Image
 
In valul latinizării excesive, moștenite de la școala ardeleană, s-a sugerat —și păstrat definitiv in dicționarele etimologice, deși derivarea e neverosimilă— că bucate (în sensul de mâncare) și bucătar ar veni dintr-un ipotetic latinesc *buccata.
 
*Buccata ar fi fost, se spune, un derivat secund din bucca, gură.
 
La prima vedere, pare plauzibil, chiar dacă bucca nu e atestat în niciun fel în română, altfel decât prin etimologia artificială și falsă a lui bucă (fesă, sau buca obrazului). In realitate, bucate și bucătar și bucătărie sînt de nedespărțit de albanezul bukë, pîine citit : bucă. Acesta din urmă este de altfel atestat încă din antichitate, în celebra istorie a lui Herodot în care copiii păstraţi într-o izolare totală sfîrşesc prin a pronunţa în mod natural cuvîntul frigian pentru pîine: bek-os. –os fiind doar terminația grecească, frigienii lui Herodot (despre care știm că veneau din Balcani) numeau pâinea bek… iar in albaneză – bukë = pâine, de asemenea. 
 
De la albanezul bukë, printr-un sufix de agent comun românei şi albanezei, –tar, se formează în mod natural *bukëtar, aşa cum de la peshk, peşte, avem în albaneză peshkatar, pescar. Brutarul e numit în albaneză bukë-pjekës, cel care coace pîinea. 
 
Știm în ce măsură pâinea e echivalentă cu mâncarea în general în multe limbi și culturi. In persană, naan, pâine, înseamnă mâncare pur și simplu în toate expresiile cotidiene care au de-a face cu alimentația.
 
In limbile semite, termenul ebraic lehem, care inseamnă pâine (Beit-lehem, Casa Pâinii, locul nașterii lui Isus) corespunde arabicului lahm care înseamnă carne… hrana prin excelență.
 
Sigur, există în italiană boccata, care înseamnă o gură, o mușcătură ruptă din ceva, une bouchée în franceză. Problema de nedepășită e că bocca în sensul de gură nu e atestat în niciun fel în română.
 
Că bucătar vine de la un termen înrudit cu albanezul bukë (pâine) este o supoziție sprijinită de nenumărate exemple paralele din alte limbi și culturi.
 
Cât despre bucă, buci (bucile curului și ale obrajilor), în loc să se facă o trimitere implauzibilă la latinescul bucca = gură, cu care fesele, șezutul, nu au nimic de-a face, e mult mai simplu și mai logic să le vedem ca pe niște trimiteri la niște pâinici… tot de la albanezul bukë = pâine, cu care fesele se asemuiesc mai mult metaforic decât cu o gură. 
 
 
—