Romanul lui Orwell, pe care toată lumea îl citește acum ca pe lectură de școală fără să îi simtă oroarea, într-atât unele din abuzurile anunțate de el încep să ni se pară normale, se deschide cu o scenă în care personajul, Winston Smith, e chemat de o vecină care îl roagă să îi desfunde chiuveta.
Așa, și, întrebați ?…
Chiuveta e plină cu apă verzuie care pute, “filthy greenish water which smelt worse than ever of cabbage“…
Winston Smith se apleacă sub chiuveta sa verifice tevile, îl durea spatele, copilul idiot al vecinei îi face glume proaste etc… Desface și scoate un dop de păr.
Chiuveta merge, iata.
Ambii, și el și vecina comit in acel moment o activitate ilegală extrem de primejdioasă. In mod normal, trebuia făcut apel la un instalator oficial, printr-un birou cu acte și comanda si schedule și ștampile si programari, iar prin această activitate privata nedeclarata cei doi au comis crima de muncă la negru… Retribuită sau nu, nu are importanță pentru stat – doi delincvenți.
Iată, cam acolo sîntem.
—
One Response to Adevărata oroare a lui Orwell în 1984 se îndeplinește acum…
Mă temeam eu că 1984 prinde rădăcini în realitatea contemporană, dar nu despre dopul de păr din chiuvetă era vorba, ci despre big brother, proli și activiști… și senzația aceea de „fără scăpare” pe care ți-o dă atât literatura izvorâtă din mintea bolnavă a lui Orwell, cât și lumea în care trăim… ok! ok! și dopul de păr e o realitate nasoală