Nu doar maidanul turcesc (cf. link mai jos) a căpătat o conotație negativă în română, dar și mahalaua… Mahala e un termen pan-musulman, e unul din acele universalia islamica prezente în toate limbile care au avut de-a face cu islamul.
Mahalla, sau mahalle, este un termen arab care înseamnă cartier, așezare umană. Vine de la rădăcina hal care la rândul ei a intrat în română tot prin turcă, și care înseamnă stare, fel de lucruri, condiție umană prezentă. De la hal s-a format mahalla, locul în care stau oameni.
Toate limbile, din Maroc trecând prin Balcani și pînă în China folosesc mahalla în sensul neutru de cartier, district, vecinătate. In nicio altă limbă afară de română nu are conotație negativă. Doar în română, ca și la fel de neutrul turco-arab maidan, mahala a luat o conotație negativă.
Cf. și
De unde vine termenul de Maidan?
http://cabalinkabul.com/2013/12/12/de-unde-vine-termenul-de-maidan/
și, pe aceeași notă, despre deformarea pur românească a universalului cherhana :
Arheologia lingvistica la cherhana…
http://cabalinkabul.com/2013/01/21/arheologia-lingvistica-la-cherhana/
și
”Lucru“, “pramatii” si atitudinea româneascã faţã de muncã…
—
2 Responses to Ce hal de mahala… din nou despre tradiția urbanistică românească…
E o evolutie relativ recenta, de secolul 20, hartile vechi de pe la 1890 defineau cartierele bucurestene drept mahala. Oare cele cu canalizare si pietruite devenisera cartiere?
E vorba de mania francofonă a paşoptiştilor şi urmaşilor lor: tot ceea ce era turcofon/grecofon trebuia limitat la ţărani şi provinciali (nu degeaba Negruzzi şi Kogălniceanu, doi români cu nume occidentalizate, scriseseră fiecare pe limba lui “Fiziologia provinţialului”), iar tot ce era modern şi civilizat era franţuzesc.
Astfel cartierul şi bulevardul (“la bulivar, birjar!”) era pentru generaţia nouă, crescută la berăria lui Caragiale, iar mahalaua şi maidanul pentru clasele inferioare semianalfabete, care, vorba lui Orwell, sunt întotdeauna mai conservatoare decât burghejii şi boiernaşii mai mici.