Nu mi-a plăcut niciodată Ion Hobana și încă din adolescență l-am bănuit că era doar un plagiator nerușinat. Nu avea talentul și inventivitatea unui Sergiu Fărcășan. Neputând eu citi pe atunci proza anostă a lui Hobana și dialogurile lui cu astronauți care își spun “tovarășe Matei” și “tovarășe Moroianu”, am lăsat să treacă vreme pînă să caut dovezile clare ale plagiatului.

Iată aici dovada limpede a cel puțin unuia :

Povestirea lui Hobana Oameni și Stele (1963) e un furt integral al povestirii lui Isaac Asimov “C-Chute”, publicată 12 ani mai inainte în numărul din octombrie 1951 al revistei Galaxy Magazine…

Diferă doar decorul și introducerea, miezul poveștii e insă următorul : o navă pământeană a fost deturnată de o persoană răufăcătoare. Oamenii prizonieri vor să repreia controlul. In povestirea lui Asimov, entitatea răului sînt niște extratereștri care, pentru că respiră clor sînt numiți Kloro. La Hobana, care a lepădat arătările, răul e chiar unul din pământeni pe nume… Moroianu.

E singura diferență esențială intre povestiri.

Esența scenariului e insă următoarea : un voluntar trebuie să părăsească nava prin camera-ecluză (C-Chute la Asimov) și să reintre prin țevile de eșapament, de unde ar ajunge lîngă cabina de comandă pentru a nimici entitatea rea (Kloro sau Moroianu)…

După o lungă introducere anostă, Hobana a plagiat totul, tema și derularea acțiunii, cu dialoguri si paragrafe, păstrând chiar inițiala eroului (Mullen la Asimov, Matei la Hobama). Hobana nu a plagiat doar o idee, ci un scenariu intreg…

—

Iata exemple, comparativ față în față, unul după altul. Incă o dată : avem o navă in derivă. In povestirea lui Asimov, cabina de comandă e ocupată de niste extraterestri (din rasa galactică Kloro); la Hobama, de ticălosul de Moroianu.

(Hobana) Matei :
— Am putea să-l surprindem din afară. Dacă cineva ar ieși prin camera-ecluză… 

(Asimov) Mullen :
— We might be able to reach them from outside. This room has a C-chute I’m sure.

Aici in ambele povestiri se mai umple ceva spațiu tipografic prin dialoguri mirate, ca sa se mentina tensiunea… Ceilalți pământeni cer lămuriri.

Matei :
— Mă intreb dacă nu s-ar putea pătrunde în interiorul astronavei printr-una din țevile de eșapament ale motoarelor auxiliare…

Mullen :
— Once outside, one could re-enter the ship by the steam-tubes. 

Aici cineva obiectează că dacă motorul e acționat in timp ce eroul urcă prin țeavă, ar fi pulverizat instantaneu :

Hobana :
— Inchipuiți-vă că Moroianu pune în funcțiune motorul în timp ce “omul” se află în țeavă.

Asimov :
— How can anyone go down the steam-tubes? What if the Kloros use them while one of us is inside?

Hobana :
— E mai bine să mori într-o frîntură de secundă cu plămânii arși de vaporii supraîncălziți decât să agonizezi luni de zile.

Asimov :
— He’d be boiled in the shell like a lobster.

Aici reintervine Matei :
— Iți faci iluzii, dragul meu ! Costumul spațial e foarte rezistent, iar jetul de vapori ar fi atît de puternic încît te-ar zvîrli ca dintr-o gură de tun. Inainte de a simți căldura, te-ai afla la o mare distanță de astronavă… Agonia ar dura mai puțin, e adevărat, dar ai indura-o singur… SINGUR…

Aici reintervine Mullen :
— A pretty image, but inaccurate. The steam wouldn’t be on for more than a very short time, maybe a second or two, and the suit insulation would hold that long. Besides, the jet comes scooting out at several hundred miles a minute, so that you would be blown clear of the ship before the steam could even warm you. Are you sure you’ve thought out what being stranded in space means? You’re all alone, you know; really all ALONE.

Matei se decide să o facă. In română fraza lui “am să încerc” nu are sens… La Asimov da, pentru că pînă atunci Mullen ezitase, iar nimeni altcineva nu credea in el.

Matei :
— Am să incerc, spuse el încet. Ajutați-mă să mă imbrac.

Mullen (shrugging):
— I will try. After all it was my idea.

Acum vine scena de afară, în spațiu, pe cochilia navei (Albatrosul la Hobana, anonimă la Asimov):

Hobana :
“Matei făcu un pas, încă unul, și tălpile sale magnetice se lipiră de trupul metalic al “Albatrosului”.”

Asimov :
“ His feet swung free and threshed. He heard the clunk of one magnetic boot against the hull.”

Si se continua asa :

Hobana :
Fiecare mișcare însemna pentru Matei o aventură cu sfîrșitul necunoscut. Se legăna într-o parte și in alta, nesigur ca un copil care  abia a învățat să meargă.

Asimov :
He was only gradually aware that he was in pain. /…/He tried moving, cautiously, and found his motions to be erratic and almost impossible to control.

Apoi mai intervin transpirația și setea :

Hobana :
Inainta centimetru cu centimetru, respirînd din ce in ce mai greu, acoperit cu un giulgiu de sudoare inghețată./…/ Era stors de puteri și o sete cumplită îi ardea buzele.

