-faptul-ca-ar-putea-primi-un-oscar/
http://cabalinkabul.com/2013/11/09/gravity-no-rainbow-dar-coapsele-lui-sandra-bullock-iar-george-clooney-moare-rizind/și“Blue Jasmine” – Woody Allen si lupta de clase…
http://cabalinkabul.com/2013/08/08/blue-jasmine-woody-allen-si-lupta-de-clase/
8 Responses to Dallas Buyers Club – un film magic, în care ți-e ciudă să te regăsești într-o scenă fără să știi cum ai ieșit din cea dinainte…
“Matthew McConaughey are de altfel un mic rol și în Wolf of Wall Street” – aparitia lui acolo e scurta dar magnifica! Nu am vazut ‘Dallas Buyers Club’ dar i-as da un Oscar numai pentru rolul din Wolf of Wall Street.
omul care l-a scris și vândut acum 20 de ani și a așteptat tot timpul ăsta să îl vadă făcut. (…) Anul 1985 (…) Doctorii (ticăloși și manipulatori) îi mai dau 30 de zile de viață (…) Ingrijindu-se singur, reușește să mai trăiască 7 (șapte) ani prin droguri și medicamente alternative, inclusiv niște leacuri traditionale mexicane, ba chiar și face bani din asta, deschizând o clinică clandestină. (…) e un film simplist, care vine 20 de ani prea târziu.
Vine 30 de ani prea târziu fiindcă scenariul a fost scris într-o perioadă în care nu se ştia mai nimic despre virusul HIV şi cei care ştiau erau câţiva biologi şi medici necunoscuţi publicului larg, ca Robert Gallo şi Luc Montagnier, care l-au izolat în 1984. Primul tratament relativ eficace a apărut în 1995 şi tratamentul HAART modern în 2005.
Deci în zilele noastre nu mai are capacitatea de a şoca publicul pe care ar fi avut-o în mizeria, panica şi epidemia drogurilor din America anilor ’80, şi nici credinţa în “formele alternative de tratament” nu mai e atât de puternică pe cât a fost în România în “epidemia vracilor şi vindecătorilor naturişti, bioenergetici, holistici, homeopaţi şi alte căcaturi în ploaie” dintre 1982-2002.
Mă refeream la film și la cum ar fi putut sensibilza acum 20 de ani. Povestea in sine se petrece acum 30 de ani, insa scenaristul a inceput sa lucreze la film in anii 90 și l-a vandut acum 10 ani, după care a așteptat.
Cu 20 de ani în urmă lucrurile stăteau altfel şi în SUA. De fapt, în epoca 1975-1995, lucrurile stăteau câte se poate de prost în SUA. Mărturiile oamenilor din vremea “epidemiei crackului” (mai precis ale acelor oameni care nu aveau un job corporatist gras plătit şi nu îşi permiteau să stea într-o suburbie sigură) sună mai mult a Afganistan sau Somalia decât a “prima economie a lumii”. Mizerie, drogaţi, sărăcie, furtişaguri şi jafuri care se termină cu moarte de om pentru câţiva dolari, cartiere întregi arătau ca după un război nuclear.
Într-o astfel de atmosferă, oamenii sunt uşor de şocat sau de panicat, devin isterici când aud de “cancerul gay”, cum era numită SIDA pe atunci. În zilele noastre, când lucrurile s-au mai aşezat din punctul de vedere al economiei, tehnologia a progresat şi ştiinţa medicală de asemenea (mulţi oameni trăiesc de 25-30 de ani cu virusul HIV sub tratament şi probabil vor mai trăi încă pe atât) lumea e mai greu de sensibilizat. Prosperitatea le face obrazul mai gros 🙂
Excelent film! Din prea multe puncte de vedere… mi-e lene şi n-are rost să le (de)scriu. Dar am citit ca personajul nu era homofob, ci bisexual. Conform nevesti-sii.
Cam aşa ceva – adică numai Ron Woodroof e real în film (cu defectele lui personale accentuate şi calităţile ţinute în umbră), ceilalţi sunt mai mult sau mai puţin inventaţi, prin combinarea a mai multe personaje reale.
Motivul: în 1992-1994, când a fost scris scenariul, Woodroof tocmai murise, dar ceilalţi erau în viaţă şi l-ar fi putut da în judecată pe regizor, aşa încât trebuia să îşi ia nişte măsuri de siguranţă modificând numele şi biografia personajelor.
În realitate:
1. Woodroof în film spune că regretă că n-a avut copii. În realitate fusese căsătorit şi avea o fiică.
2. Woodroof a participat la rodeo, dar în realitate nu a călărit taurul (cea mai grea probă dintr-un rodeo, pe care un amator nu prea are cum să o treacă).
3. FDA a fost mult mai puţin agresivă faţă de adevăratul Woodroof, cea mai mare parte a frecuşurilor cu ei s-a rezumat la schimburi de scrisori, reclamaţii şi ameninţări reciproce cu judecata.
4. Dr. Steven Pounders (care în film e înlocuit de fictiva Dr. Eve Saks) spune că adevăratul Woodroof era mai degrabă un tip foarte simpatic, care ştia să atragă oamenii de partea lui (motiv pentru care s-a descurcat destul de uşor cu autorităţile), şi nu prea semăna cu figura beţivului drogangiu şi mizantrop din film.
O scenă care nu a intrat în film fiindcă spectatorii nu ar fi crezut-o, ar fi luat-o drept kitsch din filmele cu poliţişti şi traficanţi de droguri, a fost călătoria adevăratului Woodroof în Mexic, pe timpul nopţii, cu o barcă cu motor, aşa cum făceau traficanţii de cocaină 🙂
de multe ori nu-mi place ce produci pe blog sau facebook…dar la critica de film esti sharp ca o reflectie de katana in ochiul de vultur al lui bill…
[…] ce văzusem performanța halucinantă a lui Jared Leto în rolul transsexualului cu Sida din Dallas Buyers Club (cf. link mai jos). Asta arată cât de sus sunt așteptările pentru un asemenea rol… și cât […]