Image
.
Dragă Paul Dragoș,
.
Îți mulțumesc mult că m-ai apărat aici :
.
https://www.facebook.com/pauldragos.aligica/posts/566191326781948
.
Sigur că ai dreptate atunci când sugerezi că eu doar mă joc blând-manipulatoriu, însă comiți în același timp o uriașă eroare strategică de comunicare. Spui ‘plevușca‘ și “imbecilii“… nu contest că unii sînt imbecili, în gloată sau luați cu bucata, însă în acest discurs vituperatoriu al tău lipsește ceva elementar ce ține de psihologia comunicării, ceva unde ar fi de folos mai degrabă retorica lui Canetti decât vreun studiu sociologic modern, cu grafice și înspăimântătoare curbe.
.
Plevușca are într-adevăr un IQ coborat atunci când se strânge intr-un banc compact, protestând fremătător (in româna s-a pierdut sensul lui banc, care in franceză trimite la școala de care au nevoie cei cu IQ coborât, sens vizibil însă mai bine in engleză, unde spunem : a school of fish), insă pe FB plevușca te citește individual, nu in grup. IQ-ul multora din ei urcă vertiginos când nu mai sint in haită.
.
Aici ai putea spune ca eu am un avantaj necinstit, pentru că am făcut atâția ani de radio și că am înțeles absurditatea lui “dragi ascultători“… In realitate, te adresezi întotdeauna unei singure persoane, care bea, sau e la volan, sau spală vasele. Nu biciuiești niciodată o gloată. La fel e și pe FB. Mulți comit și la microfon aceeași greșeală : cred că se adresează grandios unei mulțimi, uitând că rezultatul va fi doar suma unor aprecieri individuale.
.
Tu, virtuos, cu rigoare de Luther, muștruluiești si cerți o gloată. Ich kann nicht anders, cum despica Luther silabele, făcându-i pe toți să-și plece ochii. Așa fac oratorii, da, ca tine, iar mulțimea se rușinează. Oratorul invitat la radio comite insă această eroare fatală, frecventă și pe FB : pedepsește si rușinează imaginara gloată, “plevușca“… uitând că se adresează de fapt, întotdeauna, unei singure persoane și nu unei haite febrile. Cel care te citește pe FB, sau te asculta la radio, e in general singur. Bea o cafea, calm, cu IQ mediu. A fost aseară la manifestație, nu a spart nimic, nu a văzut mascarada cu luneta lui Barbu, dar citește că ii spui arogant “plevușcă“. Ii place fragmentul din Canetti, in care se recunoaște si nu e deloc convins(ă) că intră intr-un grafic. Acolo unde gloata plevuștii (genitiv abuziv – eu aș lăsa lumea să spună și plevușcăi ) ar fi înfiorată de grozăvia graficelor si a evidenței cifrate a coborîtului IQ colectiv, citindu-te individual ei (re)devin persoane normale, cu indignare reală.
.

Sigur că Le Bon (pe care eu de altfel, avînd minte si lecturi mai așa și pe dincolo, nu îl citez) e în istoria sociologiei echivalentul lui Hippolyte Taine în critica literară. Doar că și Derrida poate suna tare pompos și agasant când i-l citezi cuiva care nu vrea decât să-ți arate încrezător primul său text scris.

Aici, așadar, comiți o mare, foarte mare eroare psihologică și strategică. Știi de ce? Pentru ca acea “plevușcă” e singurul tau public autentic… Altminteri, sicofanții și imitatorii din jurul tău nu fac decât să te împingă, unii chiar din calcul, spre hybris.
.

Cf.

Când Dragos Paul Aligica îl (re)descoperă pe Canetti…