Asimov (unde se inaintează cu inches, nu cu centimetri – three inches up, six inches up) :
The dehydrators that dried the atmosphere within his suit could not handle the sudden gush of perspiration that drenched his forehead and armpits. Each step was agony./…/ He was trickling sweat again, and now he was also conscious of thirst.

Personajul reușește chiar să se vadă mintal pe sine :

Hobana :
Printr-un ciudat proces de dedublare se vedea de sus tîrîndu-se pe suprafața lucioasă a Albatrosului ca o omidă uriașă cu excrescențe informe.

Asimov :
He had a picture of himself–a small speck teetering at the extreme end of a structure thrusting out of an ovoid that was tearing through space at ten thousand miles an hour.

Când ajunge la țeava prin care trebuia să urce, surpriză ! găsește o scară :

Hobana :
Cilindrul era însă destul de larg. Matei descoperi, cu un geamăt de bucurie, o scară de metal prinsă de peretele interior. Cu prețul unei noi încordări, izbuti să se agațe de prima treaptă. 

Asimov :
The cylinder was just large enough to hold a man. His light caught the rungs almost directly opposite his position at the lip. He puffed a sigh of relief with what breath he could muster. Some ships didn’t have ladders.

Urcînd, se gândește cu groază ce s-ar întâmpla dacă dușmanul ar acționa motorul :

Hobana
Dacă Moroianu ar apăsa butonul triunghiular, presiunea vaporilor l-ar strivi — cu toată rezistența costumului spațial. “Cel puțin nu voi cunoaște supliciul agoniei în singurătate.”

Asimov :
The knot in his stomach that had been there from the first was a convulsed agony now. If they should choose to manipulate the ship, if the steam should whistle out now…—

Un nou twist de suspens e când dă cu capul de valva unui filtru și crede că e blocat:

Hobana :
Văzu cu groază că deschizătura prin care vaporii ajungeau în țeava de eșapament n-avea decât cîțiva centimetri diametru— un cerculeț întunecat în mijlocul unei plăci masive de metal.

Asimov :
He stared with crawling horror at the steam nozzle, half an inch in diameter. 

M. impinge și rupe :

Hobana :
Iși făcu vânt și se năpusti cu capul înainte asupra obstacolului. Placa cedă.

Asimov :
Mullen braced himself firmly against a rung and pressed against the outer lock so that it gave a little. 

In ambele cazuri, M. intră în cabina de comandă… La Asimov, se bate cu un Kloro decapitat, intr-o scenă foarte barocă, conform tuturor canoanelor genului. La Hobana, neputând prelua Kloroși decapitați, ticălosul de Moroianu trage asupra lui Matei și lovește butonul triunghiular care îl propulsează tot pe el, pe mișel, în spațiu.

In ambele cazuri, eroul se prăbușește si cade intr-o bine meritată letargie, urmată de convalescență drăguț îngrijită de ceilalți tovarăși care întorc nava spre Terra.

Iată un scriitor de anticipație care n-a anticipat nimic, dacă s-a gândit, cu lenea hoțului arogant, că doar el, privilegiatul fără talent al regimului, putea avea acces la reviste rare…

Bun, poarta e deschisă, dacă cineva are chef să îi verifice și alte povestiri, vedeți aici algoritmul.

—
PS.: Un mic adaos despre plagiat
„Un impostor ieftin, al cărui suflet atârnă chiar mai uşor decît vorbele furate de el, mi-a şters numele de pe un text pe care i-l împrumutasem şi l-a răspîndit în numele lui, neluând în seamă faptul că cei ce îl cunoşteau personal rîdeau de atîta pretenție. Dumnezeu, însă, l-a scos de pe lista celor care pot aştepta mângâiere în ceasul spaimei“…

… aşa scria pe la anul 1000 un mistic persan, Hujviri, în tratatul său intitulat Dezvăluirea Celor Ascunse (Kashf al-Mahjub)… dovadă că furtul intelectual a existat dintotdeauna. De altfel, termenul însuşi de plagiat vine din antichitate, de la poetul Martial, care l-a folosit pentru prima oară metaforic, el însemnând la origine „a jefui“.

Unii istorici moderni au pretins că atitudinea reprobatoare vizavi de plagiat ar fi recentă şi că în trecutul clasic ideile pluteau în aer şi că ar fi fost absolut natural pentru oricine să preia hălci de text din scriiturile altora şi să le publice sub numele său… Nimic mai neadevărat, pentru că altminteri toate cărțile din perioada pre-modernă ar fi putut fi tipărite fără titlu de autor şi, pe de altă parte, nici n-am înțelege astăzi de ce a fost nevoie, de la Renaştere încoace, de protecție regală şi juridică pentru a asigura copyrightul cărților tipărite.

—-

Despre un film recent cu iesiri in spatiu, cronica mea la Gravity :

Gravity (no rainbow, dar coapsele lui Sandra Bullock, iar George Clooney moare rîzînd)…

http://cabalinkabul.com/2013/11/09/gravity-no-rainbow-dar-coapsele-lui-sandra-bullock-iar-george-clooney-moare-rizind/

—

despre copyright :

Oglinzi pãroase si nestemate din creier (ATM-urile alchimistilor) – sau despre Apollonius si copyright…

http://cabalinkabul.com/2013/06/04/oglinzi-paroase-si-nestemate-din-creier-atm-urile-alchimistilor-sau-despre-apollonius-si-copyright-2/

—

si despre plagiat involuntar :

Cum poți plagia în mod involuntar drama unui gîndac…

http://cabalinkabul.com/2013/06/04/cum-poti-plagia-in-mod-involuntar-drama-unui-gindac/