Image
Șade Toma tolănit
Și cu murgul priponit. /…/
Că-i e murgul vită mută,
N-are gură să-i răspundă !
(Dem. Teodorescu, Toma Alimoș)
.
Numele calului într-un mare număr de limbi indo-europene și caucaziene (ba chiar și în ebraica biblică) e legat de rădăcina indo-europeană a lui *ekwos (equus, hippos, aśvah)… Există însă și o altă rădăcină, o altă denumire, întîlnită în Lumea Veche în toată emisfera nord, din Japonia și Coreea pînă în Irlanda :
.
Marc e numele calului în limbile celtice: marc în irlandeza veche, marc’h în bretonă (citit marh; c’h în bretonă redă h, pentru a evita ca grupul –ch– să fie citit ș, ca în franceză). In limbile germanice, termenul desemnează mai degrabă iapa, mare, Mahr, dar intră și în compoziția unor termeni militari vechi precum mareșal, de la marh-skalk, cel care se ocupă de cai.
.
Marc celtic este și numele unchiului, puternicul personaj din Tristan și Isolda, unde coincide doar fonetic cu numele apostolului Marcu, însă e un vechi nume celtic totemic, însemnând Calul așa cum Arthur e Ursul.
.
Marc = cal corespunde unei largi extinderi a unui termen nord asiatic sau siberian împrumutat înaintea surselor scrise —putem spune chiar în preistorie— de foarte multe populații, în paralel cu indo-europeanul *ekwos. Erodat sub forma rădăcinii *ma-, marc se întâlnește chiar și în chineză (ma = cal, 馬). In japoneză e u-ma, în coreeană mal, in mongolă mor, în manciu morin.
.
Intîlnit din Japonia pînă în Irlanda, celticul marc nu poate fi separat de românescul, dat de dicționare fără etimologie, murg.
.
Încercările lingviștilor români de a-l apropia pe murg de amurg și a pretinde că murg e un cal de culoare închisă, ca noaptea, sînt lipsite de orice bază și fundament lingvistic. Dimpotrivă, în Toma Alimoș murgul e un cal alb sclipitor, e sireap:
.
– Inchinar-aș, și n-am cui!
Inchinar-aș murgului,
Murgului sirepului.
.
Apropiind murgul de amurg, lingviștii români au căzut pradă aceleiași psihologii abisale care i-a sugerat lui Nabokov un tulburător joc de cuvinte în Lolita. E vorba de falsa etimologie care constă în a apropia cauchemar (cauche-mar) și nightmare (night-mare), Nachtmahr (Nacht-Mahr) de termenul germanic mare, Mahr (iapă, aici: iapă nocturnă, night-mare, Nacht-Mahr, declanșatoare de panică irațională), care e la rândul lui corespondentul celticului marc = cal.
.
Este ceea ce a făcut Füssli în înspăimântătorul său tablou Coșmarul, unde un cal sau o iapă își vâră căpățâna imundă în cercul ororii ce-o cuprinde pe femeia zbuciumată de coșmar.
.
Așa face și Nabokov în Lolita, unde, pentru a rezuma fuga nocturnă pe autostradă a lui Humbert Humbert cu gingașa lui pradă puberă el scrie alternativ în latină și engleză:
.
“O lente currite noctis equi! O softly run, nightmares!”
.
Noctis equi = night mares… Murg – amurg…
.
Să-ți vină coș-mare, nu alta…
.
—
PS: Mi se atrage atentia ca in Maramures vitelor le mai spune “marhe” probabil din ungureste “marha”… E tentant de vazut o legatura acolo, insa e implauzibil. E drept că unii termeni areali s-au putut aplica indiferent animalelor mari, precum balcanicul mânz, care în română e puiul calului, dar in italiană manzo e vita, boul și carnea lui (cf. mânzat)… Etimologia clasică a maghiarului marha e un germanic vechi marchat = târg, market. Avem echivalentul acestui transfer in multe alte limbi :
.

Vitele, sau acumularea primitivă de capital…

http://cabalinkabul.com/2013/04/13/vitele-sau-acumularea-primitiva-de-capital/
—